2ra-408/17 — dezmostenire prin anularea testamentului, declararea nulitătii testamentului, nedemnitatea succesorală

prima instanță: I. Secrieru dosarul nr. 2ra-408/17

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Minciuna, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Galina Ceban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Ceban împotriva

Efimiei Cebotaru cu privire la dezmoștenire prin anularea testamentului,

recunoașterea nulității testamentului, nedemnitatea succesorală și privarea de

dreptul la cotă din rezerva succesorală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de către Galina Ceban și menținută hotărârea

Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău din 03 august 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 07 august 2015, Galina Ceban a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Efimiei Cebotaru cu privire la dezmoștenire prin anularea

testamentului și recunoașterea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 21 septembrie 2013,

a decedat Leonid Ceban, care este soțul său, iar la data de 27 octombrie 2014, ca

moștenitor de clasa I, a depus la notarul public Eugenia Lupașcu declarația nr.9944

privind acceptarea succesiunii, solicitând deschiderea procedurii succesorale și

eliberarea certificatului de moștenitor legal.

Menționează că, în anul 2004, împreună cu soțul său au întocmit două

testamente, conform cărora au testat întreaga avere pârâtei, care este fiica lor

adoptivă. Ulterior, pârâta și-a întemeiat o familie și a întrerupt relațiile cu ei,

precum și nu le-a mai acordat nici un ajutor.

Susține că, a aflat despre faptul că, la același notar public, Eugenia Lupașcu,

pârâta a depus declarație în vederea acceptării succesiunii și eliberării certificatului

moștenitor după decesul lui Leonid Ceban.

Afirmă că, a solicitat de la notarul public Eugenia Lupașcu eliberarea copiei

dosarului de moștenire deschis după decesul lui Leonid Ceban, dar i s-a refuzat.

Relevă că, ulterior, a depus o cerere la notarul public privind revocarea

testamentului întocmit de ea pe numele pârâtei, dar i s-a refuzat în primirea cererii

și careva acțiuni în acest sens de către notar nu au fost întreprinse.

Mai relevă că, nu are parte de înțelegere, afecțiune și compasiune din partea

pârâtei și are dreptul la rezerva succesorală.

Consideră că, i se încalcă drepturile și interesele legale ca proprietar al averii

sale și ca unic moștenitor de clasa I după decesul lui Leonid Ceban.

Solicită dezmoștenirea pârâtei referitor la averea sa prin anularea

testamentului întocmit de ea pe numele pârâtei în anul 2004 și recunoașterea

nulității testamentului nr. 4078 din 15 iunie 2004, întocmit de către Leonid Ceban

pe numele pârâtei.

La data de 07 iulie 2016, Galina Ceban a depus cerere de majorare a

cuantumului pretențiilor, solicitând dezmoștenirea pârâtei referitor la averea sa prin

anularea testamentului nr. 4079 din 15 iunie 2004, întocmit de către ea pe numele

pârâtei, recunoașterea nulității testamentului nr. 4078 din 15 iunie 2004, întocmit

de Leonid Ceban pe numele pârâtei și privarea pârâtei de dreptul la cotă din

rezerva succesorală după decesul lui Leonid Ceban și asupra averii reclamantei

(f.d. 124, 125), iar în cadrul explicațiilor reprezentantul acesteia a solicitat

obligarea notarului public Eugenia Lupașcu de a înregistra toată averea defunctului

pe numele reclamantei, precum și încasarea taxei de stat în sumă de 200 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7000 lei (f. d. 131).

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 03 august 2016

acțiunea a fost respinsă ca tardivă și ca neîntemeiată.

Prima instanță, respingând ca tardivă pretenția reclamantei cu privire la

declarării nulității testamentului nr. 4078 din 15 iunie 2004, întocmit de către

Leonid Ceban pe numele Efimiei Cebotaru, și-a argumentat concluzia prin faptul

că, Leonid Ceban a decedat la data de 21 septembrie 2013, acesta fiind momentul

deschiderii succesiunii, iar acțiunea privind nulitatea testamentului urma să se

înainteze cel tîrziu la data de 21 septembrie 2014, însă reclamanta a înaintat

prezenta cerere de chemare în judecată la data de 07 august 2015, făcând trimitere

la art. 1474 din Codul civil.

Totodată, prima instanță, respingând ca neîntemeiată pretenția reclamantei

cu privire la declararea nulității testamentului nr. 4079 din 15 iunie 2004, întocmit

de către Galina Ceban pe numele Efimiei Cebotaru, și-a argumentat concluzia prin

faptul că, la data de 15 iunie 2014, Galina Ceban a întocmit pe numele Efimiei

Cebotaru testamentul nr. 4079, prin care a testat ultimei toată averea sa, care îi va

aparține în ziua decesului, însă în baza cererii reclamantei din 26 ianuarie 2015,

înregistrată de notarul public Eugenia Lupașcu cu nr. 487, ultimul, la data de 26

ianuarie 2015, a efectuat acțiunea de revocare a testamentului, respectiv, la

moment, testamentul nr. 4079 nu există ca act juridic.

