2ra-1941/19 — decaderea din drepturile parintesti

2ra-1941/19 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1941/2019

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender (A. Bogdan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Muruianu, A. Danilov)

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Ivan Grecu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Josan

împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 noiembrie 2018 Irina Josan, reprezentată de avocatul Angela Pogolșa a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Grecu, intervenient

accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei din Anenii Noi privind

decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii a indicat că împreună cu Ivan Grecu sunt părinții

copilului minor xxxx, în Italia, localitatea Legnago.

A susținut că prin hotărârea din 05 mai 2016 a Judecătoriei Bender, s-a încasat

de la Ivan Grecu în beneficiul Irinei Josan pensia alimentară pentru întreținerea

copilului minor în sumă fixă de 1000 de lei.

A menționat că prin încheierea executorului judecătoresc Anatolie Mațarin din

06 noiembrie 2018, s-a stabilit restanța la plata pensiei alimentare în mărime de

30633,27 de lei, pentru o perioadă de 30 luni 19 zile, de la 15 aprilie 2016 până la 06

noiembrie 2018.

A indicat că Ivan Grecu în perioada anilor 2009–2016, nu a achitat pensia

alimentară și nici nu a asigurat material și spiritual copilul, nu s-a interesat de viața

și soarta fiicei sale minore, care a plecat cu traiul permanent în Italia cu mama sa,

demonstrând astfel prin atitudinea sa o neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor

părintești, abandonându-și copilul, neonorându-și obligațiunile prevăzute de art. 60

1

din Codul familiei.

A susținut că reclamanta de una singură întreține material fiica și are la

întreținere încă un copil mic.

A solicitat decăderea din drepturile părintești a lui Ivan Grecu față de copilul

minor xxxxx

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender,

s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de către Irina

Josan împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea din drepturile părintești.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Serghei Costin în interesele Irinei Josan, s-a casat hotărârea

din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender și s-a pronunțat o

hotărîre nouă prin care, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către

Irina Josan împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea din drepturile

părintești.

S-a decăzut Ivan Grecu din drepturile părintești asupra copilului minor

xxxxxxx

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat că

prin cererea depusă la 27 martie 2019, intimatul Ivan Grecu a menționat că

recunoaște acțiunea și cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, înaintate

de Irina Josan și a solicitat să fie admise, precizând că decăderea sa din drepturile

părintești asupra copilului minor Iulia Grecu este în interesele copilului.

Instanța de apel a reținut că semnătura pârâtului Ivan Grecu aplicată pe referința

înaintată pe marginea acțiunii înaintate de Irina Josan, scrisă olograf de Ivan Grecu,

prin care acesta recunoaște acțiunea, a fost confirmată de avocatul Serghei Costin,

fapt menționat expres de acesta în formă scrisă și prin aplicarea ștampilei pe

referința dată.

La fel, semnătura aplicată de Ivan Grecu pe cererea scrisă olograf și depusă în

instanța de apel la data de 27 martie 2019, a fost legalizată de notarul Parascovia

Palii, care a confirmat că semnătura a fost efectuată în prezența notarului pe înscrisul

al cărui conținut este cunoscut.

Astfel, instanța de apel a reținut că voința lui Ivan Grecu de a recunoaște

acțiunea a fost exprimată neviciat, fiind verificată și confirmată de notarul

Parascovia Palii, în modul prevăzut de Lege.

A relevat că recunoașterea acțiunii de către pârâtul-intimat Ivan Grecu nu

contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale

persoanei, interesele societății sau ale statului și astfel, acțiunea înaintată de Irina

Josan privind decăderea lui Ivan Grecu din drepturile părintești asupra copilului

minor xxxxxxx, urmează a fi admisă.

La 14 iunie 2019 Ivan Grecu a declarat recurs, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii instanței de fond.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2), (4) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului a menționat că din relația de concubinaj cu Irina Josan,

s-a născut fiica xxxxxx. Din considerente de ordin personal, s-au separat cu traiul,

2

iar din momentul separării reclamanta i-a creat impedimente la comunicarea cu

fiica, apelând la diverse metode pentru al determina să renunțe la copil.

