3ra-219/20 — contestarea actelor administrative si repararea prejudiciului material si moral

3ra-219/20 — contestarea actelor administrative si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-219/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Pascari Andrei,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Pascari Andrei împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de Pascari Andrei, reprezentat de avocatul

Lazari Constantin împotriva hotărârii din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 06 martie 2019, Pascari Andrei, reprezentat de avocatul Lazari

Constantin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat

cu privire la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului material și

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că activează în cadrul Serviciului

Fiscal de Stat, cu sediul în raionul Anenii Noi de mai mulți ani.

A susținut că din data de 30 octombrie 2012, este deținătorul certificatului, prin

care este încadrat în xxxxx care a fost prezentat conducerii.

A menționat că, fără a se ține cont de faptul că xxxxx, este singurul întreținător

în familie și ar fi fost în stare să-și continue activitatea în or. Anenii Noi, unde a rămas

să activeze o altă persoană, care a realizat succese în activitatea profesională mai mici

decât cele realizate de către dânsul, fără a avea consimțământul lui în scris, prin

ordinul nr. 55 din 12 februarie 2019 cu privire la organizarea activității, conform

anexei, a fost detașat să activeze în mun. Chișinău, la Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru, fără a i se acorda condiții de trai.

Reclamantul a afirmat că, prezentându-se la locul nou de muncă, a încercat să

discute cu conducerea Serviciului Fiscal de Stat, reieșind din situația lui de sănătate,

solicitând să i se permită să-și continue activitatea la locul anterior de muncă în or.

Anenii Noi, sau să i se acorde concediu pentru perioada de timp în care a activat.

1

A relevat că nu i s-a acordat concediu, fiind brutalizat, înjosit și amenințat că va

fi eliberat pe articol. Astfel, aflându-se într-o stare gravă de stres emoțional, la 14

februarie 2019 a depus cerere de demisie.

A notat că prin ordinul nr. 208-p din 20 februarie 2019 al Serviciului Fiscal de

Stat, cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, a fost dispusă

încetarea raporturilor de serviciu ale lui Andrei Pascari, inspector principal al secției

nr.1 a Direcției gestionare arierate în cadrul Direcției generale administrare fiscală

centrală a Serviciului Fiscal de Stat, prin demisie din data de 22 februarie 2019.

A invocat că ulterior, a depus cerere la Serviciul Fiscal de Stat, prin care a

solicitat revocarea/anularea ordinului nr. 208-p, cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu prin demisie, cât și a ordinului nr. 55 din 12 februarie 2019, cu privire la

organizarea activității, în partea ce ține de detașarea reclamantului din or. Anenii Noi

în mun. Chișinău, însă până în prezent nu a primit răspuns.

În drept, și-a întemeiat pretențiile în baza art. 43 din Constituția Republicii

Moldova, art. 47, 48 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158 din 04 iulie 2008, Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 și a menționat că prin acțiunile sale, pârâtul în mod intenționat,

discriminatoriu, contrar principiului legalității, fără a respecta prevederile legale,

stabilite în Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, a emis

ilegal ordinul nr. 55 din 12 februarie 2019, care urmează a fi anulat.

A relevat că pârâtul nu a solicitat acordul lui în scris cu privire la detașarea în

altă localitate, fără a se ține cont de starea sănătății lui, de indicii realizați în activitatea

desfășurată, cât și de alte criterii.

A notat că, fiind prezent la locul nou de muncă în mun. Chișinău, str. M.

Varlaam, 65, sediul secției nr.1 a Direcției gestionare arierate în cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Centrală, a fost forțat psihologic să scrie cerere de

demisie, fără a fi respectate prevederile legale.

De asemenea, reclamantul a menționat că, fără a fi respectate prevederile

legale, imperative, într-un termen de până la 14 zile, Serviciul Fiscal de Stat a emis

ordinul nr. 208-p din 20 februarie 2019, cu privire la încetarea raporturilor de serviciu

prin demisie în privința funcționarului public Pascari Andrei.

A susținut că, în situația când se demonstrează încălcarea legislației din partea

pârâtului, față de el se aplică sancțiuni maxime, ce țin de repararea prejudiciului

material, a salariului de funcție deținut de reclamant pe întreaga perioadă, cât nu a fost

încadrat în câmpul muncii și nu a activat din vina angajatorului - Serviciului Fiscal de

Stat, dar și a prejudiciului moral în mărime de trei salarii de funcție.

A solicitat anularea ordinului nr. 55 din 12 februarie 2019 cu privire la

organizarea activității, emis de Serviciul Fiscal de Stat, în partea ce ține de detașarea

lui Pascari Andrei, ca fiind neîntemeiat și ilegal în fond, anularea integrală a ordinului

cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, nr. 208-p din 20 februarie

2019, ca fiind neîntemeiat, nemotivat și ilegal în fond, emis cu încălcarea normelor de

drept, încasarea din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul reclamantului a

prejudiciul material, pe întreaga perioadă cât nu a fost încadrat în câmpul muncii și nu

a activat din vina angajatorului, din data de 22 februarie 2018 (data indicată în ordin)

și până la data adoptării hotărârii instanței de judecată, reieșind din salariul de

funcție al reclamantului, încasarea din contul pârâtului a prejudiciul moral în mărime

de trei salarii de funcție, pentru încălcarea evidentă a legislației muncii și eliberarea

2

ilegală din serviciu, reieșind din salariul de funcție și încasarea din contul pârâtului a

tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de asistență juridică, conform

documentelor confirmative prezentate.

