2ra-1735/19 — Apărarea onoarei si demnitătii

2ra-1735/19 — Apărarea onoarei si demnitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–1735/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. V. Hadîrcă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursurile declarate de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor

Pohila și de către Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Balan

împotriva lui Renato Usatîi, PP ”Partidul Nostru”, intervenienți accesorii

www.dechide.md, www.ru1.md, www.anticoruptie, www.noi.md,

www.realitatea.md, www.unimedia.md și www.protv.md, SRL ”Open”, Centrul de

investigații Jurnalistice, SRL ”MLD Media”, SRL ”HB Media”, SRL ”Miraza”,

ÎCS ”ProDigital” SRL, Serviciul de Informații și Securitate al RM, Președinția RM

și șeful Inspectoratului de Poliție - Gheorghe Cavcaliuc, cu privire la recunoașterea

informației necorespunzătoare realității, care lezează onoarea, demnitatea și

reputația profesională, obligarea dezmințirii publice a informației, adresării

scuzelor publice, publicării dezmințirilor și încasarea în mod solidar a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani, casată

hotărârea din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea

recunoașterii informației conținute în nota informativă publicată de Usatîi Renato

și preluată de portalurile de știri drept necorespunzătoare realității și care lezează

onoarea, demnitatea și reputația profesională a lui Oleg Balan, precum și în partea

obligării lui Renato Usatîi să dezmintă public informația, menționată supra și în

partea în care Renato Usatîi a fost obligat să aducă scuze publice lui Oleg Balan și

în această parte emisă o nouă hotărâre prin care aceste cerințe au fost respinse ca

neîntemeiate,

1

con st ată:

La 31 decembrie 2015, Oleg Balan a depus cerere de chemare în judecată

(concretizată pe parcurs) împotriva lui Renato Usatîi, PP ”Partidul Nostru”,

intervenienți accesorii www.dechide.md, www.ru1.md, www.anticoruptie,

www.noi.md, www.realitatea.md, www.unimedia.md și www.protv.md, SRL

”Open”, Centrul de investigații Jurnalistice, SRL ”MLD Media”, SRL ”HB

Media”, SRL ”Miraza”, ÎCS ”ProDigital” SRL, Serviciul de Informații și

Securitate al RM, Președinția RM și șeful Inspectoratului de Poliție - Gheorghe

Cavcaliuc, cu privire la recunoașterea informației necorespunzătoare realității, care

lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională, obligarea dezmințirii publice

a informației, adresării scuzelor publice, publicării dezmințirilor și încasarea în

mod solidar a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Oleg Balan, a indicat că, la 10 noiembrie 2015, Renato

Usatîi a publicat pe pagina personală de socializare „Facebook” o notă informativă,

potrivit căreia, Serviciul de Securitate și Informații al Republicii Moldova

informează Președintele Republicii Moldova despre pretinsele acțiuni ilegale ale

Ministrului Afacerilor Interne Oleg Balan și ale șefului Inspectoratului de Poliție

Gheorghe Cavcaliuc.

Respectiva informație a fost preluată și răspândită, inclusiv și de către

portalurile de știri www.dechide.md, www.ru1.md, www.anticoruptie,

www.noi.md, www.realitatea.md, www.unimedia.md și www.protv.md.

În documentul publicat sunt invocate mai multe activități ale Ministrului

Afacerilor Interne și ale șefului IGP ca pretinse ilegale, fără însă a avea o bază

factologică, care lezează demnitatea și onoarea profesională a lui Oleg Balan și

atentează în mod constant la sistemul poliției în general, discreditând-ul în mod

public și diminuând încrederea societății în această instituție de drept.

Pe site-ul oficial al Președinției Republicii Moldova și pe site-ul oficial al

Serviciului de Securitate și Informații au fost publicate comunicate de presă, în

care se stipulează că Președinția Republicii Moldova nu a primit niciodată o

asemenea notă și nici informații similare celor conținute în textul difuzat de presă,

iar Serviciul de Securitate și Informații nu a pregătit așa numitul „studiu operativ”

la Ministerul Afacerilor Interne și nu a remis în adresa Președintelui țării o astfel

de scrisoare. Prin urmare, în urma dezmințirilor oficiale ale instituțiilor menționate

supra, s-a constatat cu certitudine că informațiile indicate în Nota informativă nu

corespund realității și denigrează în mod direct demnitatea și onoare profesională a

reclamantului ca jurist.

