3r-292/19 — incalcarea dreptului de acces la informatie

3r-292/19 — incalcarea dreptului de acces la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3r-292/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: L.Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la constatarea

încălcării dreptului de acces la informație, obligarea la examinarea cererii și

repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de către

Ministerul Afacerilor Interne a fost respinsă, iar apelul declarat împotriva hotărârii

din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost considerat

inadmisibil, ca fiind depus după expirarea termenului legal de declarare,

c o n s t a t ă:

La 22 august 2017, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la constatarea

încălcării dreptului de acces la informație, obligarea la examinarea cererii și

repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Străisteanu a

fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea de către Ministerul Afacerilor

Interne a dreptului lui Gheorghe Străisteanu de acces la informație, manifestat prin

nefurnizarea în termen a informației solicitată prin cererea din 21 iulie 2017. S-a

obligat Ministerul Afacerilor Interne de a examina cererea lui Gheorghe

Străisteanu din 21 iulie 2017 conform legislației în vigoare și de a-i prezenta

acestuia informația solicitată. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne

în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu suma de 300 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind nefondată.

La 22 decembrie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva

hotărârii din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia,

1

casarea actului judecătoresc contestat și emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de

către Ministerul Afacerilor Interne, iar apelul declarat împotriva hotărârii din 17

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost considerat

inadmisibil, ca fiind depus după expirarea termenului legal de declarare.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 20 noiembrie 2019, Ministerul

Afacerilor Interne a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei la

rejudecare în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept procedural, or, instanța de apel urma să țină cont de normele de

drept naționale, cât și de practica CEDO în vederea neîngrădirii dreptului privind

accesul liber la justiție.

A susținut recurentul că apelul a fost declarat în termen, pe motiv că nu a

asistat la pronunțarea dispozitivului hotărârii instanței de fond, iar copia

dispozitivului hotărârii nu ar fi primit-o în decurs de 5 zile de la pronunțarea

acestuia.

Prin urmare, în opinia sa dreptul la acțiune sau de recurs trebuie să se exercite

din momentul în care părțile interesate pot cunoaște efectiv despre hotărârile

judecătorești care se solicită a fi casate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova, iar în conformitate cu art. 257 alin. (1),

prezentul cod a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

Prin prisma art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedural

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 5 noiembrie

prevăzut de lege.

2

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

Ministerul Afacerilor Interne urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Ministerul Afacerilor Interne, rezultă că

recurentul nu este de acord cu încheierea din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă cererea privind repunerea în termenul de

declarare a apelului depusă de către Ministerul Afacerilor Interne, iar apelul

declarat împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost considerat inadmisibil, ca fiind depus după expirarea termenului

legal de declarare.

Conform art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) Cod administrativ, instanța de apel

examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se

declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară

inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la

art.232 alin.(1).

Conform prevederilor art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Prin prisma normei enunțate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ relevă că dispozitivul hotărârii instanței de

fond a fost pronunțat public la 17 noiembrie 2017 (f.d.34).

Concomitent, din materialele dosarului instanța de recurs reține că cererea de

apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii primei instanțe a

fost înregistrată în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani la 22

decembrie 2017 (f.d.37).

În acest context, instanța de recurs relevă că conform art. 110 Cod de

procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la

proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească

anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) din același cod, termenul de procedură

stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

3

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la

18 noiembrie 2017, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii

contestate și a expirat la 17 decembrie 2017 (zi de duminică). Astfel, ultima zi de

depunere a apelului prin prisma art. 112 alin. (2) Cod de procedură civilă a fost 18

decembrie 2017 (zi de luni). Cu toate acestea, apelul a fost depus la 22 decembrie

2017, fapt ce denotă depunerea apelului după expirarea termenului legal, nefiind

confirmată temeinicia unei asemenea întîrzieri prin careva probe.

Cât privesc argumentele recurentului Ministerul Afacerilor Interne, precum că

a omis întemeiat termenul de declarare a apelului, deoarece copia dispozitivului

hotărârii instanței de fond nu ar fi primit-o în decurs de 5 zile de la pronunțare,

instanța de recurs le consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse. Or,

potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 5 iulie 2012, în vigoare din 30

noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărîrii și nu din momentul primirii copiei hotărîrii sau

a dispozitivului acesteia, cum prevedea anterior norma procesuală.