A susținut că prin hotărîrea Judecătoriei Bender din 05 mai 2016, s-a dispus

încasarea din contul său a pensiei pentru întreținerea copilului în mărime de 1000

de lei. În procesul dat a fost reprezentat de avocatul Serghei Costin. La momentul

examinării cauzei ambii se aflau peste hotarele Republicii Moldova.

După pronunțarea hotărîrii, Irina Josan l-a convins să-i achite pensia alimentară

personal ei, iar dînsa nu va cere executarea acesteia prin intermediul executorului

judecătoresc, însă la 19 noiembrie 2018 a depus acțiune privind decăderea sa din

drepturile părintești în baza încheierii executorului judecătoresc Anatolie Mațarin

din 06 noiembrie 2018 prin care i s-a stabilit datorie la plata pensiei alimentare în

mărime de 30 633,27 de lei pentru perioada de 30 luni 19 zile, perioada în care de

fapt și-a onorat pe deplin obligațiile, însă nu poate proba acest fapt.

A menționat că la 21 martie 2019 a fost invitat de către Irina Josan în biroul

avocatului Serghei Costin, pentru a încheia o tranzacție cu privire la pensia

alimentară pentru a retrage astfel titlul executoriu de la executorul judecătoresc.

A indicat că inițial a semnat o cerere pe care a lăsat-o avocatului Serghei

Costin, iar sub dictarea avocatului a scris o cerere pe care împreună au mers și au

autentificat-o la notar și ulterior au depus-o la Curtea de Apel Chișinău.

A susținut că necunoscând legislația, nu a sesizat ce anume a semnat și care a

fost scopul. Ulterior, a plecat peste hotare având deplină încredere în avocat.

La 22 iulie 2019, revenind în Republica Moldova a luat cunoștință cu decizia

instanței de apel prin care a fost decăzut din drepturile părintești.

Consideră că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 67 lit. a) Codul

familiei or, unicul temei invocat de reclamantă ca temei de decădere din drepturile

părintești a fost restanța la plata pensiei de întreținere a copilului, ceea ce nu

corespunde realității. Reclamanta nu a demonstrat și nu a prezentat probe

pertinente care ar demonstra cu certitudine că el s-a eschivat cu rea credință,

inclusiv cu viclenie de la plata pensiei de întreținere a copilului or, astfel de probe

nu există.

A menționat că prin decăderea din drepturile părintești i s-au încălcat

drepturile fundamentale la familie și la menținerea relației cu copilul or, decăderea

din drepturile părintești reprezintă o măsură excepțională fiind cea mai gravă

sancțiune din dreptul familiei ce se poate aplica unui părinte pentru greșeli de o

gravitate deosebită în exercitarea drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor părintești

cu privire la persoana copilului minor.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 15 mai

2019 (f.d. 92). Astfel, recursul declarat la 16 iunie 2019 de către Ivan Grecu, se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 din Cod de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

3

recursului.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Ivan Grecu, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Cod de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării

acesteia pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2), (4) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Actele cauzei confirmă faptul că la 19 noiembrie 2018 Irina Josan a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea

din drepturile părintești.

Judecînd cauza civilă, prima instanță prin hotărîrea din 30 ianuarie 2019 a

respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Josan

împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea din drepturile părintești.

Instanța de apel judecînd pricina în ordine de apel, prin decizia din 04 aprilie

2019, a admis apelul declarat de avocatul Serghei Costin în interesele Irinei Josan

și a casat hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender

4

și s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care, s-a admis cererea de chemare în judecată

depusă de către Irina Josan împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea

din drepturile părintești.

S-a decăzut Ivan Grecu din drepturile părintești asupra copilului minor

xxxxxxxxx

Verificând legalitatea deciziei contestate, prin prisma argumentelor invocate și

materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile la soluționarea cauzei date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Ivan Grecu întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe din următoarele considerente.

Articolul 16 din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile

copilului statuează că fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și

cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția

cazurilor în care despărțirea de un părinte sau de ambii părinți este necesară în

interesul copilului.

În același context art. 51, 52 Codul familiei statuează dreptul copilului la

abitație și educație în familie și de a comunica cu părinții și alte rude. Familia este

o instituție protejată de art. 8 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor

omului.

