2rac-285/19 — cu privire la repararea prejudiciului material

2rac-285/19 — cu privire la repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-285/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat sediul central (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

DECIZIE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului

insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî

împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei, Guvernatorului Găgăuziei, Primăriei

sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și Cooperativei Agricole de Producție

„Daalar Diuziu” cu privire la repararea prejudiciului material

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admis apelul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî, casată integral hotărârea din 31 mai 2018 a

Judecătoriei Comrat sediul central și adoptată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă parțial

constată:

La 6 noiembrie 2013, administratorul insolvabilității SRL „Kaavelik”, Nicolai

Cazmalî a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Executiv al

Găgăuziei, Guvernatorului Găgăuziei, Primăriei sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-

Lunga și CAP „Daalar Diuziu” cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că în luna septembrie 2009, SRL „Kaavelik” a

încheiat 587 de contracte de arendă a terenurilor cu locuitorii sat. Chiriet-Lunga r-

nul Ceadîr-Lunga, suprafața totală a terenurilor fiind de 1466 ha.

Proprietarii cotelor-părți au transmis SRL „Kaavelik” bunurile ce aparțineau

anterior Cap „Tașlîc Agro”, ca aceste terenuri date în arendă, să fie prelucrate, fapt

ce se confirmă prin actul de primire-predare din 16 septembrie 2009.

1

Începând cu data de 15 martie 2011, conducătorii autorității publice locale din

sat. Chiriet-Lunga, reprezentanții conducerii raionului Ceadîr-Lunga și

Guvernatorului Găgăuziei au efectuat acțiuni de suspendare a activității

SRL „Kaavelik” de folosire a terenurilor arendate, totodată, împiedicând prelucrarea

acestor terenuri.

La solicitarea adresată cu scopul de a afla motivele acțiunile menționate, le-a

fost comunicată dispoziția Guvernatorului Găgăuziei nr. 24 din 12 martie 2011, care

ulterior a fost anulată prin decizia din 11 aprilie 2012 a Curții Supreme de Justiție.

A remarcat că nicio normă legală prevăzută de legislația Republicii Moldova

și UTA Găgăuzia nu acordă dreptul Guvernatorului Găgăuziei de a se implica în

relațiile civile, de a suspenda contractele de arendă și de a emite decizii sau ordine

privind transmiterea proprietății altor persoane.

În rezultatul emiterii dispoziției nr. 24 din 12 martie 2011, SRL „Kaavelik” i-

a fost cauzat un prejudiciu în mărime de 3149114 de lei, fapt confirmat prin raportul

de audit din 30 iunie 2012.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14 alin. (1), (2), 1404, 1414

alin. (1) Cod civil, art. 1 alin. (2), 18 din Legea contenciosului administrativ, art. 86

alin. (2) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii și încasarea în mod solidar de la Comitetul

Executiv al Găgăuziei, Guvernatorul Găgăuziei, Primăria sat. Chiriet-Lunga r-nul

Ceadîr-Lunga și CAP „Daalar Diuziu” în beneficiul SRL „Kaavelik” a prejudiciului

material în mărime de 3149114 de lei.

La 10 decembrie 2013, administratorul insolvabilității SRL „Kaavelik”,

Nicolai Cazmalî a depus cerere de concretizare a acțiunii, solicitând admiterea

acesteia și încasarea în mod solidar de la Comitetul Executiv al Găgăuziei,

Guvernatorul Găgăuziei, Primăria sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și

CAP „Daalar Diuziu” în beneficiul SRL „Kaavelik” a prejudiciului material în

mărime de 3149114 de lei.

În motivarea acesteia a invocat că anume reprezentanții Guvernatorului

Găgăuziei, a Primăriei sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și a CAP „Daalar

Diuziu” au admis acțiunile ilegale de suspendare a lucrărilor întreprinderii privind

folosința terenurilor arendate, au împiedicat posesia și prelucrarea acestora.

În asemenea condiții a avut loc acapararea ilegală a terenurilor și bunurilor

arendate de SRL „Kaavelik”, lucrătorii nu au fost admiși să efectueze lucrările de

primăvară pe terenurile menționate, deși contractele de arendă nu au fost reziliate

sau anulate.

A remarcat că în rezultatul acțiunilor ilegale menționate, terenurile și bunurile

arendate au rămas în posesia Primăriei sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și a

CAP „Daalar Diuziu”.