Nu poate fi reținut ca temei de a considera că apelul a fost depus în termen

nici argumentul recursului precum că recurentul Ministerul Afacerilor Interne nu a

asistat la pronunțarea dispozitivului hotărârii, or, ultimul a cunoscut despre

examinarea litigiului dat, fiind legal citat despre data, ora și locul ședințelor de

judecată anterioare stabilite pentru 4 septembrie 2017, 19 septembrie 2017 și 3

noiembrie 2017, fapt confirmat prin avizele de recepție și recipisa anexate la dosar

(f.d.17,23,27).

Respectiv, motivul invocat de reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne

privind imposibilitatea depunerii apelului în termen din motiv că nu a fost prezent

la pronunțarea dispozitivului hotărârii, nu constituie temei de repunere în termen.

Or, recurentul a cunoscut despre modul de derulare a procesului în instanța de fond

și deci a fost obligat la intervale rezonabile de timp să manifeste diligență și să se

intereseze de soarta dosarului despre care cunoștea cu certitudine că se află pe rolul

instanței cu participarea sa și să respecte termenele prevăzute de lege, adică urma

să întreprindă toate măsurile necesare de protejare a drepturilor sale, inclusiv, prin

acțiuni concludente, de informare în privința modului de derulare a procesului prin

care să demonstreze păstrarea interesului față de caz și imposibilitatea de a se

familiariza cu hotărârea adoptată într-un asemenea mod, pentru a dispune de

posibilitatea contestării hotărârii în termen.

La fel, nu pot fi reținute ca temei de repunere în termen a apelului nici

argumentele recursului precum că la 17 noiembrie 2017, prin intermediul poștei

electornice, Ministerul Afacerilor Interne a expediat o cerere prin care a solicitat

amânarea ședinței de judecată în legătură cu reforma Ministerului, însă instanța de

fond greșit a respins-o și a dispus examinarea în fond a cauzei în lipsa recurentului.

Or, conform art. 206 alin. (5) Cod de procedură civilă, la solicitarea

întemeiată a participantului la proces, instanța poate amîna o singură dată

judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea motivată a reprezentantului acestuia.

Aici se va menționa că însuși reprezentantul recurentului Ministerul

Afacerilor Interne a solicitat la 19 septembrie 2017 prin prisma art. 27 Cod de

procedură civilă amânarea examinării cauzei în legătură cu studierea și cercetarea

acțiunii și a materialelor cauzei, iar prima instanță în vederea neîngrădirii dreptului

4

privind accesul liber la justiție a admis demersul respectiv și a dispus amânarea

judecătii cauzei pentru 3 noiembrie 2017, dată când reprezentul recurentului nu s-a

prezentat, ceea ce se confirmă prin procesele-verbale anexate la dosar (f.d.23-

24,28).

Deci, recurentul Ministerul Afacerilor Interne a fost în cunoștință despre

existența prezentului litigiu și examinarea lui, prin urmare, trebuia să întreprindă

toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre

desfășurarea litigiului și de a proteja drepturile sale de acces la instanță fapt, însă,

ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului de declarare a apelului.

Astfel, Ministerul Afacerilor Interne prin lege era obligat să respecte termenul

de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost

invocate.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că în cazul acceptării unui apel tardiv se va încălca principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea

ce este inadmisibil.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ amintește că art. 6 § 1 din Convenția Europeana a

Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu

orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța

europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu este

absolut. În această privința, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev contra

Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa

contra Spaniei), în carte înalta Curte a arătat, că termenul fixat de legea internă este

o restricție ce guvernează accesul la justiție.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ respinge argumentele formulate în recurs, deoarece

aceastea sunt doar declarative și sunt lipsite de suport legal.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide :

Se respinge recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne.

5

Se menține încheierea din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Gheorghe Străisteanu

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea la examinarea cererii și repararea

prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

6