2r-689/19 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- termenul de declarare a apelului, repunerea în termen, restituirea cererii de apel
2r-689/19 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2r-689/19
Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) N. Costaș
Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu
D E C I Z I E
27 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
examinând recursul declarat de Ivan Rîlschi, reprezentat de avocatul Nicolai
Prepelița,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată, în procedura cu
valoare redusă, înaintată de Întreprinderea Municipală Regia „Apă-Canal Bălți”
împotriva lui Ivan Rîlschi cu privire la încasarea datoriei,
împotriva încheierii din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a
respins cererea de repunere în termen a cererii de apel și s-a restituit ca fiind
tardivă cererea de apel depusă de Ivan Rîlschi,
c o n s t a t ă:
La 25 ianuarie 2018, ÎM Regia „Apă-Canal Bălți” a depus cerere de chemare
în judecată cu valoare redusă împotriva lui Ivan Rîlschi cu privire la încasarea
datoriei.
Prin hotărârea din 1 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a admis
cererea de chemare în judecată depusă de ÎM Regia „Apă-Canal Bălți”.
S-a încasat de la Ivan Rîlschi în beneficiul ÎM Regia „Apă-Canal Bălți”,
datoria în sumă de 25 548,26 de lei.
S-a încasat de la Ivan Rîlschi în beneficiul statului taxa de stat de a cărei plată
reclamantul a fost scutit, în sumă de 766,44 de lei.
La 10 septembrie 2019, Ivan Rîlschi, fiind reprezentat de avocatul Nicolai
Prepelița, a declarat apel împotriva hotărârii din 1 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți,
sediul central, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii și restituirea
cauzei la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.
Totodată, a solicitat repunerea în termenul legal de declarare a apelului.
Prin încheierea din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de repunere în termen a cererii de apel declarate de Ivan Rîlschi,
reprezentat de avocatul Nicolai Prepelița.
S-a restituit cererea de apel și anexele din 10 septembrie 2019, ca fiind depusă
tardiv.
1
La 7 noiembrie 2019, Ivan Rîlschi, fiind reprezentat de avocatul Nicolai
Prepelița, a declarat recurs împotriva încheierii 1 octombrie 2019 a Curții de Apel
Bălți, solicitând casarea încheierii, cu emiterea unei decizii prin care să fie admisă
cererea de repunere în termen a apelului declarat împotriva hotărârii din 1 aprilie
2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central.
În motivarea recursului, a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,
invocând că instanța de apel greșit a calculat începutul curgerii termenului de
declarare a apelului începând cu 29 iulie 2019.
Astfel, a remarcat că mențiunea „29.07.2019 Am primit Rîlschi I. și
semnătura”, înscrisă pe încheierea de intentare a procedurii de executare și
acordarea termenului de 15 zile, din 15 iulie 2019, cu nr. 094-2366/19, nu aparține
recurentului Ivan Rîlschi.
Pe mandatul avocatului Nicolai Prepelița, semnătura clientului Ivan Rîlschi,
este diferită de semnătura aplicată pe încheierea de intentare a procedurii de
executare și acordarea termenului de 15 zile, din 15 iulie 2019, cu nr. 094-2366/19.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
Materialele dosarului atestă că copia încheierii contestate a fost expediată în
adresa participanților la proces la 23 octombrie 2019 (f.d. 53), fiind recepționată de
reprezentantul recurentului Ivan Rîlschi, avocatului Nicolai Prepelița la 25
octombrie 2019 (f.d. 54).
Cererea de recurs a fost depusă la 7 noiembrie 2019, respectiv Colegiul
constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează
a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,
termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art. 116.
Conform art. 116 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă, persoanele
care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care
justifică depășirea termenului de procedură.
2
Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, statuează că, instanța
de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a
refuzat să efectueze repunerea în termen.
La caz, din materialele dosarului se constată că la 25 ianuarie 2018 ÎM Regia
„Apă-Canal Bălți” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Rîlschi
cu privire la încasarea datoriei.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,
cererea de chemare în judecată cu valoare redusă depusă de ÎM Regia „Apă-Canal
Bălți” împotriva lui Ivan Rîlschi, s-a acceptat spre examinare.
Conform scrisorii de însoțire anexate la dosar (f.d. 20), pârâtului Ivan Rîlschi
i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată cu valoare redusă la 14
februarie 2019.
La 1 aprilie 2019 a fost pronunțat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălți,
sediul central, prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎM Regia „Apă-
Canal Bălți s-a admis integral. (f.d. 23)
Copia dispozitivului hotărârii a fost expediată pârâtului Ivan Rîlschi la 2
aprilie 2019 (f.d. 24), scrisoarea fiind returnată cu mențiunea oficiului poștal
„Nereclamat” (f.d. 29-30).