Prin hotărârea din 10 aprilie 2015 a Judecătoriei Comrat, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de lichidatorul SRL „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî, casată hotărârea din

2

10 aprilie 2015 a Judecătoriei Comrat și restituită cauza la rejudecare la Judecătoria

Comrat în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 6 februarie 2017 a Judecătoriei Comrat sediul

central, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Mihail Formuzal.

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Comrat sediul central, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, au fost

admise declarațiile de abținere de la judecată a judecătorilor Curții de Apel Comrat,

Grigori Colev, Afanasii Curdov și Ștefan Starciuc, cauza fiind strămutată pentru

examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de lichidatorul SRL „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî, casată integral hotărârea

primei instanțe și adoptată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Comitetul Executiv al Găgăuziei în beneficiul

SRL „Kaavelik” prejudiciul material sub formă de venit ratat în sumă de 3149114

de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 26 aprilie 2019, Comitetul Executiv al Găgăuziei a declarat recurs

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o neîntemeiată, deoarece la emiterea acesteia a avut loc încălcarea și aplicarea greșită

a normelor de drept material.

A obiectat că SRL „Kaavelik” nu a o oferit instanței de judecată dovezi

suficiente și convingătoare care ar confirma faptul că prejudiciul material în mărime

de 3149114 de lei într-adevăr i-a fost cauzat în urma unor acțiuni ilegale.

Faptul că dispoziția nr. 24 din 12 martie 2011 a Guvernatorului Găgăuziei a

fost anulată prin decizia din 11 aprilie 2012 a Curții Supreme de Justiție, nu poate fi

luat ca o dovadă de bază, or, din conținutul acesteia nu rezultă că prin adoptarea

dispoziției menționate Guvernatorul Găgăuziei în vreun fel a împiedicat activitatea

SRL „Kaavelik”.

La fel, nu a fost probat nici faptul săvârșirii de către reprezentanții Comitetului

Executiv al Găgăuziei a unor acțiuni de cauzare a prejudiciului pentru care Comitetul

ar trebui să fie responsabil.

Instanța de apel nu a luat în considerație nici faptul stabilit anterior precum că

probele demonstrează că după evenimentele ce au avut loc în luna martie 2011,

SRL „Kaavelik” a efectuat recoltarea culturilor agricole pe terenurile arendate, care

denotă și prezența posibilității reale de a exercita activitățile agricole.

Totodată, materialele dosarului atestă și faptul că încă din anul 2010

activitatea SRL „Kaavelik” este neprofitabilă.

Astfel, din răspunsul primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat rezultă că

SRL „Kaavelik”, la finele anului 2010 și începutul anului 2011, nu dispunea de

mijloace bănești necesare pentru punerea în aplicare a tuturor lucrărilor agricole

3

descrise în raportul de audit al documentelor primare a SRL „Kaavelik”, întocmit de

SRL „IFRS Audit”.

A învederat că rezultatele din raportul de audit menționat sunt dubioase,

deoarece unele date nu sunt autentice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 26 aprilie 2019 împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel

Cahul în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei, administratorul insolvabilității

SRL „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî înaintând prezenta acțiune în judecată împotriva

Comitetului Executiv al Găgăuziei, Guvernatorului Găgăuziei, Primăriei sat.

Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și CAP „Daalar Diuziu”, intervenient accesoriu

Mihail Formuzal, a solicitat încasarea în mod solidar de la Comitetul Executiv al

Găgăuziei, Guvernatorul Găgăuziei, Primăria sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga

și CAP „Daalar Diuziu” în beneficiul SRL „Kaavelik” a prejudiciului material în

mărime de 3149114 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a respins acțiunea

SRL „Kaavelik” în proces de insolvabilitate, ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către lichidatorul SRL „Kaavelik”, Nicolai

Cazmalî, instanța de apel a admis apelul, a casat integral hotărârea primei instanțe și

a adoptat o nouă hotărâre, prin care a admis parțial acțiunea și a încasat de la

Comitetul Executiv al Găgăuziei în beneficiul SRL „Kaavelik” prejudiciul material

sub formă de venit ratat în sumă de 3149114 de lei. În rest, a fost respinsă acțiunea

ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor

art. 239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată,

iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând

4

putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în

prezentul litigiu în raport cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și

normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunilor în cauză, instanța de recurs reține că, contrar acestor

prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele erori comise de prima

instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului în raport

cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Astfel, se atestă că ajungând la concluzia netemeiniciei hotărârii primei

instanțe și admiterii acțiunii înaintate de administratorul insolvabilității

SRL „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî, instanța de apel a trecut cu vederea și nu a

elucidat argumentele reprezentantului Comitetului Executiv al Găgăuziei, precum

că din conținutul dispoziției Bașcanului Găgăuziei nr. 24 din 12 martie 2011, nu

rezultă că Comitetul Executiv al Găgăuziei ar fi împiedicat activitatea

SRL „Kaavelik” și că dispoziția dată, care a constituit, de altfel, temei pentru

înaintarea prezentei acțiuni, nici nu a fost executată (f. d. 96 vol. I).

În acest context, în speță, de principiu este și faptul că, stabilind că în urma

emiterii dispoziției Bașcanului Găgăuziei nr. 24 din 12 martie 2011, SRL „Kaavelik”

nu a avut posibilitatea reală de a continua activitatea de prelucrare a terenurilor,

întrucât nu au fost admiși la efectuarea lucrărilor de primăvară pe terenurile arendate

și cu utilizarea bunurilor închiriate (tehnici agricole), instanța de apel nu a supus

verificării nici invocările reprezentantului Comitetului Executiv al Găgăuziei,

precum că SRL „Kaavelik” a avut posibilitatea reală de a continua lucrările de

semănat terenurile agricole aflate în arendă, în primăvara anului 2011.

Prin urmare, este de menționat că instanța de apel a trecut cu vederea și

invocarea reprezentantului Comitetului Executiv al Găgăuziei precum că după

evenimentele ce au avut loc în luna martie 2011, SRL „Kaavelik” a recoltat culturile

agricole de pe terenurile arendate, fapt ce denotă că SRL „Kaavelik” ar fi avut

posibilitatea reală de a exercita activitățile agricole pe loturile de teren.

Aceste împrejurările descrise urmau a fi cercetate minuțios de către instanța

de apel, în vederea stabilirii certe și definitive a circumstanțelor relevante pentru

soluționarea justă a cauzei, în situația în care prejudiciul material solicitat de către

5

SRL „Kaavelik” se reduce la venitul ratat în legătură cu imposibilitatea folosirii

terenurilor arendate, odată cu adoptarea de către Bașcanul Găgăuziei a dispoziției

nr. 24 din 12 martie 2011.

De altfel, elucidarea aspectelor menționate, este cu atât mai importantă cu cât,

reieșind din prevederile art. 14 alin. (2) Cod civil, în vigoare la acel moment, se

consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a

suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau

deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin

încălcarea dreptului (venitul ratat).

Mai mult că și dispozițiile art. 1404 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel

moment, indică că pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat printr-un

act administrativ sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri sunt necesare

condițiile generale ale răspunderii delictuale, și anume: prejudiciul, fapta ilicită,

raportul cauzal și vinovăția.

Drept consecință, întru stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii,

instanța de apel urma să stabilească cu certitudine dacă dispoziția Bașcanului

Găgăuziei nr. 24 din 12 martie 2011, care a fost anulată prin decizia irevocabilă din

11 aprilie 2012 a Curții Supreme de Justiție, are o legătură cauzală cu pagubele

pretinse de către SRL „Kaavelik” în acțiune.

Față de toate aceste considerente, este indubitabil că soluția instanței de apel

nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la

care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele

importante în speță.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Or, prin prisma art. 130 CPC, instanța de apel era obligată să reflecte în decizie

motivele concluziilor sale cu privire la admiterea unor probe și respingerea altora.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic

cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea

cu trimitere spre rejudecare.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa

6

integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de

apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând-o, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei.

Se casează integral decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului insolvabilității

Societății cu Răspundere Limitată „Kaavelik”, Nicolai Cazmalî împotriva

Comitetului Executiv al Găgăuziei, Guvernatorului Găgăuziei, Primăriei

sat. Chiriet-Lunga r-nul Ceadîr-Lunga și Cooperativei Agricole de Producție

„Daalar Diuziu” cu privire la repararea prejudiciului material, cu remiterea cauzei

pentru rejudecare la Curtea de Apel Cahul, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Nicolae Craiu

7