3ra-312/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-312/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-312/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, E. Palanciuc, A. Malîi

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Oniko-BT” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată în parte hotărârea din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și emisă în această partea o decizie nouă de respingere a acțiunii, în rest hotărârea

instanței de fond a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2018 SRL „Oniko-BT” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea integrală a deciziei nr.

127/1556A din 04 septembrie 2018 și a actelor de control fiscal nr. 1-815404 din 16

august 2018 și nr. 1-815405 din 17 august 2018.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza deciziei privind inițierea

controlului fiscal nr. 28178/16 din 16 august 2018, la data de 16 și 17 august 2018 de

către Serviciul Fiscal de Stat a fost efectuat un control prin metoda verificării operative

la SRL „Oniko-BT”. Nefiind de acord cu actele de control enunțate, SRL „Oniko-BT”

și-a manifestat dezacordul cu acestea, în rezultat a fost emisă decizia nr. 127/1556A

din 04 septembrie 2018, prin care s-a aplicat față de întreprindere o amendă în sumă de

5000 de lei.

Reclamantul a invocat că în decizia nr. 28178/16 din 16 august 2018 privind

inițierea controlului fiscal nu a fost indicată denumirea completă a contribuabilului

unde urma să fie efectuat controlul, fiind indicat doar la contribuabilii ce prestează

servicii de împachetare a bagajelor, respectiv actele de control fiscal și decizia enunțată

sunt lovite de nulitate.

A mai susținut reclamantul că controlul fiscal a fost efectuat pe o altă adresă

juridică decât cea indicată în decizia de inițiere a controlului fiscal, și anume în decizie

s-a indicat - mun. Chișinău, bd. Dacia nr. 80/2, pe când în realitate controlul fiscal a

fost efectuat la SRL ,,Oniko-BT”, care își desfășoară activitatea pe adresa bd. Dacia nr.

1

80/3, mun. Chișinău. În actele de control contestate se face referire la adresa mun.

Chișinău, bd. Dacia, incinta aeroportului Chișinău.

Reclamantul a menționat că în actul de control fiscal nr. 1-815405 din 16 august

2018 s-a indicat că mașina de casă și control a fost utilizată și că s-a depistat un

excedent de numerar nejustificat în mărime de 1100 de lei, astfel în aceste condiții era

necesar de anexat la actul de control și bonul fiscal prin care s-ar fi probat efectuarea

reală a cumpărăturii. În realitate, excedentul de numerar nu a existat, de asemenea, nu

corespunde realității și faptul că nu a existat registrul MCC, fapt ce se atestă prin lipsa

completă a probelor în ordinea art. 244 alin. (4) Cod fiscal, probe care ar demonstra

circumstanțele invocate în actul de control enunțat.

Partea reclamantă a opinat că nu corespund realității mențiunile indicate în actul

de control fiscal nr. 1-815405 din 16 august 2018 referitor la utilizarea mașinii de casă

și control. Nu a fost petrecută cumpărătura de control sub forma ambalării bagajelor,

acest fapt poate fi demonstrat prin aceea că suma încasată la momentul efectuării

controlului, potrivit raportului din mașina de casă și control, constituia 9700 de lei, în

timp ce soldul mijloacelor bănești în casierie constituia tot 9700 de lei, inclusiv

cumpărătura de control în sumă de 100 lei.

Prin încheierea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis cererea de renunțarea a SRL „Oniko-BT” de la pretenția de anulare a actului de

control fiscal nr. 1-815405 din 17 august 2018 a Serviciului Fiscal de Stat și s-a încetat

procesul în cauza de contencios administrativ pe acest capăt de cerere.

Prin hotărârea din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea SRL „Oniko-BT”; s-a anulat decizia nr. 127/1556A din 04 septembrie

2018 a Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Oniko-BT”; s-a

anulat actul de control fiscal nr. 1-815404 din 16 august 2018 a Serviciului Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău.

În argumentarea soluției sale instanța de fond a constatat că contrar sarcinii

probațiunii stabilite de lege, autoritatea fiscală nu a prezentat careva probe în vederea

justificării emiterii deciziei privind inițierea controlului fiscal nr. 9878/16 din 16 august

2018 cu derogare de la actele normative și nici nu a prezentat argumente pentru a

motiva desfășurarea controlului fiscal contrar indicațiilor deciziei menționate, la o altă

adresă decât cea specificată.

Astfel, drept consecință, instanța de judecată a considerat că urmează a fi respinse

obiecțiile Serviciului Fiscal de Stat conform cărora termenul pentru contestarea

deciziei privind inițierea controlului nr. DICF-28178/16 din 16 august 2018 a expirat

la 17 septembrie 2018, ori, din partea contribuabilului nu a parvenit nicio contestație

împotriva deciziei respective nici în termenul prevăzut de lege și nici după expirarea

acestui termen.

La 18 aprilie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 26

iunie 2019 a prezentat partea motivată a apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei

decizii noi de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea admiterii

pretenției privind anularea actului de control fiscal nr. 1-815404 din 16 august 2018

2

emis de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău

și emisă în această parte o decizie nouă prin care a fost respinsă solicitarea SRL

,,Oniko-BT” cu privire la anularea actului de control fiscal nr. 1-815404 din 16 august

2018; în rest hotărârea instanței de fond a fost menținută.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Chișinău a constatat că decizia privind

inițierea controlului fiscal nr. DICF- 281178/16 din 16 august 2018 a Direcției control

fiscal operativ nr. 3, subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, nu întrunește condițiile

legale stipulate la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător și anume pct. f), g) și h), în special pct. f) din

care rezultă că decizia de inițiere a controlului fiscal trebuie să conțină date despre

persoana supusă controlului (denumirea/numele persoanei; codul fiscal; sediul/adresa

subdiviziunii controlate și codul acesteia, după caz, alte date de contact). Astfel, în

decizia de inițiere a controlului fiscal se conțin date generale, fără a fi specificate

condițiile de inițiere a controlului fiscal. Mai mult, instanța de apel a reținut că

efectuarea controlului fiscal inițiat în privința SRL „Oniko-BT” a avut loc cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător. În acest context, instanța de apel a reținut concluziile instanței de

fond din care se atestă că decizia de inițiere a controlului fiscal nu a vizat în mod direct

contribuabilul supus controlului SRL „Oniko-BT” și nici măcar nu se referă la

exercitarea unui control în privința contribuabililor ce își desfășoară activitatea pe str.

