2rac-94/19 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-94/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul Central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov împotriva Întreprinderii Municipale Regia „Apă - Canal - Bălți” cu

privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov și menținută

hotărârea din 22 martie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul Central, prin care acțiunea

a fost respinsă

constată:

La 27 decembrie 2016, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM Regia „Apă - Canal -

Bălți” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 16 mai 2014, între ÎM Regia „Apă -

Canal - Bălți” în calitate de cedent și ÎM „Incaso” SRL în calitate de cesionar a fost

încheiat contractul de cesiune servicii, potrivit căruia cedentul cedează în favoarea

cesionarului dreptul de creanță asupra debitorilor săi – persoanele fizice și juridice

care au beneficiat de produsele oferite de cedent.

Conform pct. 1.6 din contractul menționat, prețul cesiunii reprezintă

echivalentul procentual din suma efectiv recuperată de cesionar, calculat lunar, la

1

sfârșitul lunii calendaristice, respectiv partea ce-i revine cedentului reprezintă

prețul cesiunii.

Din momentul încheierii contractului de cesiune, pârâtul a transmis

ÎM „Incaso” SRL drepturile asupra creanțelor în sumă de 2419650,77 de lei în

bază a cinci facturi.

Având în vedere prevederile pct. 1.16 și 5.3 din contractul menționat, la

19 februarie 2015, ÎM „Incaso” SRL a returnat ÎM Regia „Apă - Canal - Bălți”

drepturile asupra creanțelor în baza contractului de cesiune din 16 mai 2014 în

sumă de 1123566,38 de lei, fapt probat prin factura nr. 981314 din 19 februarie

2015, recepționată de pârât.

Adițional facturii a fost expediată și nota informativă cu datele despre

procesul de colectare și temeiurile restituirii debitorilor cesionați.

A relatat că la 29 decembrie 2015, conform aceleiași proceduri au fost

restituiți o altă parte de debitorii cesionați în valoare de 1117570,15 de lei, în

adresa pârâtului fiind expediată factura nr. 981319 din 29 decembrie 2015 și actul

de restituire.

La 31 decembrie 2015, a fost întocmit actul de verificare a decontărilor

reciproce între ÎM „Incaso” SRL și ÎM Regia „Apă - Canal - Bălți”, potrivit căruia

în urma executării contractului pârâtul datorează ÎM „Incaso” SRL suma de

26230,98 de lei.

În vederea respectării prevederilor pct. 12.1 din contractul de cesiune, în

adresa pârâtului a fost expediată reclamația prin care acesta a fost informat despre

existența datoriei și necesitatea de a o achita.

Ca urmare, la 4 mai 2016, ÎM „Incaso” SRL a primit răspunsul pârâtului,

prin care ultimul nu recunoaște datoria și nu intenționează să o achite.

A precizat că după expedierea reclamației, în contul ÎM „Incaso” SRL a fost

efectuată o plată din partea debitorilor pârâtului, astfel, datoria ÎM Regia „Apă -

Canal - Bălți” a fost diminuată cu 300 de lei.

Având în vedere prevederile art. 602 alin. (1), (2), art. 617 alin. (2) lit. a),

art. 619 alin. (2) Cod civil, a evidențiat că pârâtul se află în întârziere din data de

31 ianuarie 2016.

Astfel, dobânda de întârziere pentru suma de 25931,02 de lei pentru perioada

31 ianuarie 2016 – 20 decembrie 2016 constituie suma de 5032 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 556, 572, 619, 1030, 1034

Cod civil, art. 94 alin. (1), 96 alin. (1), (11), 166, 167, 206 alin. (1), (5) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului în beneficiul

ÎM „Incaso” SRL a datoriei în mărime de 25931,02 de lei, a dobânzii de întârziere

în mărime de 5032 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1000 de

lei și a taxei de stat în mărime de 937 de lei.

Prin hotărârea din 22 martie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul Central, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov și

menținută hotărârea primei instanțe.

2

La 11 ianuarie 2019, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei din 4 octombrie 2018 a Curții de

Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală.

