3ra-486/19 — contestarea actului administrativ

3ra-486/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr. 3ra-486/19

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul central (Gh. Mîra)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului depus de Morari Lidia,

reprezentată de avocatul Bugaescu Tudor,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Morari Lidia împotriva Secretarului Consiliului local Hârbovăț cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Morari Lidia și a fost menținută hotărârea din 24

septembrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central

c o n s t a t ă

La 15 iulie 2016 Morari Lidia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Secretarului Consiliului local Hârbovăț cu privire la contestarea actului

administrativ.

A menționat că mama sa – Mînzărari Maria, după decesul soțului Ion

Mînzărari (decedat la data de 02.11.2000), conform certificatului de moștenitor

legal nr. 2631 din 08.05.2001, eliberat de către Biroul notarial ,,Trofim Prigală” or.

Anenii Noi, a moștenit cota-parte valorică din bunurile întreprinderii agricole

privatizate sub formă de acțiuni în număr de 1115 cu valoarea minimală de 100 de

lei, din SA ,,Basarabia” din s. Hîrbovăț, r. Anenii Noi.

A menționat că după acceptarea succesiunii Mînzărari Maria a fost trecută în

lista acționarilor din întreprinderea agricolă SA ,,Basarabia”. Pe parcurs, fiind

titulară de drept asupra cotei-părți valorice, Mînzărari Maria, a fost inclusă sub nr.

792 în lista privind distribuirea patrimoniului SA ,,Basarabia” pe cot- părți valorice,

în dinamică pentru anii 2002-2007. Astfel acțiunile au fost structurizate și convertite

în cote-părți valorice în sumă totală de 49605,52 de lei ce constituie 0,1336 % cota

ideală la momentul reorganizării din SA ,,Basarabia” în CAP ,,Basarabia”. Lista

personalului SA ,,Basarabia” privind distribuirea patrimoniului pe cote-părți

valorice conține structura patrimoniului privatizat care forma la data de 01.01.2002

pentru Mînzărari Maria cota valorică inclusă în fondul de rezervă 49605,52 de lei,

inclusiv tractoare – 2503,54 de lei, mașini agricole și utilaje – 7719,98 de lei,

automobile – 1626,44 de lei, culturi multianuale – 15749,56 de lei dintre care vii

10065 de lei, livezi – 4702,01 lei, animale 1319,47 de lei, clădiri și contrucții

20686,52 lei.

La data de 31 august 2008 a decedat mama Mînzărari Maria, astfel

reclamanta a obținut certificatul de moștenitor, eliberat de notarul Bobeico Maria.

Fiind succesorul în drepturi după decesul mamei sale Mînzărari Maria, s-a adresat la

Secretarul Consiliului local Hîrbovăț cu cerere pentru a i se elibera certificatul de

proprietate asupra cotelor - părți valorice din patrimoniul întreprinderii agricole

privatizate SA ,,Basarabia”.

Prin scrisoarea nr.200 din 06 iulie 2016, Secretarul Consiliului local Hîrbovăț

a refuzat în eliberarea certificatului, pe motivul că certificatul de proprietate privată

asupra cotelor-părți valorice se eliberează doar participanților la procesul de

privatizare. Reclamanta a invocat dezacordul cu răspunsul, deoarece Mînzărari

Maria Trofim, este înscrisă în lista titularilor de drepturi asupra cotei - părți valorice

din patrimoniul întreprinderii agricole privatizate. În procesul privatizării

întreprinderii agricole CAP „Basarabia” și repartizării bunurilor (activele și

pasivele) între lucrătorii întreprinderii, participanților li s-a atribuit în proprietate

privată cote-părți valorice din întreg patrimoniul întreprinderii agricole: tractoare,

mașini agricole și utilaj, mijloace de transport auto, culturi multianuale: vii și livezi;

animale , clădiri și construcții etc. Comisia de privatizare a întreprinderii agricole, a

determinat cotele părți în patrimoniul întreprinderii date persoanelor, care conform

legislației în vigoare au avut dreptul la aceasta și a stabilit structura patrimoniului

privatizat.

A solicitat reclamanta obligarea Secretarului Consiliului local Hârbovăț

raionul Anenii Noi să-i elibereze certificatul de proprietate privată ce confirmă

dreptul de proprietate asupra cotelor-părți valorice din patrimoniul întreprinderii

agricole SA „Basarabia”, participantului la privatizare - Mînzărari Maria Trofim,

conform listei privind distribuirea patrimoniului SA „Basarabia” în cote - părți

valorice.

