T.A. împotriva Armeniei

Publicat la 26 septembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 2648/22 T.A. împotriva Armenia depusă la 23 decembrie 2021 a comunicat la 6 septembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la o persoană care a fost plasată într-o instituție psihiatrică pentru tratament obligatoriu bazat pe o decizie judecătorească. La 24 decembrie 2015 reclamantul a depus un raport de crimă poliției informand-le despre șase conturi diferite de crime, inclusiv o crimă și o bătăi care au cauzat moartea unei persoane și despre presupusii infractori. Ancheta a deschis în presupusele crime a concluzionat că astfel de infracțiuni nu au fost niciodată comise. Ca urmare, au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului în legătură cu raportarea falsă a crimei.

La 27 septembrie 2016, un examen medical de experți, ordonat în domeniul de aplicare al acestor proceduri penale, a concluzionat că reclamantul a suferit de „tulburări de iluzie organică”, a fost bolnav mental și a avut nevoie de tratament obligatoriu într-o instituție psihiatică. La 9 februarie 2018, Curtea de district a decis că reclamantul nu are răspundere penală din cauza bolii psihice și a trebuit să fie supusă unui tratament obligatoriu într-o instituție psihiatră. În urma procedurii de recurs nereușite, reclamantul a fost plasat într-o astfel de instituție la 14 iulie 2021, unde rămâne în prezent confinată. Reclamantul susține că tratamentul ei la instituție implică administrarea forțată a medicamentelor și că contactele sale cu rudele și apelurile telefonice sunt restricționate.

Reclamantul a fost compatibil cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea Ilnseher v. Germania [GC], nr. 10211/12 și 27505/14, §§ 126-134, 4 decembrie 2018)? Reclamantul a epuizat măsurile interne în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 8 din Convenție, conform articolului 35 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața și corespondența ei privată și de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special: (a) a fost supusă administrării forțate de medicamente în contravenție cu această dispoziție? (b) au existat restricții asupra contactelor sale cu lumea exterioară, inclusiv asupra întâlnirilor și a conversațiilor telefonice cu rudele ei și a confiscării telefonului mobil, în contravenția acestei dispoziții?

Published on 26 September 2022

FOURTH SECTION

Application no. 2648/22 T.A. against Armenia lodged on 23 December 2021 communicated on 6 September 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns a person who was placed in a psychiatric institution for compulsory treatment based on a court decision. On 24 December 2015 the applicant filed a crime report to the police informing them about six different counts of crimes, including a murder and a beating that had caused the death of a person, and about the alleged perpetrators. The investigation opened into the alleged crimes concluded that such crimes had never been committed. As a result, criminal proceedings were instituted against the applicant in connection with false crime reporting. On 27 September 2016 a medical expert examination, ordered within the scope of those criminal proceedings, concluded that the applicant suffered from “organic delusional disorder”, was mentally ill and needed compulsory treatment in a psychiatric institution.

The investigator applied to a district court seeking to have compulsory medical measures imposed on the applicant. On 9 February 2018 the district court decided that the applicant lacked criminal liability on account of her mental illness and had to be subjected to compulsory treatment in a psychiatric institution. Following unsuccessful appeal proceedings, the applicant was placed in such an institution on 14 July 2021 where she currently remains confined. The applicant alleges that her treatment at the institution involves forced administration of medication, and that her contacts with relatives and telephone calls are restricted.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s compulsory confinement compatible with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention (see Ilnseher v. Germany [GC], nos. 10211/12 and 27505/14, §§ 126-134, 4 December 2018)? 2. Has the applicant exhausted the domestic remedies in respect of her complaints under Article 8 of the Convention, as required by Article 35 § 1 of the Convention? 3. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her private and family life and correspondence, contrary to Article 8 of the Convention? In particular: (a) has she been subjected to forced administration of medication contrary to that provision? (b) have there been restrictions on her contacts with the outside world, including on her meetings and telephone conversations with her relatives and a confiscation of her mobile telephone, contrary to that provision?