A remarcat că judecând cauza, instanța a stabilit greșit raporturile juridice

dintre părți și nu a aplicat legea care urma să o aplice și anume, prevederile din

Cartea 3 capitolul 3 secțiunea 1 Cod civil, luând în considerație că obiectul

prezentului litigiu este contractul de cesiune a creanțelor.

O altă omisiune admisă constă în aceea că reclamația ce a fost remisă

intimatului a fost însoțită de actul de verificare a decontărilor reciproce până la

31 decembrie 2015, or, nedorința de a semna actele contabile reciproce pot fi puse

la dispoziția părții secunde prin alte metode decât deplasarea și înmânarea acestor

acte, de exemplu cele prevăzute la art. 67 alin. (3), (4) Cod civil.

Faptul că intimatul a recunoscut suma creanței se confirmă prin aceea că la

12 ianuarie 2016 a fost achitată suma de 300 de lei în contul ÎM „Incaso” SRL, iar

potrivit art. 700 alin. (3) Cod civil, nu sunt necesare alte dovezi pentru a demonstra

faptul neexecutării obligației de plată potrivit actelor ce atestă raporturile juridice

dintre părți.

A obiectat că prima instanță nu a atras atenția asupra prevederilor pct. 3.3

din contractul de cesiune, prin care se instituie o obligație de informare dintre

cedent și cesionar, ca în cazul în care se vor face achitări în contul cedentului,

cedentul este obligat să informeze despre acest fapt și să transmită în 10 zile lista

de debitori ce au achitat datoria pretinsă și totodată cedentul este obligat să achite

suma cuvenită cesionarului pentru efortul depus în încasarea sumelor datorate.

Având în vedere prevederile art. 668 alin. (1) Cod civil, a remarcat că

ÎM „Incaso” SRL a acționat cu diligență și profesionalism față de obligațiile

asumate, iar ulterior la momentul achitării sumei de către intimat, pentru serviciul

prestat, ultimul a refuzat, fapt confirmat prin actele cauzei.

Totodată, prima instanță a omis și prevederile art. 240 alin. (1) CPC și nu a

ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată a fost probată prin probe

anexate și anume, actul de verificare a decontărilor reciproce din 31 decembrie

2015 cu dovada recepționării și actul de verificare totalizat privind sumele

recuperate și comisionul calculat pentru anii 2014-2015, ce denotă existența

raportului juridic dintre părți și faptul neexecutării de către intimat.

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Natalia Covaliov inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434 CPC.

3

Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Natalia Covaliov urmează a fi considerat inadmisibil din motiv că este

depus cu omiterea termenului de declarare.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 30 octombrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 143), fiind recepționată de către reprezentantul recurentei, avocatul Natalia

Covaliov la 5 noiembrie 2018, ceea ce se confirmă prin avizul de recepție, anexat

la materialele dosarului (f. d. 144).

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, în vigoare la data depunerii cererii

de recurs, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua

imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de

procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat

începutul lui.

Prin prisma normei enunțate, în speță se constată că termenul de declarare a

recursului a început să curgă din data de 6 noiembrie 2018, ziua imediat următoare

datei comunicării deciziei contestate, ca urmare ultima zi de depunere a cererii de

recurs fiind 6 ianuarie 2019.

Dat fiind faptul că data de 6 ianuarie 2019 a fost zi de duminică, iar 7 și

8 ianuarie 2019 au fost zile de sărbătoare, prin urmare zile nelucrătoare, în

conformitate cu prevederile art. 112 alin. (2) CPC, ultima zi de depunere a

recursului se constată a fi 9 ianuarie 2019, ca următoarea zi lucrătoare.

Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost

depusă la Curtea Supremă de Justiție de către recurenta ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov la 11 ianuarie 2019, prin urmare cu

omiterea termenului de 2 luni, prevăzut la art. 434 alin. (1) CPC.

Ca consecință, termenul de 2 luni de declarare a recursului, care conform

alin. (2) art. 434 CPC, este unul de decădere și nu poate fi restabilit, urma a fi

respectat întocmai de către recurenta ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov.

La acest segment se va reitera că o astfel de soluție este compatibilă și cu

respectarea standardelor inserate în Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie

2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era

4

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurenta a depus

cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul

declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov urmează a

fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269 - 270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5