Prin hotărârea din 17 martie2017 a Judecătoriei Anenii Noi, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017 a fost casată

hotărârea primei instanțe, cauza fiind remisă spre rejudecare.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi sediul

central, acțiunea a fost respinsă.

La 24 octombrie 2018 Morari Lidia a depus apel împotriva hotărârii din 24

septembrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi sediul central, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de Morari Lidia și a fost menținută hotărârea din 24 septembrie 2018 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul central.

Instanța de apel a menționat că conform listei de privatizare cota valorică din

cadrul SA „Basarabia” o deținea Mînzărari Ion Eremia, dar nicidecum soția acestuia

Maria Mînzărari sau fiica Mînzărari Maria, ultimile având calitatea de moștenitori

ai acestor cote valorice. Inițial, cota valorică deținută de către Mînzărari Ion Eremia,

după decesul acestuia, a trecut în proprietatea privată a soției Mînzărari Maria, iar

2

după decesul acesteia, urmează să treacă la succesorii săi legali sau testamentari,

precum sunt fiica Morari Lidia și fiul Mînzarari Victor.

În asemenea circumstanțe stabilite, instanța de fond corect a constatat că în

vederea realizării exercitării dreptului de moștenire asupra bunurilor din cota

valorică, Morari Lidia urmează să depună o declarație la notar care va iniția

procedura eliberării certificatelor de moștenitor, iar solicitarea secretarului Primăriei

în eliberărea certificatelor de proprietate privată asupra cotelor valorice

moștenitorilor acestor cote (Mînzărari Maria), contravine prevederilor legale

prevăzute de art.39 alin.(1) lit. p) din Legea nr.436 din 28.12.2006 privind

administrația publică locală.

Conform art. 1446 Cod civil, în patrimoniul succesoral nu se includ drepturile

și obligațiile patrimoniale care poartă caracter personal și care pot aparține doar

celui ce a lăsat moștenirea și nici drepturile și obligațiile, prevăzute de contract sau

de lege, care sînt valabile numai în timpul vieții celui ce a lăsat moștenirea și care

încetează la decesul lui.

Astfel, reieșind din normele citate, instanța de apel a apreciat ca fiind

întemeiată concluzia primei instanțe care a respins pretenția reclamantei cu privire

la obligarea eliberării certificatului de proprietate privată ce confirmă dreptul de

proprietate asupra cotelor-părți valorice din patrimoniul întreprinderii agricole SA

„Basarabia”. Or, eliberarea certificatului de proprietate privată ce confirmă dreptul

de proprietate asupra cotelor-părți valorice din patrimoniul întreprinderii agricole

SA „Basarabia” se eliberează doar participanților la procesul de privatizare, iar

Mînzărari Maria a primit ca moștenire cotele-părți valorice din patrimoniul

întreprinderii agricole SA „Basarabia” după decesul soțului, dar nu a fost participant

la privatizare. Prin urmare Morari Lidia tot poate obține dreptul de proprietate

asupra cotele-părți valorice din patrimoniul întreprinderii agricole SA „Basarabia”

în cadrul succesiunii primite.

Colegiul a menționat că secretarul Consiliului local Hîrbovăț, în temeiul art.

39 alin. (1) lit. p) al din Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administrația publică

locală, în temeiul legal a refuzat Lidiei Morari în eliberarea certificatului de

proprietate privată pe numele Mariei Mînzărari. Or, Morari Lidia este succesor al

bunurilor ce aparțineau Mariei Mînzărari, iar ultima succesor al cotelor valorice

privatizate de către Mînzărari Ion Eremia.

La 19 februarie 2019 Morari Lidia, reprezentată de avocatul Bugaescu Tudor,

a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acestora și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanțele au interpretat eronat normele de

drept material. A insistat că patrimoniul succesoral include atât drepturile

patrimoniale ( activul succesoral), cât și obligațiile succesorale (pasivul succesoral)

pe care cel ce a lăsat moștenire le avea la momentul decesului.

Examinând temeiurile recursului depus de Morari Lidia, reprezentată de

avocatul Bugaescu Tudor, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

3

După cum rezultă din speță litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentei

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul este depus în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformitții temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 al Codului de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Morari Lidia, reprezentată de

avocatul Bugaescu Tudor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

5

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul

depus de Morari Lidia, reprezentată de avocatul Bugaescu Tudor, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Morari Lidia, reprezentată de avocatul Bugaescu Tudor,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6