La 10 septembrie 2019, Ivan Rîlschi, fiind reprezentat de avocatul Nicolai
Prepelița, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând totodată și
repunerea în termen a apelului. (f.d. 36)
Iar, prin încheierea din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de repunere în termenul legal de declarare a apelului și s-a restituit ca fiind
depusă înafara termenului legal cererea de apel depusă de Ivan Rîlschi, reprezentat
de avocatul Nicolai Prepelița.
În argumentarea soluției, instanța de apel a menționat că deja la 29 iulie 2019,
apelantul Ivan Rîlschi cunoștea despre existența hotărârii instanței de fond din 1
aprilie 2019, iar acest fapt rezultă din mențiunea și semnătura aplicată expres pe
încheierea executorului judecătoresc Vera Mighic de intentare a procedurii de
executare nr. 094-2366/19 din 15 iulie 2019, în baza documentului executoriu nr.
2-199/2019 din 1 aprilie 2019 emis de Judecătoria Bălți, sediul central, potrivit
cărei, apelantul Ivan Rîlschi a luat cunoștință cu încheierea de intentare a
procedurii de executare la 29 iulie 2019 și de faptul existenței hotărârii contestate
(f.d. 45).
Așadar, instanța de apel a conchis că apelantul fiind în cunoștință de cauză,
urma să-și exercite dreptul la acțiunea procesuală înainte de împlinirea termenului
de 30 zile din momentul când a aflat despre existența hotărârii instanței de fond, pe
când reprezentantul apelantului, avocatul Nicolai Prepelița a depus cererea de apel
abia la 10 septembrie 2019.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră concluzia instanței de apel legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 2764 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța
soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărârii într-un termen de cel mult 6 luni
de la data depunerii cererii.
3
Conform alin. (2) și (3) al articolului menționat, dacă, după ce i s-au
comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, pârâtul nu depune
referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar.
Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței
judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul
Programului integrat de gestionare a dosarelor.
În corespundere cu art. 2762 alin. (3) din Codul de procedură civilă,
dispozițiile prezentului cod privind procedura contencioasă se aplică la examinarea
cererilor cu valoare redusă în măsura în care dispozițiile prezentului capitol nu
prevăd altfel.
În această ordine, instanța de recurs reiterează prevederile art. 362 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, care statuează că termenul de declarare a apelului
este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu
prevede altfel.
În sensul dat, se va remarca că la 29 iulie 2019 apelantul Ivan Rîlschi
cunoștea despre existența hotărârii instanței de fond din 1 aprilie 2019, astfel urma
să întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță,
după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Popov versus Moldova (nr.2) din 2
decembrie 2005; Melnic versus Moldova din 14 noiembrie 2006, Ponomaryov
versus Ucraina din 3 aprilie 2008, Van Harn versus Germany din 11 septembrie
2007), și de a contesta în termen de 30 de zile hotărârea primei instanțe.
Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a apreciat începutul
curgerii termenului de atac cu apel și corect a restituit cererea de apel apelantului
or, aceasta nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond nu a depus cererea de
apel în termenul legal de atac, precum și motive întemeiate privind repunerea în
termen a apelului nu s-au constatat.
Instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1)
Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu
bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt
oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea
procesului sau inducerea sa în eroare.
Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este
obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze
despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de
lege.
În acest sens, este evident că, contrar celor menționate, apelantul nu a dat
dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen, astfel că,
depunerea cererii de apel împotriva hotărârii din 1 aprilie 2019 doar la 10
septembrie 2019, demonstrează o neglijență a drepturilor lui procedurale prevăzute
de lege.
Colegiul reține că articolele 113 alin. (1) și 10 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, coroborate, prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură
încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța
judecătorească (judecător).
Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
4
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,
precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în
cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și
nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.
În această privință, Colegiul relevă că soluția instanței de apel privind
restituirea cererii de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces
echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeana pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că
ține de obligația apelantului de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului
său de acces la instanță (cauza Van Harn vs Germania nr. 7557/03 din 11
septembrie 2007).
De asemenea, Colegiul menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO
(cauzele Melnic vs Republica Moldova din 14 noiembrie 2006 și Ceachir vs
Republica Moldova din 15 ianuarie 2008), neprezentarea de către instanța de
judecată a motivelor pentru repunerea apelului în termen sau repunerea
neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului intimatului la un
proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul declarat de Ivan Rîlschi,
reprezentat de avocatul Nicolai Prepelița și de a menține încheierea din 1
octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți.
În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 428 din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Ivan Rîlschi, reprezentat de avocatul Nicolai
Prepelița.
Se menține încheierea din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată, în procedura cu valoare redusă,
înaintată de Întreprinderea Municipală Regia „Apă-Canal Bălți” împotriva lui Ivan
Rîlschi cu privire la încasarea datoriei.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
5