Dacia nr. 80/3, mun. Chișinău.

Suplimentar, instanța de apel, reținând prevederile art. 3 al Legii contenciosului

administrativ nr.793 din 10.02.2000 (în vigoare la etapa inițierii controlului), a

constatat că actul de control fiscal nr. 1-815404 din 16 august 2018 nu constituie act

administrativ producător de efecte juridice, este un act preparatoriu, legalitatea căruia

nu poate fi controlată de sine stătător pe calea contenciosului administrativ, ci doar

odată cu actul administrativ la baza căruia a stat actul sau operațiunea administrativă.

Așadar, actele pregătitoare (operațiunile administrative) care stau la baza emiterii

actului administrativ nu pot fi atacate în ordine de contencios administrativ, deci nu

constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ prevăzut la art.3 al Legii nr.793

din 10 februarie 2000.

La 27 decembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală mun. Chișinău a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din 18

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, iar la 31 ianuarie 2020 a prezentat partea

motivată a recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii, ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii, a

aplicat eronat norma de drept material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La fel, instanța de apel nu a dat apreciere și nu s-a expus asupra argumentelor

Serviciului Fiscal de Stat.

A relatat recurentul că potrivit Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător prevede la art. 1 alin. (4) lit. e) că dispozițiile prezentei legi

nu se extind asupra controalelor efectuate de către Serviciul Fiscal de Stat, cu excepția

înregistrării, supravegherii și raportării controalelor în Registrul de Stat al Controalelor.

3

De aici rezultă că Serviciul Fiscal de Stat, la efectuarea controalelor, se va ghida și va

aplica prevederile prezentei legi doar în partea ce tine de înregistrarea controalelor (art.

8, 9), supravegherea controalelor (art. 10-13), și raportarea controalelor (art. 312).

Astfel, introducerea art. 216 alin. (13) din Codul Fiscal la care face referire

instanța de fond în hotărârea sa, face echivalență între Decizia de inițiere a controlului

fiscal și delegația de control prevăzută de Legea nr. 131/2012, și respectiv actul de

control cu procesul-verbal de control, tocmai pentru a aplica corect prevederile art. 8,9,

10-13, 312 și nicidecum acestea nu pot fi interpretate prin prisma art. 20 - delegația de

control, art. 31 - nulitatea rezultatelor controlului și a sancțiunilor aplicate în temeiul

acestora, care, potrivit art. 1 alin. (4) lit. e din Legea respectivă, nu se extind asupra

controalelor efectuate de SFS.

A mai invocat recurentul că, la inițierea controlului, s-a dispus a se efectua control

fiscal prin metoda verificării operative la toți contribuabilii care prestează servicii de

împachetare a bagajelor în incinta aeroportului Chișinău, iar raționamentul pentru care

în decizie de inițiere nu figurează denumirea concretă și codul fiscal al contribuabilului

este evitarea unor incidente de depistare a persoanelor care activează în mod ilegal și

care nu vor putea fi supuse controlului/sancționate din motiv că nu sunt incluse în

decizia de inițiere a controlului.

A susținut recurentul că anume din acest motiv, conducerea SFS a dispus

efectuarea controlului fiscal prin metoda operativă la contribuabilii care prestează

servicii de împachetare a bagajelor în incinta aeroportului Chișinău, iar entitatea

reclamantă a fost supusă controlului întrucât la fața locului s-a constatat că aceasta se

include în lista contribuabililor respectivi.

În acest sens, comunică recurentul că SRL „Oniko-BT” a înregistrat activitatea de

ambalare la SFS pe data de 23 noiembrie 2017, iar subdiviziunea amplasată în mun.

Chișinău, str. Dacia nr. 80/3 (aeroportul Chișinău) a fost înregistrată pe data de

30.05.2018.

La 23 ianuarie 2020 și la 31 ianuarie 2020 în adresa SRL „Oniko-BT” a fost

expediată copia recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referințelor.

La 06 aprilie 2020 SRL „Oniko-BT” a depus referință la cererea de recurs

înaintată de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, menționând că

criticele invocate nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, acest fapt denotă caracterul

declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al

dezacordului asociației recurente cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) al

Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

4

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța

de recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de 30

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună

cu dosarul judiciar.

Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 18 decembrie 2019. Serviciul Fiscal

de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a recepționat copia

deciziei instanței de apel la data de 15 ianuarie 2020 (f.d. 177)

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău,

în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ a depus recurs motivat

la data de 31 ianuarie 2020, în termen.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de procedură

civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău, în raport cu materialele cauzei

de contencios administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău, a

indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

5

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu poate

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului Serviciului Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău, la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către asociația recurentă nu

pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept

procesual, așa cum formal invocă Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, inadmisibil.

În conformitate cu art.193, art. 195, art. 230 și art. 258, alin. (3) din Codul

administrativ, art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul, declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7