3ra-351/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-351/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Petrachi împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău, intervenient accesoriu Angela Sănduța cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău și a fost menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 2 iulie 2018 Anatolie Petrachi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 23 mai 2018, în incinta biroului executorului

judecătoresc Vitalie Bajag, i-a fost adusă la cunoștință încheierea privind intentarea

procedurii executorii și aplicarea măsurilor asigurătorii nr.033s-205/18 din aceeași

dată.

A menționat că la baza emiterii actului procedural evocat a stat hotărârea seria

AH nr.0001695 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului

Anatolie Petrachi, din conținutul căreia se prezumă existența anumitor obligații

fiscale și admiterea unor restanțe, fapt ce a și constituit temei de emitere a hotărârii

contestate, act adus la cunoștință în data de 23 mai 2018.

A relatat că la 31 mai 2018 în temeiul prevederilor art.273 alin.(2) Cod Fiscal,

a înregistrat contestația împotriva actelor indicate, iar la data de 12 iunie 2018, prin

răspunsul nr.26-24-11/7166, contestația a rămas neexaminată, întrucât a fost depusă

cu încălcarea termenului prevăzut de legislație.

Reclamantul a statuat asupra lipsei cărorva obligațiuni fiscale, de vreme ce în

perioada fiscală 2016, nu a fost parte a unor raporturi juridice ce i-ar impune

1

obligațiunea întru conformarea prevederilor art. 83 alin. (4) și art. 87 alin. (1) Cod

fiscal, nefiind astfel clară originea sumelor reținute.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 8 alin. (1) lit. b)

și g), 11 alin. (1), 129 pct. 6), 1291, 136 pct.2) și pct.16), 169 alin. (1), 239, 274 Cod

fiscal și art. 14, 16, 21, 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

A solicitat anularea hotărârii seria AH nr.0001695 din 15 martie 2018 privind

executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului Anatolie Petrachi și a deciziei

nr.26/2-7/4-25-59 din 5 ianuarie 2018 asupra cazului de încălcare a legislației.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca neîntemeiată excepția de tardivitate ridicată de Serviciul Fiscal de

Stat.

Prin încheierea protocolară din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Angela

Sanduța.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată. A fost anulată integral decizia nr.

26/2-7/4-25-59 din 5 ianuarie 2018 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de Anatolie Petrachi. A fost anulată parțial hotărârea seria AH nr.0001695 din 15

martie 2018 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, în partea

restanței de 237 696, 01 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 5 aprilie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală

mun. Chișinău, a depus apel împotriva hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

Prin decizia din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.

Chișinău și a fost menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii depuse de către Anatolie

Petrachi.

În acest sens, cu referire la prevederile art. 16 și 17 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019),

instanța de apel a menționat că acțiunea înaintată de Anatolie Petrachi la 2 iulie 2018,

a fost depusă în termenul legal, deoarece răspunsul Serviciului Fiscal de Stat din 12

iunie 2018 a fost comunicat reprezentantului lui Anatolie Petrachi la aceiași dată.

Totodată, în ce privește tardivitatea adresării cu cerere prealabilă invocată de

Serviciul Fiscal de Stat, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei nu se atestă

dovada notificării hotărârii seria AH nr.0001695 din 15 martie 2018 lui Petrachi

Anatolie, iar din conținutul suportului probator administrat la caz urmează că, acesta

a recepționat hotărârea Serviciului Fiscal de Stat din 15 martie 2018, la data de 23

mai 2018, fapt confirmat prin inscripția făcută pe încheierea executorului

judecătoresc din 23 mai 2018 privind intentarea procedurii executorii și aplicarea

măsurilor asiguratorii.

În același timp, analizând suportul probator administrat în speță prin prisma

circumstanțelor cauzei, Curtea de Apel Chișinău a reținut că Serviciul Fiscal de Stat

2

nu a prezentat probe precum că au fost întreprinse acțiuni suficiente pentru

înștiințarea intimatului Anatolie Petrachi despre actele emise în privința sa, așa după

cum prevede art. 1291 alin. (1) din Codul Fiscal.

Instanța de apel a menționat că în speță, nu a fost stabilit faptul deținerii cu drept

de proprietate de către Anatolie Petrachi a apartamentelor menționate în recipisa din

23 februarie 2016, precum și nu au fost prezentate anumite contracte încheiate între

Anatolie Petrachi și Angela Sanduța în privința imobilelor menționate și respectiv

nu a fost stabilită încălcarea de către Anatolie Petrachi a prevederilor art. 8 alin. (2)

lit. c) și e), art. 83 alin. (2) lit. a) și art. 87 alin. (1) din Codul Fiscal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că actul administrativ contestat a fost

emis contrar prevederilor legale, temei pentru care s-a ajuns la necesitatea anulării

acestuia în corespundere cu prevederile art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019).

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios.

La 21 ianuarie 2020 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău, a depus recurs împotriva deciziei din 24 decembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău.

La 17 februarie 2020 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău, a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că Serviciul Fiscal de Stat a întreprins toate acțiunile reglementate

de legislația fiscală în vederea invitării contribuabilului la efectuarea controlului

fiscal și ulterior aducerea la cunoștința acestuia a actelor emise în privința sa.

La fel, a enunțat că nici în cadrul controlului fiscal și nici în momentul emiterii

deciziei contestate, contribuabilul nu a prezentat organului fiscal careva documente

ce ar infirma circumstanțele stabilite în cadrul controlului fiscal.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de

chemare în judecată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

3

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 decembrie

în data de 28 ianuarie 2020 (f.d.15, Vol. II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 21 ianuarie 2020 și 17 februarie 2020, în termenul prevăzut de art. 245

Cod administrativ.

Prin referința din 24 martie 2020, Anatolie Petrachi reprezentat de avocatul

Maxim Chișca a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Intimata, Angela Sănduța a recepționat recursul la 13 februarie 2020, fapt ce

rezultă din avizul de recepție a scrisorii recomandate (f.d. 6, Vol. II), însă nu și-a

valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246

Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

4

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

5