Din analiza înscrisurilor din dosar Colegiul reține că xxxxx, din relația de

concubinaj între Irina Josan și Ivan Grecu, s-a născut xxxxxxxx

Potrivit certificatului de naștere a copilului, Ivan Grecu este tatăl bilogic al

acestuia (f.d.7).

Prin hotărârea din 05 mai 2016 a Judecătoriei Bender, s-a încasat de la Ivan

Grecu pensia pentru întreținerea copilului minor, xxxxxxx în sumă fixă de 1000 de

lei, începînd cu data adresării cererii de chemare în judecată – 15 aprilie 2016, pînă

la atingerea majoratului copilului minor (f.d. 8).

Prin încheierea executorului judecătoresc, Mațarin Anatolie nr.036p/a-

203/2016 din 06 noiembrie 2018 privind stabilirea restanței la pensia alimentară, s-

a stabilit restanță la pensia pentru întreținere în mărime de 30 633,27 de lei pentru

perioada 15 aprilie 2016 – 06 noiembrie 2018, pentru 30 luni 19 zile (f.d. 10).

La caz, ca temei de decădere din drepturile părintești, reclamanta invocă că

Ivan Grecu, are restanță la plata pensiei de întreținere a copilului, nu a contribuit cu

nimic la întreținerea și educația copilului.

În conformitate cu art. 67 lit. a) din Codul familiei părinții pot fi decăzuți din

drepturile părintești dacă se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești,

inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Colegiul menționează că pentru decăderea din drepturile părintești pe motivul

eschivării de la plata pensiei de întreținere este necesară existența unor probe

pertinente care ar demonstra cu certitudine că părintele se eschivează cu rea-

credință, inclusiv cu viclenie, de la plata pensiei de întreținere.

Respectiv, instanța de recurs consideră neîntemeiată, pretenția Irinei Josan de

decădere din drepturi părintești a lui Ivan Grecu. Or, decăderea din drepturile

părintești este cea mai gravă sancțiune din dreptul familiei ce se poate aplica unui

5

părinte pentru greșeli de o gravitate deosebită în exercitarea drepturilor sau

îndeplinirea îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului minor.

Art. 58 alin.(1) din Codul familiei statuează că părinții au drepturi și obligații

egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în

afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

Conform art. 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului statele părți vor

veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora,

exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii

judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare

este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în

cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltratați sau neglijați de

părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri

cu privire la locul de reședință a copilului. Statele părți vor respecta dreptul

copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei de a întreține

relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, în mod regulat,

exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.

Art. 18 din Convenția pentru protecția copilului, prevede că statele părți vor

depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii

părinți au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Părinții

sau, după caz, reprezentanții săi legali sunt principalii responsabili de creșterea și

dezvoltarea copilului. Aceștia trebuie să acționeze, în primul rând, în interesul

suprem al copilului.

Colegiul stipulează că părinții, adică mama și tatăl formează împreună cu

copiii lor un grup natural biparental, coparental și primordial. Acest grup părintesc,

este esențial în primul rând ca loc de dezvoltare a copilului minor, chiar dacă,

legăturile dintre părinți și copii se întâmplă să fie rupte parțial.

Așadar, interesul major al copilului este acela de a fi în permanență lângă

părinți.

Prin urmare, interesul copilului impune că numai anumite circumstanțe cu

totul excepționale să poată duce la o ruptură a legăturii de familie dintre tatăl și

copil.

În cauza Karrer c. României din 21 februarie 2012, Curtea a statuat că

problemele privind reuniunea dintre părinți și copii trebuie tratate cu

promptitudine, deoarece, trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile

asupra relațiilor. Prin drepturile părintești, de care părinții pot fi decăzuți, se

subînțeleg drepturile pe care părinții le au asupra copilului până la atingerea

majoratului acestuia sau obținerii capacității depline de exercițiu, și sunt legate de

educația, de dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a copiilor. Părinții având

prioritate la educația lor față de oricare alte persoane.

Totodată, art. 61 Codul familiei, stipulează că părinții sunt acei care apără

drepturile și interesele legitime ale copiilor, iar în calitate de reprezentanți legali ai

copiilor lor, acționează în numele lor în relațiile cu toate persoanele fizice și

juridice, inclusiv în autoritățile administrației publice și instanțele judecătorești,

fără a avea nevoie de împuterniciri speciale.

