2r-618/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-618/20

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central, Judecător – S. Bragarenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță

DECIZIE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de avocatul Bordeniuc Iurie, în interesele lui Golob

Ivan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată, în procedura cererilor cu

valoare redusă, depusă de Veșca Gheorghe către Golob Ivan cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, prin care s-

a respins ca neîntemeiată cererea avocatului Bordeniuc Iurie, în interesele lui

Golob Ivan privind repunerea în termen a apelului declarat împotriva hotărârii

Judecătoriei Căușeni, sediul central, din 22 iulie 2019 și s-a restituit apelul

declarat, ca fiind depus peste termenul legal,

c o ns ta tă :

La 16 ianuarie 2019, Veșca Gheorghe a înaintat prin intermediul serviciului

poștal, cerere de chemare în judecată, împotriva lui Golob Ivan, cu privire la

încasarea datoriei în sumă de 9000 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni, sediul central, din 13 aprilie 2019, s-a

acceptat spre examinare cererea de chemare în judecată depusă de Veșca

Gheorghe, în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul central, din 22 iulie 2019, cererea de

chemare în judecată a fost admisă integral și s-a încasat de la Golob Ivan în

beneficiul lui Veșca Gheorghe datoria în sumă de 9000 euro, sau echivalentul

sumei în monedă națională a Republicii Moldova la ziua executării hotărârii.

S-a încasat de la Golob Ivan în beneficiul lui Veșca Gheorghe, suma de 5285 lei,

cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 august 2020, avocatul

Bordeniuc Iurie în interesele lui Golob Ivan. a declarat apel, solicitând casarea

hotărârii Judecătoriei Căușeni sediul central, din 22 iulie 2019, și emiterea unei noi

hotărâri prin care, cererea de chemare în judecată înaintată de către Veșca

Gheorghe să fie respinsă ca neîntemeiată.

1

Totodată a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, motivând că

până la 22 iulie 2020, apelantul nu a cunoscut despre existența cauzei civile, or,

examinarea cauzei în instanța de fond a avut loc în lipsa lui.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, s-a respins ca

neîntemeiată cererea avocatului Bordeniuc Iurie, în interesele lui Golob Ivan

privind repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii

Judecătoriei Căușeni, sediul central, din 22 iulie 2019 și s-a restituit apelul

declarat, ca fiind depus peste termenul legal.

La 05 noiembrie 2020, avocatul Bordeniuc Iurie, în interesele lui Golob Ivan, a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020,

solicitând casarea integrală a încheierii atacate și repunerea lui Golob Ivan în

termenul de declarare a apelului.

În motivarea recursului a indicat că instanța de fond nu i-a expediat pârâtului

Golob Ivan, cererea de chemare în judecată depusă de Veșca Gheorghe. Astfel,

recurentului Golob Ivan nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată și

actele de procedură emise în cauza dată.

La fel, a menționat că citarea publică a pârâtului/recurent Golob Ivan, a fost

efectuată cu rea-voință.

Suplimentar, a remarcat faptul că, nu corespunde realității concluzia instanței de

apel, potrivit căreia apelantul a recepționat hotărârea atacată cu apel la 03 aprilie

2020, or, despre existența hotărârii contestate a aflat la 22 iulie 2020 de la

executorul judecătoresc Ciuchitu Radu.

Ulterior, la 03 august 2020, Golob Ivan a primit prin intermediul cancelariei

Judecătoriei Căușeni, sediul central, copia hotărârii din 22 iulie 2019, fapt pentru

care a și semnat.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel, a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 20 octombrie 2020, fiind expediată

participanților la proces, pentru cunoștință, la 23 octombrie 2020, prin intermediul

poștei electronice. (f.d.57)

Astfel, Colegiul constată că recursul înregistrat la 05 noiembrie 2020 (f.d.60-

63), a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Bordeniuc Iurie, în interesele

lui Golob Ivan, urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data

emiterii. Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie

2020, s-a respins ca neîntemeiată cererea avocatului Bordeniuc Iurie, în interesele

lui Golob Ivan privind repunerea în termen a apelului declarat împotriva hotărârii

2

Judecătoriei Căușeni, sediul central din 22 iulie 2019, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată, în procedura cererilor cu valoare redusă, depusă de Veșca

Gheorghe către Golob Ivan cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată, și s-a restituit apelul declarat, ca fiind depus peste

termenul legal.

La caz, reprezentantul recurentului susține că la examinarea în fond a cauzei

civile, prima instanță a încălcat normele procedurale cu privire la citarea

participanților la proces și comunicarea actelor de procedură, iar instanța de apel

nu a elucidat aceste aspecte și, respectiv, a dat apreciere eronată circumstanțelor

importante pentru repunerea apelantului în termenul de atac.