Prin hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Pascari Andrei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Pascari Andrei, reprezentat de avocatul Lazari Constantin împotriva

hotărârii din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 47 alin.

(1), 65 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr 158-

XVI din 04 iulie 2008, art. 85 alin.(1) și (3) din Codul muncii și a stabilit că, prin

ordinul cu privire la organizarea activității nr. 55 din 12 februarie 2019, s-a stabilit

amplasarea angajaților Direcției gestionarea arierate și anume, a lui Pascari Andrei,

conform anexei la ordinul indicat, în mun. Chișinău, str. M. Varlaam,65, în vederea

eficientizării activității Serviciului Fiscal de Stat și utilizării eficiente a resurselor din

cadrul acesteia.

Totodată, instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 47

alin. (1) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin

detașare se înțelege trecerea temporară a funcționarului public la o altă autoritate

publică sau instituție publică pentru realizarea unor sarcini de serviciu în interesul

acesteia. Detașarea se efectuează prin acceptarea detașării de către conducătorul

autorității publice în care activează funcționarul public, la solicitarea scrisă a

conducătorului autorității publice sau instituției publice în interesul căreia se

efectuează detașarea, prin numirea sau angajarea funcționarului public în funcția

pentru care a fost detașat.

Astfel, în conformitate cu normele de drept enunțate, prin detașare, se înțelege

trecerea temporară a funcționarului public la o altă autoritate publică sau instituție

publică, pentru realizarea unor sarcini de serviciu în interesul acesteia, iar în speță, în

conformitate cu ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 55 din 12 februarie 2019, s-a

dispus organizarea activității și s-a stabilit amplasarea angajaților Direcției gestionare

arierate, conform anexei la ordinul indicat, în mun. Chișinău, str. M. Varlaam, 65, în

vederea eficientizării activității Serviciului Fiscal de Stat și utilizării eficiente a

resurselor din cadrul acesteia și nicidecum nu s-a detașat reclamantul la o altă

autoritate publică sau instituție publică. În circumstanțele enunțate, contrar celor

invocate de reclamant, nu era necesar consimțământul scris al ultimului.

Instanța de apel a notat că, prin ordinul nr.55 din 20 februarie 2019, emis de

Serviciul Fiscal de Stat, s-au încetat raporturile de serviciul ale dlui Pascari Andrei,

inspector principal al secției nr.1 a Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a

Serviciului Fiscal de Stat, prin demisie, din 22 februarie 2019, ordin care a fost adus la

cunoștință reclamantului sub semnătură. Cererea de retragere a cererii de demisie a

fost depusă de către Pascari Andrei la data de 01 martie 2019, adică cu încălcarea

termenului de 7 zile, stabilit în art. 85 alin.(4) din Codul muncii, fapt despre care

ultimul a fost informat prin scrisoarea nr.26-04/1/18/3322 din 20 martie 2019.

La data de 17 decembrie 2019 Pascari Andrei a depus recurs motivat împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și emiterea unei decizii noi, prin care să fie admisă acțiunea.

3

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin

circumstanțele importante ale cauzei, precum și a aplicat eronat normele de drept

material.

A relevat că, concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, care au avut loc în realitate și cu probele ce au fost prezentate de părți.

A invocat că instanța de apel nu a cercetat legalitatea și temeinicia ordinului nr.

55 din 12 februarie 2019 și astfel, nu a îndeplinit cerințele Legii contenciosului

administrativ, ale Codului administrativ, cât și cele ale Codului de procedură civilă.

Astfel, instanța de judecată nu s-a expus în privința lipsei argumentării juridice (a

motivării) ordinului nr.55 din 12 februarie 2019, contestat în instanța de contencios

administrativ, fiind în asemenea mod încălcat principiul legalității, art. 6 paragraful 1

din CEDO, inclusiv art.13 și art.1 din Protocolul adițional la CEDO, cât și principiile

stabilite, dezvoltate de jurisprudența CtEDO.

La data de 23 decembrie 2019, recursul a fost notificat Serviciului Fiscal de

Stat (f.d. 167, 170), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

La 16 ianuarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, solicitând

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care a consideră

legală și întemeiată.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

4

Decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în

adresa lui Pascari Andrei și reprezentantului acestuia, avocatul Lazari Constantin,

conform scrisorii de însoțire (f.d. 147), fiind recepționată de către avocat la 09

decembrie 2019, fapt confirmat prin semnătura pe avizul de recepție (f.d. 148).

Astfel, recursul motivat depus la 17 decembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul depus de Pascari Andrei nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de Pascari

Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Pascari Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Pascari Andrei se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

6