2r-687/19 — Cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune

2r-687/19 — Cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2r-687/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud:. T. Mereuță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

DECIZIE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Viorel Chițanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cașu

împotriva lui Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și Grigore Țugui cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune,

împotriva încheierii din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea lui Viorel Chițanu cu privire la repunerea în termenul de

declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de Viorel Chițanu împotriva

hotărârii din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depus

în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2018 Ion Cașu, reprezentat de avocatul Iulian Cașu a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și Grigore

Țugui cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune (f.d. 2-6).

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a

fost admisă acțiunea depusă de Ion Cașu și a fost încasat în mod solidar din contul

lui Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și Grigore Țugui în beneficiul lui Ion Cașu

prejudiciul material sub formă de venit ratat pentru perioada 01 septembrie 2017 –

29 iunie 2018 în sumă de 282012 de lei și suma de 6131 de lei, începând cu 29 iunie

și până la 11 octombrie 2022. Totodată, a fost încasat de la Maxim Șevcenco, Viorel

Chițanu și Grigore Țugui în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8430 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, Viorel Chițanu, a contestat-o cu apel, prin intermediul oficiului poștal,

la 13 iunie 2019 (f.d. 86-87, 90).

Prin încheierea din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea lui Viorel Chițanu cu privire la repunerea în termenul de declarare a

apelului și a fost restituit apelul declarat de Viorel Chițanu împotriva hotărârii din

25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depus în afara

1

termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.

103-105).

La 23 octombrie 2019 Viorel Chițanu a declarat recurs împotriva încheierii

din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea încheierii contestate și repunerea în termenul de declarare a apelului (f.d.

110-111).

În motivarea recursului, recurentul Viorel Chițanu a indicat că cauza a fost

judecată de instanța de fond în absența sa, nefiindu-i comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată.

Recurentul Viorel Chițanu a invocat că la 13 mai 2019 i-a fost comunicat că

în secția specială a xxxxx se află hotărârea motivată a Judecătoriei Hîncești, sediul

Central, însă a primit-o ceva mai târziu.

Recurentul Viorel Chițanu a menționat că a solicitat repunerea în termenul de

declarare a apelului, care a fost încălcat cu o zi, deoarece se află în condiții de

izolare totală, iar pentru întocmirea apelului motivat a avut nevoie de timp pentru a

invita un avocat sau a se consulta cu un jurist.

Recurentul Viorel Chițanu a relevat că greșit a calculat termenul de 30 de

zile, deoarece nu a ținut cont că luna mai are 31 de zile.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de recurs reține că, încheierea Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea lui Viorel Chițanu cu privire la repunerea în termenul de

declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de Viorel Chițanu împotriva

hotărârii din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depus

în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen, a fost emisă la 08 octombrie 2019 și a fost contestată de Viorel Chițanu, la

23 octombrie 2019 (f.d. 110-111).

Astfel, recursul declarat de Viorel Chițanu, la 23 octombrie 2019, a fost

depus cu respectarea termenului prevăzut de art. 425 Cod de procedură civilă.

Examinând recursul declarat de Viorel Chițanu, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și

care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Iar, în conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 25 februarie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a fost admisă acțiunea depusă de Ion Cașu și a

fost încasat în mod solidar din contul lui Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și

Grigore Țugui în beneficiul lui Ion Cașu prejudiciul material sub formă de venit

ratat pentru perioada 01 septembrie 2017 – 29 iunie 2018 în sumă de 282012 de lei

și suma de 6131 de lei, începând cu 29 iunie și până la 11 octombrie 2022.

2

Totodată, a fost încasat de la Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și Grigore Țugui în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8430 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, Viorel Chițanu, a contestat-o cu apel, prin intermediul oficiului

poștal, la 13 iunie 2019 (f.d. 86-87, 90).

Prin încheierea din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea lui Viorel Chițanu cu privire la repunerea în termenul de declarare a

apelului și a fost restituit apelul declarat de Viorel Chițanu împotriva hotărârii din

25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depus în afara

termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.

103-105).

Verificând legalitatea încheierii contestate, în limitele invocate în recurs, prin

prisma respectării de către instanța de apel a normelor de drept procedural, la

emiterea acesteia, Colegiul, consideră că, instanța de apel corect a respins cererea

lui Viorel Chițanu cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și a

fost restituit apelul declarat de Viorel Chițanu împotriva hotărârii din 25 februarie

2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depus în afara termenului legal,

iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen, în temeiul art. 369 lit.

b) Cod de procedură civilă, din motivele reținute infra.