Renato Usatîi a publicat această Notă informativă cu informații false pe

pagina sa de „Facebook”, care poate fi vizualizată de orice persoană, iar în

declarațiile sale, Renato Usatîi a menționat că Nota informativă a fost expediată la

sediul PP „Partidul Nostru”, însă Renato Usatîi nu a prezentat public nicio probă,

2

care să confirme faptul că, pretinsa Notă informativă a fost expediată prin poștă.

Astfel, PP „Partidul Nostru”, care este persoană juridică și poartă răspundere

separată pentru acțiunile sale a încălcat prevederile Legii cu privire la libertatea de

exprimare, fapt, prin ce a lezat demnitatea și onoarea lui Oleg Balan.

Reclamantul nu neagă interesul general al societății, manifestat în exercitarea

conducerii Ministerului Afacerilor Interne, însă faptele expuse în presupusa Notă

informativă, nu pot fi calificate ca judecăți de valoare, or, sunt informații de natură

să denigreze demnitatea profesională a lui Oleg Balan, ca persoană abilitată cu

competența de a conduce această instituție de drept.

Prin informația denigratoare conținută în Nota informativă sunt puse la

îndoială capacitățile profesionale ale reclamantului, care constituie un element al

reputației profesionale, precum și calitățile morale în fața subalternilor și a

societății civile în general.

Prin publicarea informației menționate, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe

care îl estimează la 300 000 de lei, reieșind din conținutul informației care

afectează în mod grav demnitatea și onoarea reclamantului, conținând informații

false de comitere a unor infracțiuni grave, în condițiile în care reclamantul

activează și în funcție de lector, funcție care presupune o reputație ireproșabilă în

fața studenților și de a fi un exemplu în formarea de noi cadre juridice. La fel,

răspândirea informației a fost efectuată prin mijloace de informare care au o

acoperire națională.

La 27 noiembrie 2015, în adresa pârâților, au fost expediate cereri prealabile,

care însă au rămas fără examinare.

În contextul circumstanțelor de fapt și a celor de drept invocate, reclamantul

Oleg Balan a solicitat recunoașterea informației conținute în Nota Informativă,

potrivit căreia, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

informează Președintele Republicii Moldova despre pretinsele acțiuni ilegale ale

reclamantului și ale șefului Inspectoratului de Poliție, Gheorghe Cavcaliuc,

publicată de Renato Usatîi și preluată de către portalurile de știri, drept

necorespunzătoare realității și care lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională a lui Oleg Balan; obligarea lui Renato Usatîi să dezmintă public

informația respectivă, cu publicarea dezmințirii în termen de 15 zile, prin

intermediul acelorași mijloace de informare publică, conform următorului text:

„Eu, Renato Usatîi, președinte al PP „Partidul Nostru” declar că informația din

conținutul Notei informative, potrivit căreia, Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova informează Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti,

despre pretinsele acțiuni ilegale ale ministrului afacerilor interne, Balan Oleg și ale

șefului Inspectoratului de Poliție, Cavcaliuc Gheorghe, plasată pe pagina personală

de socializare „Facebook”, răspândită prin intermediul mijloacelor de informare

publică, este falsă și nu corespunde realității”.

La fel a solicitat să fie obligat pârâtul Renato Usatîi să-i adreseze scuze

3

publice lui Oleg Balan și să fie încasat din contul lui Renato Usatîi în beneficiul lui

Oleg Balan suma de 300 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 600 de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin încheierea protocolară din 12 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii SRL ”Open”,

deținătorul portalului www.deschide.md, Centrul de Investigații Jurnalistice,

deținătorul portalului www.anticoruptie.md, SRL ”MLD Media”, deținătorul

portalului www.noi.md, SRL ”HB Media”, deținătorul portalului

www.realitatea.md, SRL ”Miraza”, deținătorul portalului www.unimedia.md, ÎCS

”ProDigital” SRL deținătorul portalului www.protv.md.