Colegiul civil nu poate reține aceste argumente, deoarece la materialele

dosarului este anexat un aviz de recepție, prin care se constată că, la 08 mai 2020,

Golob Ivan a recepționat un act de procedură a instanței de fond (f.d.20), fapt

confirmat și prin intermediul serviciului poștal Track&Trace.

În concluzie, se constată că pârâtul/recurent, a cunoscut sau urma să cunoască

despre procesul civil intentat la acțiunea lui Veșca Gheorghe, iar ținând cont de

prevederile art.56 alin.(3) din Codul de procedură civilă, acesta trebuia să se

folosească cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, și să

declare apel împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul central din 22 iulie

2019, în termenul stabilit de legislație. Apelantul/recurent însă, nu a dat dovadă de

promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen, astfel că, depunerea

cererii de apel fără a prezenta dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural

în interiorul termenului prevăzut de lege, demonstrează o neglijență a obligațiilor

sale procedurale.

În context, este de menționat că potrivit art.2762 alin.(1) din Codul de procedură

civilă, dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu

depășește 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanței, fără a

se lua în considerare dobânzile, penalitățile, cheltuielile de judecată și alte venituri

accesorii, această cerere se examinează ca cerere cu valoare redusă.

Conform art.2763 alin.(1) din Codul de procedură civilă, procedura cu privire la

cererile cu valoare redusă este scrisă, iar în conformitate cu alin.(2) al aceluiași

articol, judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază

acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a

examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de

solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sânt

necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care

poate fi atacată odată cu fondul.

Astfel, Colegiul civil consideră irelevante argumentele reprezentantului

pârâtului/recurent, precum că hotărârea supusă apelului din 22 iulie 2019, a fost

pronunțată de Judecătoria Căușeni, sediul central, fără participarea lui Golob Ivan,

or, examinarea cererilor cu valoare redusă se petrece în lipsa părților la proces, cu

citarea legală a acestora, iar explicațiile participanților în proces, pot fi ascultate de

către instanța de judecată, doar dacă va constata imposibilitatea elucidării

circumstanțelor importante pentru soluționarea cauzei.

În altă ordine de idei, Colegiul civil consideră declarative argumentele

recurentului Golob Ivan, conform cărora adresa lui de domiciliu este în mun.

Chișinău, iar reclamantul/intimat și prima instanță nu a ținut cont de acest aspect,

or, contrar celor menționate, comunicarea expediată de către instanța de apel, la

3

adresa lui Golob Ivan – mun. Chișinău, str. Xxxxx, xxxxx, xxxxx, a fost restituită

instanței de apel, cu mențiunea factorului poștal ”nereclamat”. (f.d.48)

De asemenea, în conformitate cu art.362 alin. (1), (2) din Codul de procedură

civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termenul de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116

din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc). Repunerea în

termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la

acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

Suplimentar, este de menționat faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia.

În așa mod, materialele cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii

contestate, la materialele cauzei nu erau anexate probe incontestabile care să

certifice faptul imposibilității apelantului de a contesta hotărârea în termen.

Mai mult, Colegiul civil reține că articolele 113 alin.(1) și 10 alin.(1) din Codul

de procedură civilă, coroborate, prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură,

încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

judecătorească (judecător). Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile,

stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat

în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui

act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța apreciază critic argumentele recurentului cu referire la

lipsa citării legale și data când acesta a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărârii

atacate cu apel, invocate în vederea repunerii în termen, deoarece acestea nu

demonstrează temeiurile omiterii termenului depunerii cererii de apel.

Suplimentar, Colegiul reține că, legislația procedurală de rând cu stabilirea

anumitor drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților

de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării

oricăror abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei vizibilități de existență a unei stări

de fapt. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au putere de

convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

4

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În

acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu

se conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc

un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Colegiul civil mai menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza

Melnic vs RM (Hotărârea din 14.11.2006), Ciachir vs RM (Hotărârea din

15.01.2008), Popov vs RM (Hotărârea din 02.12.2005), Ponomaryov vs Ucraina

(Hotărârea din 03.04.2008), Van Harn vs Germany (Hotărârea din 11.09.2007)),

neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în

termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din această perspectivă, Colegiul susține poziția instanței de apel cu privire la

faptul că motivele omiterii termenului de depunere a cererii de apel nu au fost

probate. Astfel că, recursul declarat de avocatul Bordeniuc Iurie, în interesele lui

Golob Ivan, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020,

este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de

către instanța de recurs.

În temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de avocatul Bordeniuc Iurie, în interesele lui Golob

Ivan.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată, în procedura cererilor cu valoare redusă,

depusă de Veșca Gheorghe către Golob Ivan cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5