Conform art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție statuează că termenul de apel este considerat un termen

imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine

decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Totodată, instanța de recurs reiterează că, dispozițiile art. 362 alin. (1)

coroborate cu cele ale art. 111 Cod de procedură civilă, prevede că, termenul de

exercitare a căii de atac, în ordine de apel, începe să curgă din ziua imediat

următoare datei calendaristice adoptării și pronunțării hotărârii judecătorești și nu

depinde de momentul comunicării actului judecătoresc de dispoziție.

Respectiv, în litigiul dedus judecății, termenul de declarare a apelului

împotriva hotărârii din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a

expirat la 27 martie 2019 inclusiv, însă recurentul Viorel Chițanu a depus cerere de

apel împotriva hotărârii respective, prin intermediul oficiului poștal, abia la 13 iunie

2019, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului prevăzut de art.

362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În continuare, instanța de recurs conchide că, Viorel Chițanu odată cu

depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanțe nu a prezentat careva probe în

confirmarea imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului

prevăzut de lege, limitându-se doar la menționarea că a recepționat hotărârea

motivată din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, la 13 mai

2019, iar pentru întocmirea apelului motivat a avut nevoie de timp pentru a invita un

avocat sau a se consulta cu un jurist, deoarece se deține în penitenciar de tip închis.

Conform art. 116 Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță.

3

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor

însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

La acest capitol, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că

Viorel Chițanu a solicitat repunerea în termenul de apel fără anumite motive

plauzibile și acceptabile și fără a prezenta probe în confirmarea temeiniciei cererii

de repunere în termen. Or, la caz nu au fost stabilite anumite circumstanțe obiective

neimputabile apelantului/recurentului care ar fi determinat omiterea termenului sau

alte circumstanțe care ar fi putut împiedica în mod real de a îndeplini actul de

procedură în termen.

În această conjunctură, instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul

recurentului Viorel Chițanu precum că cauza a fost judecată de instanța de fond în

absența sa, nefiindu-i comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, or după cum

rezultă din actele și lucrările cauzei, Viorel Chițanu a fost înștiințat despre ședința

de judecată din 15 noiembrie 2018 (f.d. 49), iar conform art. 102 alin. (41) Cod de

procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Prin urmare, ținând cont de faptul că Viorel Chițanu a cunoscut despre

examinarea prezentei cauze, ultimul urma să întreprindă toate măsurile necesare,

după cum sugerează și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Van

Harn vs Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a-și proteja dreptul de

acces la instanță și de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuți de lege,

fapt ignorat de acesta și care în consecință a generat omiterea neîntemeiată a

termenului prescris la depunerea apelului, iar prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului ca urmare a expirării termenului de atac incontestabil ar

leza principiul securității raporturilor juridice.

Mai mult ca atât, instanța de recurs învederează că, deși hotărârea motivată a

primei instanțe a fost adusă la cunoștința lui Viorel Chițanu, la 13 mai 2019, faptul

dat nu influențează termenul de depunere a apelului în termenul prevăzut de art. 362

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În afară de aceasta, însăși recurentul Viorel Chițanu a menționat faptul că a

luat cunoștință cu hotărârea motivată din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, la 13 mai 2019, însă a omis termenul de declarare a apelului, din

motiv că nu a luat în considerare că luna mai 2019 are 31 de zile și a omis termenul

de apel cu o zi.

În această conjunctură, instanța de recurs reiterează că legiuitorul, prin

dispozițiile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu condiționează

termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului de data recepționării copiei

dispozitivului hotărârii sau a hotărârii motivate, dar de data pronunțării

dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

4

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Astfel, Colegiul reține că recurentul în cazul dat nu a dat dovadă de diligență

și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea

dreptului de acces la justiție.

Prin urmare, instanța de apel întemeiat a conchis asupra necesității respingerii

cerinței de repunere în termen a cererii de apel, or apelantul/recurent Viorel Chițanu

nu a prezentat motive întemeiate și nici probe pentru repunerea în termen.

Soluția de respingere a cererii de repunere în termen este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanța de fond și în așa mod ar implica încălcarea principiului securității

raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova, Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să

verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis

încheierea din 08 octombrie 2019, deoarece apelantul nu și-a exercitat fără motive

întemeiate drepturile sale procedurale, iar în consecință Curtea de Apel Chișinău a

curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a fi reținute și

prevederile art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, care statuează că,

sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

5

participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele indicate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Viorel

Chițanu și a menține încheierea din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 428 Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Viorel Chițanu.

Se menține încheierea din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cașu împotriva lui

Maxim Șevcenco, Viorel Chițanu și Grigore Țugui cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

6