Prin încheierea protocolară din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii Serviciul de

Informații și Securitate al Republicii Moldova și Președinția Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost obligat Renato Usatîi să dezmintă public informația din conținutul

Notei informative adresată Președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, de

către Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, publicată pe

pagina personală de socializare „Facebook” și preluată ulterior de mijloacele de

informare publică, cu publicarea dezmințirii în termen de 15 zile, prin intermediul

acelorași mijloace de informare publică, conform următorului text: „Eu, Renato

Usatîi, președinte al PP „Partidul Nostru” declar că informația din conținutul Notei

informative, potrivit căreia, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova informează Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, despre

pretinsele acțiuni ilegale ale ministrului afacerilor interne, Balan Oleg și ale șefului

Inspectoratului de Poliție, Cavcaliuc Gheorghe, plasată pe pagina personală de

socializare „Facebook”, răspândită prin intermediul mijloacelor de informare

publică, este falsă și nu corespunde realității”.

A fost obligat Renato Usatîi să adreseze scuze publice lui Oleg Balan.

A fost încasat din contul lui Renato Usatîi în beneficiul reclamantului Oleg

Balan compensația pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 50 000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Renato Usatîi și s-a casat integral hotărârea din 10 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost recunoscută informația conținută în Nota Informativă, potrivit căreia,

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova informează Președintele

Republicii Moldova despre pretinsele acțiuni ilegale ale reclamantului și ale șefului

4

Inspectoratului de Poliție, Gheorghe Cavcaliuc, publicată de Renato Usatîi și

preluată de către portalurile de știri, drept necorespunzătoare realității și care

lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională a lui Oleg Balan.

A fost obligat Renato Usatîi să dezmintă public informația din conținutul

Notei informative adresate Președintelui RM, Nicolae Timofti, de către Serviciul

de Securitate și Informație al RM, publicată pe pagina personală de socializare

”Facebook” și preluată ulterior de mijloacele de informare publică, cu publicarea

dezmințirii în termen de 15 zile, prin intermediul acelorași mijloace de informare

publică, conform următorului text: „Eu, Renato Usatîi, președinte al PP „Partidul

Nostru” declar că informația din conținutul Notei informative, potrivit căreia,

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova informează Președintele

Republicii Moldova, Nicolae Timofti, despre pretinsele acțiuni ilegale ale

ministrului afacerilor interne, Balan Oleg și ale șefului Inspectoratului de Poliție,

Cavcaliuc Gheorghe, plasată pe pagina personală de socializare „Facebook”,

răspândită prin intermediul mijloacelor de informare publică, este falsă și nu

corespunde realității”.

A fost obligat pârâtul Renato Usatîi să-i adreseze scuze publice lui Oleg

Balan.

A fost încasat din contul lui Renato Usatîi în beneficiul lui Oleg Balan suma

de 300 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 600 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani, casată hotărârea din 10

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea recunoașterii

informației conținute în nota informativă publicată de Usatîi Renato și preluată de

portalurile de știri, drept necorespunzătoare realității și care lezează onoarea,

demnitatea și reputația profesională a lui Oleg Balan, în partea obligării lui Renato

Usatîi să dezmintă public informația, menționată supra, precum și în partea în care

Renato Usatîi a fost obligat să aducă scuze publice lui Oleg Balan și în această

parte emisă o nouă hotărâre, prin care aceste cerințe au fost respinse ca

neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, după cum rezultă din

materialele cauzei și după cum s-a constatat, în cadrul examinării cauzei, Notă

informativă menționată nu corespunde realității, or, potrivit scrisorii nr.02/1-02-

575 din 04 decembrie 2015, emisă de Aparatul Președintelui Republicii Moldova,

se atestă că, în cadrul Aparatului Președintelui Republicii Moldova, nu a fost

înregistrată o astfel de notă, fapt, care a fost infirmat prin comunicatul de presă

plasat pe site-ul www.presedinte.md, la 11 noiembrie 2015. Acest fapt se confirmă

și prin răspunsul oferit suplimentar de către Aparatul Președintelui Republicii

Moldova, potrivit căruia, instituția prezidențială nu deține documentele la care se

5

face referire în speță, lipsa acestora se constată și din extrasul din Registrul

electronic pentru anul 2015 al documentelor intrate în perioada (28 mai 2015-01

iunie 2015).