Referitor la respingerea ca tardivă a pretenției reclamantei cu privire la

recunoașterea pârâtei ca moștenitor nedemn după decesul lui Leonid Ceban, prima

instanță a reținut că, prin prisma art. 1438 din Codul civil, acțiunea dată poate fi

intentată de persoana interesată în termen de un an de la data deschiderii

succesiunii, care este data decesului persoanei, însă în speță, reclamanta a realizat

acest drept doar la momentul depunerii prezentei cereri de chemare în judecată - 07

august 2015, adică cu depășirea termenului în acest sens.

În ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a pretenției reclamantei cu

privire la nedemnitatea succesorală a pârâtei în raport cu ea, pe care a invocat-o ca

temei de nulitate a testamentului, prima instanță a reiterat că, testamentul întocmit

2

pe numele pârâtei a fost revocat, astfel, nu poate fi declarat succesor nedemn

testamentar, cînd testamentul întocmit este revocat.

La fel, prima instanță, respingând ca neîntemeiată pretenția reclamantei cu

privire la dezmoștenirea pârâtei, a reținut că, testamentul întocmit de reclamantă pe

numele pârâtei a fost revocat de prima, astfel, practic prin acțiunea dată,

reclamanta a dispus asupra calității de moștenitor testamentar a pârâtei, iar referitor

la calitatea pentru viitor a pârâtei în acest sens, prin prisma art. 1455 din Codul

civil, reclamanta poate să-și expună opțiunea dată expres la exprimarea voinței sale

referitor la averea succesorală ce urmează să o lase ca moștenire, la întocmirea

unui nou testament.

Afară de aceasta, prima instanța, respingând ca neîntemeiată și pretenția

reclamantei cu privire la privarea pârâtei de dreptul la cotă din rezerva succesorală,

a reținut că, conform materialelor dosarului, pârâta nu a depus o cerere în vederea

exprimării opțiunii asupra rezervei succesorale conform normelor și termenului

stabilit, ci din contra, din materialele dosarului rezultă că, în termenul stabilit de

lege, pârâta a omis să depună cerere privind acceptarea succesiunii și, în sensul

restabilirii acestuia, a depus în instanța de judecată o cerere privind prelungirea

termenului acceptării succesiunii, proces, care, conform încheierii Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 03 iunie 2015, a fost încetat, dat fiind renunțul la

acțiune a Efimiei Cebotaru. Respectiv, din aceasta rezultă cu certitudine că, odată

ce pârâta Efimia Cebotaru, nu și-a expus în termen opțiunea succesorală, nu a făcut

acest lucru nici referitor la opțiunea asupra rezervei succesorale. Așa fiind, cînd

pârâta a omis termenul dat, iar efectul încheierii judecătorești din 03 iunie 2015,

implică posibilitatea adresării repetate cu o astfel de cerere.

Prima instanță, respingând ca neîntemeiată și pretenția reclamantei cu privire

la obligarea notarului public Eugenia Lupașcu de a înregistra toată averea

defunctului pe numele său, a reiterat că, o astfel de pretenție nu a fost invocată în

cererea de chemare în judecată. Mai mult ca atât, în cererea de majorare a

cuantumului pretențiilor, reprezentantul reclamantei a indicat că, nu are careva

pretenții față de notar și nu a indicat notarul ca parte în proces.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Galina Ceban și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 10 ianuarie 2017, Galina Ceban a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivare recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate

și ilegale, deoarece instanțele judecătorești au apreciat arbitrar probele anexate la

materialele dosarului și au aplicat eronat normele de drept material.

Menționează că, intimata nu este succesorul averii sale și a soțului său

decedat, nu se află cu ei în relații de rudenie, nu este fiica lor biologică și nici

adoptivă.

Susține că, depunând declarația privind acceptarea succesiunii rămasă după

decesul soțului său la data de 27 octombrie 2014 și deschizând succesiunea tot la

această dată, ea a înaintat prezenta acțiune în termenul prevăzut de art. 1474 din

Codul civil.

3

Afirmă că, conform pct. pct. 9, 24 și 50 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 13 din 03 octombrie 2005 cu privire la practica aplicării de

către instanțele judecătorești a legislației la examinarea cauzelor despre succesiune,

libertatea persoanei de a dispune prin testament este limitată doar în partea în care

se încalcă interesele categoriei de moștenitori, prevăzute la art. 1505 Cod civil,

materializată în rezerva succesorală, parte indispensabilă a succesiunii.

Testamentul devine caduc în partea în care încalcă rezerva succesorală.

Moștenitorul rezervatar poate accepta sau renunța la cota din rezerva succesorală în

termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (art. 1517, 1526 CC), dar nu se

referă și la termenul de adresare cu acțiune în instanța de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de

24 noiembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă de către recurentă la data

de 10 ianuarie 2017.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

4

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Galina Ceban nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Galina Ceban asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursul Galinei Ceban ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Galina Ceban se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5