2rc-111/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rc–111/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul central), (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

Examinând recursul declarat de către SRL ”Euroserv-PSU”,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” împotriva SRL ”Euroserv-PSU” cu

privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea

de apel depusă de SRL ”Euroserv-PSU” împotriva hotărârii din 08 februarie 2018

a Judecătoriei Bălți (sediul central),

c o n s t a t ă:

La 13 octombrie 2017, ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a formulat o

cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Euroserv-PSU” prin care a solicitat

încasarea: datoriei în mărime de 4735, 12 lei și încasarea cheltuielilor de judecată

cu titlu de taxă de stat în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți (sediul central)

cererea de chemare în judecată înaintată ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți”

a fost admisă integral.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, SRL

”Euroserv-PSU”, la 21 martie 2019, a contestat-o cu apel, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii cu remiterea cauzei la rejudecare și repunerea

în termen a cererii de apel.

În motivarea cererii de repunere în termen a apelului s-a invocat că, cauza a

fost examinată în lipsa societății pârâte, iar hotărârea în cauză fiindu-i adusă la

cunoștință la 18 martie 2019.

1

Prin încheierea din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea de apel

depusă de SRL ”Euroserv-PSU” împotriva hotărârii din 08 februarie 2018 a

Judecătoriei Bălți (sediul central).

La 03 iunie 2019, SRL ”Euroserv-PSU” a declarat recurs împotriva încheierii

din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea încheierii recurate și

restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului declarat a menționat că, de hotărârea primei instanțe a

aflat cu întârziere de la executorul judecătoresc, aceasta nefiind expediată pe

adresa unde de fapt se află oficiul întreprinderii.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 23

aprilie 2018, recepționată la 31 mai 2019, iar recursul a fost declarat la 03 iunie

2019, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale și

a declarat recursul în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței

la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă

data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Colegiul judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs

Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de SRL ”Euroserv-PSU” urmează a fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

2

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălți

(sediul central), a fost pronunțat la 08 februarie 2018.

La fel, este cert și faptul că, dispozitivul hotărârii a fost expediat la adresa

juridică a SRL ”Euroserv-PSU” indicat în Registrul de stat al persoanelor juridice.

Recurenta SRL ”Euroserv-PSU”, a depus cererea de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, la 21 martie 2019, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de

art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea corectă a

prevederilor normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului

curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși, recurenta SRL ”Euroserv-PSU” a invocat precum că, a aflat de

hotărârea contestată de la executorul judecătoresc, iar ulterior în urma adresării cu

o cerere, la 18 martie 2019, a recepționat hotărârea primei instanțe, solicitând

repunerea în termenul de declarare a apelului, instanța de apel însă a respins

această cerere ca neîntemeiată.

Așadar, alegațiile din cererea de recurs referitoare la faptul că, declararea la

21 martie 2019 a apelului se datorează recepționării tardive a hotărârii ceea ce în

opinia SRL ”Euroserv-PSU” o îndreptățește de a solicita repunerea în termenul de

atac, se apreciază critic de către Colegiu, or termenul stabilit de lege pentru

exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării

dispozitivului hotărârii.

După cum a fost reiterat supra, pe adresa juridică a SRL ”Euroserv-PSU” a

fost expediat dispozitivul hotărârii primei instanțe, însă potrivit materialelor cauzei,

plicul expediat a fost restituit nereclamat cu inscripția ”Plecat”. Pe de altă parte și

recurenta a indicat că de fapt oficiul societății se află pe o altă adresă.

În această ordine de idei, Colegiul de recurs reține că, potrivit art. 67 al

Codului civil (în redacția în vigoare la data examinării cauzei), persoana juridică

are un sediu, indicat în actele de constituire. Stabilirea și schimbarea sediului sunt

opozabile terților din momentul înregistrării de stat. Adresa poștală a persoanei

3

juridice este cea de la sediu.

Din materialele cauzei reiese cu certitudine că, SRL ”Euroserv-PSU” își are

sediul în mun. Bălți, str. Bulgară, 120A, of. 2, adresă la care pe parcursul

examinării cauzei a fost expediată toată corespondența.

Într-adevăr, legislația civilă nu impune limite ca o persoană juridică să poată

avea și alte adrese pentru corespondență, însă acestea urmând a fi cunoscute atât de

părți, cât și de către instanța de judecată, mai mult opozabilitatea schimbării

sediului intervine doar din momentul înregistrării respective în Registrul de stat al

persoanelor juridice.

În această ordine de idei, Colegiul trage concluzia că, instanța și-a îndeplinit

obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și i-a comunicat

recurentei hotărârea contestată cu apel.

Instanța de recurs reținând prevederile legislației civile precum și de

procedură civilă, concluzionează că la momentul depunerii acțiunii în instanță

recurenta își avea sediul în mun. Bălți, str. Bulgară, 120A, of. 2, care de fapt și în

prezent este valabil, corespondența fiind expediată pe această adresă, iar în cazul

schimbării acestei adrese SRL ”Euroserv-PSU” urma să comunice acest fapt prin

înregistrarea corespunzătoare în Registrul de stat a persoanelor juridice. În lipsa

unei astfel de comunicări, citațiile, înștiințările, actele de dispoziție expediate la

adresa din Registrul menționat se consideră recepționate chiar dacă destinatarul nu

își are sediul acolo.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la

proces de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, SRL”Euroserv-

PSU” urma să depună cererea de apel în conformitate cu exigențele legii în

termenul stabilit de lege.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de

apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.

6 CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza Popov 2 vs. Moldova, hotărâre din

06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006),

Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de repunere în termenul de

prescripție constituie o violare a art. 6 § 1.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

4

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de SRL ”Euroserv-PSU”.

Se menține încheierea din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți emisă în

cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” împotriva SRL ”Euroserv-PSU” cu privire

la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5