În scrisoarea nr. 15/1-1523 a Serviciului de Informații și Securitate din 21

decembrie 2015 se conține informația că, prin comunicatul de presă din 10

noiembrie 2015, nu a avut loc așa numitul ”studiu operativ” la Ministerul

Afacerilor Interne și nu a fost remis în adresa Președintelui țării o astfel de

scrisoare. Totodată, în răspunsul Serviciului de Informații și Securitate la cererea

de reclamare a probelor, se menționează că, Serviciul prin comunicatele de presă

care au fost publicate, cât și răspunsurile anexate la materialele cauzei, a confirmat

inexistența acestei pretinse Note informative și imposibilitatea de a prezenta

registrele de corespondență.

Instanța de apel a considerat că, prin prisma probelor elucidate, prima instanță

întemeiat a constat că și-a găsit confirmare aspectul neveridic și ofensator al

informației răspândite de Renato Usatîi pe pagina personală de socializare de pe

site-ul ”Facebook”, cu privire la pretinsa Notă informativă din speță, informație,

care ulterior a fost preluată și răspândită de mai multe portaluri de știri, întrucât

informațiile răspândite nu au un suport probatoriu.

Instanța de apel a considerat că, informația plasată de Renato Usatîi pe pagina

personală de socializare de pe site-ul ”Facebook”, are un caracter public, accesul la

care nu este restricționat pentru niciunul din doritorii de accesare, sau vizionare a

acestei emisiuni, fapt, ce denotă răspândirea ireversibilă a caracterului informației

care poartă un aspect defăimător, jignindu-i demnitatea și reputația profesională a

reclamantului.

Totuși, instanța de apel a apreciat drept incorectă poziția instanței de fond în

partea în care a recunoscut informația conținută în Nota informativă drept

necorespunzătoare realității și care lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională a lui Oleg Balan și l-a obligat pe Renato Usatîi să dezmintă public

informația din conținutul Notei informative, despre pretinsele acțiuni ilegale și ale

șefului Inspectoratului de Poliție - Gheorghe Cavcaliuc, or, obiectul acțiunii nu se

referă la încălcarea drepturilor lui Gheorghe Cavcaliuc, unicele cerințe, probe și

argumente fiind invocate doar în legătură doar cu încălcarea drepturilor

reclamantului Oleg Balan.

De asemenea, cu toate că în textul Notei informative se menționa numele lui

Gheorghe Cavcaliuc, iar printre cerințele acțiunii depuse de Oleg Balan, era

recunoașterea Notei informative drept necorespunzătoare realității care lezează

onoarea, demnitatea și reputația profesională, propunând și un text de dezmințire,

în care, de asemenea, se conținea și numele șefului Inspectoratului de Poliție -

Gheorghe Cavcaliuc, acesta nu poate servi temei pentru instanța judecătorească de

a se expune asupra încălcării drepturilor acestuia, or, acest drept aparține doar

acestei persoane, la caz, lui Gheorghe Cavcaliuc, care putea cere constatarea lezării

6

dreptului său și repararea prejudiciului moral.

La 26 iunie 2019, Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, a

declarat recurs împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

La 18 iulie 2019, Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani, a declarat

recurs împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat eronat legea, precum și a săvârșit alte încălcări care au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

La 20 august 2019, Aparatul Președintelui Republicii Moldova a depus o

referință la recursurile declarate de către Renato Usatîi și de către Oleg Balan,

susținându-și poziția expusă anterior.

La 06 septembrie 2019, Serviciul de Informații și Securitate a depus o

referință la recursurile declarate de către Renato Usatîi și de către Oleg Balan,

considerând recursul declarat de către Oleg Balan ca fiind întemeiat, iar recursul

declarat de către Renato Usatîi inadmisibil.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, și de

către Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani, au fost considerate admisibile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 23 aprilie

2019, expediată părților la 23 mai 2019, fără a fi anexate probe ce ar confirma cu

certitudine data recepționării de către recurenți, astfel recursurile declarate, la 26

iunie și la 18 iulie 2019, au fost depuse cu respectarea termenului indicat la art. 434

alin. (1) al Codului de procedură civilă.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75).