Colegiul reține că potrivit materialelor cauzei, reclamanta cu copilul locuiesc

în Italia, Legnano, iar pîrîtul domiciliază în mun.Bender, Republica Moldova.

6

Astfel, mama își manifestă interesul și grija față de copil, însă acest fapt nu

dovedește faptul eschivării sau existența unui comportament neglijent al tatălui, or,

părinții locuiesc separat. Prin urmare, într-o asemenea situația e și firesc ca

părintele cu care locuiește copilul să fie antrenat mai activ în viața socială a

copilului.

Locuirea minorului cu unul dintre părinți, nu trebuie să echivaleze cu

decăderea celuilalt părinte din drepturile părintești, în cazul apariției unor

circumstanțe în exercitarea egală a obligațiunilor părintești, ci trebuie să existe un

just echilibru în exercitarea puterii părintești asupra copiilor, deoarece este în

interesul copiilor ca aceștia să poartă în mod real și efectiv să aibă legături

personale cu celălalt părinte.

Interesul superior al copiilor se determină prin examinarea tuturor criticilor de

apreciere cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația materială,

posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de copil, garanțiile morale pe care le

prezintă, aspecte care au făcut obiectul de analiză și pentru instanța de fond.

Colegiul menționează că, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar

un drept al părintelui ci și un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în

situații speciale ce țin de interesul său superior.

Curtea Europeană în jurisprudența sa, a menționat că pentru un părinte și

copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții familiale,

chiar dacă relația între părinți a fost ruptă (Elsholz v. Germania, hotărâre din 13

iulie 2000, §43).

Măsurile ce implică decăderea din drepturile părintești ar trebui să fie aplicate

numai în circumstanțe excepționale și pot fi justificate doar dacă sunt motivate de o

cerință imperativă care se referă la interesele copilului (M.D. și alții v. Malta,

hotărâre din 17 iulie 2012, §76).

Totodată, Curtea mai conchide că măsurile ce implică decăderea din drepturile

părintești ar trebui să fie aplicate numai în circumstanțe excepționale și pot fi

justificate doar dacă sunt motivate de o cerință imperativă ce se referă la interesele

copilului. Pentru identificarea interesului superior al copiilor într-un caz particular,

trebuie să se țină cont de două aspecte, în primul rând, este în interesul suprem al

copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu excepția cazurilor în care

familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită și în al doilea rând este în interesul

superior al copilului ca acesta să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit.

Colegiul menționează că restanța la plata pensiei alimentare s-a format în urma

unor circumstanțe ce nu au depins direct de voința debitorului, or potrivit

declarațiilor recurentului, ultimul la solicitarea reclamantei, în mod direct îi

transmitea bani pentru întreținerea copilului, nu demonstrează eschivarea lui Ivan

Grecu de la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, iar în speță

prevederile art.67 lit. a) din Codul familiei, nu sunt aplicabile.

Respectiv, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele cauzei și legea

aplicabilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că urmare a celor stabilite motive de decăderea lui

Ivan Grecu din drepturile părintești asupra copilului minor, nu există, astfel,

instanța de apel, în analiza făcută nu a luat în calcul toate aceste elemente, dând

7

relevanță încheierii care atestă restanța la achitarea pensiei de întreținere, poziției

unilaterale a mamei cît și referinței din 30 ianuarie 2019 depuse de Ivan Grecu și

confirmată de avocatul Serghei Costin, care de fapt reprezintă interesele

reclamantei Irina Josan, a cererii din 27 martie 2019 depuse de Ivan Grecu prin

care recunoaște acțiunea, autentificată de notarul Parascovia Palii, fără a lua în

considerare și a verifica circumstanțele indicate în declarația notarială prin

audierea nemijlocită a tatălui.

Luând în considerație cele constatate supra, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul

urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii

instanței de fond.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ivan Grecu.

Se casează decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Bender adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina

Josan împotriva lui Ivan Grecu, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei din Anenii Noi privind decăderea din drepturile părintești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

8