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

7

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana Nani, neîntemeiat și

care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Renato Usatîi, reprezentat de

avocatul Igor Pohila, întemeiat și care urmează a fi admis, casată decizia recurată și

hotărârea primei instanței cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Colegiul lărgit reiterează că, la originea cauzei se află o Notă informativă

întocmită de Serviciul de Securitate și Informații al Republicii Moldova și adresată

Președintelui Republicii Moldova, publicată pe o rețea de socializare de către

Renato Usatîi și preluată ulterior de către mai multe portaluri de știri, care în

viziunea lui Oleg Balan nu are o bază factologică, lezează demnitatea și onoarea

profesională a lui și atentează în mod constant la sistemul poliției în general,

discreditând-ul în mod public și diminuând încrederea societății în această

instituție de drept.

Libertatea opiniei și a exprimării este consfințită în art. 32 al Constituției,

potrivit căruia, oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei,

precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc

posibil. Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul

altei persoane la viziune proprie.

Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prevede că, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica

informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de

frontiere. Executarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități

poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de

lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru

securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii

și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației

sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale

sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

8

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a observat că posibilitatea persoanelor

fizice de a se exprima pe internet constituie un instrument fără precedent în

exercitarea libertății de exprimare. Acesta este un fapt necontestat, recunoscut de

Curte în mai multe rânduri (cauza Ahmet Yıldırım vs Turcia, nr. 3111/10, pct. 48,

CEDO 2012; cauza Times Newspapers Ltd (nr. 1 și 2) vs Regatul Unit, nr. 3002/03

și 23676/03, pct. 27, CEDO 2009). Cu toate acestea, beneficiile acestui mijloc de

comunicare sunt însoțite de o serie de riscuri. Afirmațiile vădit ilicite, mai ales

afirmațiile calomnioase, care instigă la ură sau la violență, se pot difuza ca

niciodată până acum în întreaga lume în câteva secunde și, uneori, rămân online

pentru o lungă perioadă de timp.

Reiterând opinia instanțelor naționale în cauza Delfi AS vs Estonia (hotărârea

din 16 iunie 2015, Marea Cameră), Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a pune în

discuție distincția că, publicarea de știri și comentarii pe un portal internet

reprezintă, de asemenea, o activitate jurnalistică. La fel, articolul 10 garantează nu

doar libertatea presei de a informa publicul, ci și dreptul publicului de a fi informat

(cauza Sunday Times vs Regatul Unit (nr.1), hotărârea din 26 aprilie 1979, §66),

fără însă a trece peste limitele admisibile privind reputația persoanelor vizate

(cauza Lingens vs Austria, hotărâre din 08 iulie 1986, §42).

Instanța de recurs accentuează că interesul publicului este deosebit de mare în

cazul jurnalismului de investigație, care ar avea ca scop dezvăluirea faptelor de

corupție, modul în care combate poliția criminalitatea, situații în care presa își

exercită rolul de ”câine de pază” al societății (cauza Özgür Radyo-Ses Radyo

Televizyon Yayın Yapım Ve Tanıtım A.Ș. vs Turcia, hotărârea din 30 martie 2006,

Potrivit art. 16 alin. (1), (2) și (4) Cod civil (în redacția în vigoare la data

adresării în instanță), orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnității și

reputației sale profesionale. Orice persoană este în drept să ceară dezmințirea

informației ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională dacă cel

care a răspândit-o nu dovedește că ea corespunde realității. Dacă informația care

lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională este răspândită printr-un

mijloc de informare în masă, instanța de judecată îl obligă să publice o dezmințire

la aceeași rubrică, pagină, în același program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15

zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești. Iar conform prevederilor

art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, prin defăimare se înțelege

răspândirea informației false care lezează onoarea, demnitatea și/sau reputația

profesională a persoanei.

Totodată, conform art. 25 alin. (5) al Legii enunțate supra, orice dubiu

rezonabil cu privire la buna-credință a persoanei care a efectuat o investigație

jurnalistică se interpretează în favoarea bunei-credințe, iar art. 29 alin. (2) prevede

că compensația pentru prejudiciul moral cauzat persoanei publice se acordă doar în

cazul în care persoana publică a fost defăimată cu rea-credință.

9

Colegiul lărgit atestă că, la caz, deși ambele instanțe inferioare au realizat o

analiză a libertății de exprimare, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene în

această materie, cât și a prevederilor legale naționale, acestea în hotărârile sale s-au

limitat exclusiv la soluționarea problemei autenticității Notei informative, fără a

analiza, luând în considerare modelul controlului Curții Europene, existența

scopului legitim de a restrânge libertatea de exprimare și necesitatea acestei măsuri

într-o societate democratică. Mai mult, instanțele urmau să supună unei analize

detaliate sancțiunile și măsurile capabile să descurajeze participarea

presei/jurnaliștilor în dezbaterile de interes public.

Sub aspectul existenței scopului legitim de a restrânge libertatea de exprimare

a lui Renato Usatîi, Colegiul lărgit reține următoarele.

Este cert faptul că, la momentul publicării de către Renato Usatîi a informației

discutate, Oleg Balan deținea funcția de Ministru al Afacerilor Interne, funcție de

demnitate publică și respectiv fiind o persoană publică, iar informația vizată în nota

informativă este indubitabil de interes public, or, viza exercitarea atribuțiilor

profesionale.

Deși, funcționarii publici beneficiază de un nivel mai mare de protecție decât

politicienii împotriva declarațiilor ofensatoare/abuzive în exercitarea fără

perturbații nejustificate a atribuțiilor lor, ingerința trebuie analizată raportat la

gradul de diminuare a încrederii publice ca urmare a publicării informațiilor

respective.

În speță, Renato Usatîi, potrivit legii și practicii Curții Europene, urma să

verifice informația în posesia cărei a intrat până a o răspândi, însă ținând cont de

conținutul acesteia și presupusul organ emitent/destinatar al Notei informative,

precum și de parafa ”Secret”, instanța de recurs reține argumentele recurentului

Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, despre limitarea posibilității

verificării acesteia, în sprijinul acționării ultimului cu bună-credință.

Orice solicitare din partea lui Renato Usatîi cu privire la accesarea

informațiilor de rigoare de la Serviciul de Informație și Securitate și/sau

Președinție, ar fi fost nepotrivită, deoarece știrile sunt ”un bun perisabil”, iar

perioada primirii răspunsului ar fi fost excesiv de îndelungată (spre exemplu,

mutatis mutandis, cauza Flux vs Republica Moldova (nr. 7), hotărârea din 24

noiembrie 2009).

În circumstanțele în care informațiile despre înregistrarea acestei Note

informative au fost prezentate abia peste 4 ani de la intentarea procesului, în cazul

Serviciului nefiind prezentat vreun extras din registrele de rigoare, Colegiul lărgit

consideră că există suficiente dubii cu privire la caracterul fals al Notei, iar

reținându-se prezumția prevăzută de Legea cu privire la libertatea de exprimare,

publicarea informației a fost făcută cu bună-credință.

Astfel, reținând că potrivit regulilor procedurale de prezentare a probelor nu a

fost demonstrat dubiul în privința bunei-credințe a celui care a publicat informația

10

de interes public, se prezumă că Renato Usatîi a publicat o informație veridică

(până la proba contrară) ce ține de interes public, acțiunile acestuia nefiind lipsite

de o bază rezonabilă, iar ingerința în dreptul la libera exprimare, în fine, nu a fost

legitimă.

Relevant la speță este că, în cauza Flux și Samson vs Republica Moldova,

Curtea Europeană a considerat că a existat un interes public și în cazul sancționării

pentru defăimarea unui fost ministru, în legătură cu incapacitatea sistemului de

justiție de a răspunde la abuzurile comise de acesta (cauza Flux și Samson vs

Republica Moldova, hotărâre din 23 octombrie 2007).

În același context, urmează a fi reținut și faptul că Renato Usatîi a răspândit

informația unui terț, în speță, a Serviciului de Informații și Securitate, iar

restricționarea acestui drept ar afecta grav contribuția presei/jurnaliștilor la

discutarea chestiunilor de interes public. Trebuie să existe motive deosebit de

întemeiate pentru a se limita dreptul jurnaliștilor la exprimare atunci când aceștia

răspândesc declarații/informațiile unor terți.

Din punctul de vedere al necesității acestei ingerințe în dreptul la exprimare

într-o societate democratică, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, intervine cu următoarele

constatări.

Din iunie 2015, Renato Usatîi – liderul unui partid politic de opoziție, a

devenit primarul mun. Bălți, astfel, fiind și el la rândul său o persoană publică.

Ingerințele în libertatea de exprimare a unui om politic, membru al unui partid de

opoziție, impun un control din cele mai stricte (cauza Castells vs Spania, hotărâre

din 23 aprilie 1992, § 46, cauza Incal vs Turcia, hotărâre din 09 iunie 1998, § 54,

cauza Tammer vs Estonia, hotărâre din 06 februarie 2001, §62). Or, sarcina

funcționarului public este de a suporta și nu de împiedica un guvern ales în mod

democratic (cauza Guja vs Republica Moldova, hotărâre din 12 februarie 2008,

Marea Cameră).

Obligația de discreție pe care o prevede statutul funcționarului public este una

extensivă, dat fiind accesul la unele informații pe care guvernul le ține secrete, din

motive legitime. În unele situații, funcționarul beneficiază de protecția articolului

10, deoarece, dat fiind accesul limitat la unele informații, doar el cunoaște unele

informații pe care le poate comunica publicului larg. Când se află informații de

interes public, cum ar fi cazurile de corupție, funcționarul trebuie să le comunice

angajatorului sau celui cărui îi este subordonat. Atunci când o pretinsă ilegalitate

nu poate fi remediată, angajatul poate comunica informațiile publicului.

Aplicând testul de proporționalitate între ingerință și libertatea de exprimare,

referitor la interesul publicului, se subliniază că, informarea organelor Procuraturii

(putere judecătorească) sau eventual a Parlamentului (putere legislativă) nu ar fi

condus la remedierea problemei ținând cont că corespondența în cauză a avut loc

între Serviciul de Informație și Securitate și Președinție, exponenți de rang înalt ai

11

statului. Așadar, în cazul de față, publicul avea dreptul să fie informat despre

pretinsele ilegalități, fapt care a justificat înrăutățirea imaginei poliției.

Astfel, orice restricție a libertății de exprimare (inclusiv interdicția lezării

onoarei, demnității și a reputației profesionale) pentru a fi considerată legală,

conform standardelor impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie

să corespundă următoarelor condiții:

1) restricția trebuie să fie prevăzută expres și clar într-o lege;

2) restricția trebuie să urmărească unul sau mai multe scopuri prevăzute în

paragraful 2 al art.10 CEDO;

3) restricția trebuie să fie “necesară într-o societate democratică”, această

exigență respectându-se atunci când există proporționalitate între măsurile aplicate

și scopul urmărit, sau altfel spus, interesul public protejat (implică punerea în

balanță pentru testare, pe de o parte, a interesului public protejat și, pe de altă parte,

a dreptului la libera exprimare într-o societate democratică). Potrivit, jurisprudenței

Curții Europene, doar în cazul în care Curtea Europeană stabilește că toate cele trei

exigențe sunt satisfăcute, amestecul statului va fi considerat legitim.

Concluzionând cele expuse, Colegiul lărgit atestă faptul că, Renato Usatîi

îmbinând dubla calitate: de ”jurnalist”, în sensul informării publicului prin rețele

de socializare, portaluri de știri și de ”persoană publică”, în sensul obținerii și

divulgării informației de interes public, beneficiază de protecția dreptului la

libertatea de exprimare atât prin prisma instrumentelor naționale, cât și în baza

Convenției Europene.

Sarcina nemijlocită de aplicare a prevederilor legale naționale aplicabile

litigiului, cât și a jurisprudenței CEDO, denotă faptul că, ingerința admisă de către

instanța de apel nu a fost legitimă în sensul legii și nu a fost necesară într-o

societate democratică, iar acțiunea cu privire la recunoașterea informației

necorespunzătoare realității, care lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională, obligarea dezmințirii publice a informației, adresării scuzelor publice,

publicării dezmințirilor și încasarea în mod solidar a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată, este vădit neîntemeiată pe motivele expuse supra.

În context, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cauză și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

motivelor invocate în fiecare recurs, cu privire la fondul cauzei civile.

De fapt, acestea sunt argumente accesorii care depind în funcție de cele

principale. Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe

caz (a se vedea, printre alte autorități, cauza Kamil Uzun vs Turcia, hotărârea din

10 mai 2007, § 64; cauza Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea din 17 iulie 2014, § 156).

Distinct de cele arătate, instanța de recurs reține că, în sensul articolului 10

din Convenția Europeană, art. 32 din Constituția RM și art. 9 din Legea cu privire

12

la libertatea de exprimare, persoanele particulare se bucură de un drept larg de a

critica liderii politici, oficialitățile, guvernele și instituțiile statale și ele pot fi

pedepsite în ordin civil sau penal în cazul în care criticile lor sunt false din punct

de vedere factologic sau sunt excesiv de ofensatoare.

Limitele criticii acceptabile în adresa personalităților publice sau a

organismelor guvernamentale sunt mai largi decât ale celei în adresa persoanelor

particulare, și, în general, sunt mai largi atunci când nu sunt criticate persoanele

nominalizate.

Persoanele publice, politicienii în mod inevitabil și conștient trebuie să

accepte verificarea strictă a fiecărui cuvânt și faptă atât din partea jurnaliștilor, cât

și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de

toleranță.

Cerințele lor de a fi protejați prin prisma articolului 10 al Convenției și art.7,

10 și 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, trebuie cântărite cu

interesele dezbaterii libere a chestiunilor politice (cauza Lingens vs Austria,

hotărârea din 08 iulie 1986). Limitarea în libertatea de exprimare a unui jurnalist în

contextul dezbaterii unei probleme de interes public în privința unui politician,

îndeosebi de rang înalt, constituie o încălcare a articolului 10 din Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului (cauza Flux (nr.4) vs Republica Moldova,

hotărârea din 12 februarie 2008).

Conform art. 9 alin. (4) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,

persoanele care exercită funcții publice pot fi supuse criticii, iar acțiunile lor –

verificării din partea mass-mediei, în ceea ce privește modul în care și-au exercitat

sau își exercită atribuțiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a

asigura transparența și exercitarea responsabilă a atribuțiilor lor.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de Oleg

Balan reprezentat de avocatul Ana Nani împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a

Curții de Apel Chișinău neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul

declarat de Renato Usatîi reprezentat de avocatul Igor Pohila împotriva aceleiași

decizii întemeiat și care urmează a fi admis, casată decizia recurată și hotărârea

primei instanței cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Oleg Balan, reprezentat de avocatul Ana

Nani.

Se admite recursul declarat de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor

Pohila.

13

Se casează decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, emise în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Balan împotriva

lui Renato Usatîi, PP ”Partidul Nostru”, intervenienți accesorii www.dechide.md,

www.ru1.md, www.anticoruptie, www.noi.md, www.realitatea.md,

www.unimedia.md și www.protv.md, SRL ”Open”, Centrul de investigații

Jurnalistice, SRL ”MLD Media”, SRL ”HB Media”, SRL ”Miraza”, ÎCS

”ProDigital” SRL, Serviciul de Informații și Securitate al RM, Președinția RM și

șeful Inspectoratului de Poliție - Gheorghe Cavcaliuc, cu privire la recunoașterea

informației necorespunzătoare realității, care lezează onoarea, demnitatea și

reputația profesională, obligarea dezmințirii publice a informației, adresării

scuzelor publice, publicării dezmințirilor și încasarea în mod solidar a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată, și se pronunță o nouă hotărâre prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Balan împotriva

lui Renato Usatîi, PP ”Partidul Nostru”, intervenienți accesorii www.dechide.md,

www.ru1.md, www.anticoruptie, www.noi.md, www.realitatea.md,

www.unimedia.md și www.protv.md, SRL ”Open”, Centrul de investigații

Jurnalistice, SRL ”MLD Media”, SRL ”HB Media”, SRL ”Miraza”, ÎCS

”ProDigital” SRL, Serviciul de Informații și Securitate al RM, Președinția RM și

șeful Inspectoratului de Poliție - Gheorghe Cavcaliuc, cu privire la recunoașterea

informației necorespunzătoare realității, care lezează onoarea, demnitatea și

reputația profesională, obligarea dezmințirii publice a informației, adresării

scuzelor publice, publicării dezmințirilor și încasarea în mod solidar a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

14