2rhc-41/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rh–42/19

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, (jud. E. Cojocari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. E. Palanciuc, A. Pahopol, V. Negru)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, (jud. Sv. Filincova, D. Visternicean, N. Craiu)

Î N C H E I E R E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând cererea de revizuire depusă de SC „Interoptic” SRL reprezentată

de avocatul Victor Pavlov,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SC „Interoptic” SRL împotriva Direcției generale pentru administrarea clădirilor

Guvernului Republicii Moldova privind încasarea sumei,

împotriva încheierii din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2015, SC „Interoptic” SRL a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției generale pentru administrarea clădirilor Guvernului,

solicitând încasarea datoriei în mărime de 169 088,92 de lei, a dobânzii de

întârziere în mărime de 108 789,03 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, între părți în anul 2006 a fost

semnat un contract de locațiune a încăperilor amplasate pe bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, 73. Totodată, prin acordul adițional la contractul de locațiune s-a decis, că

reclamanta va efectua lucrări de reparație a spațiilor din contul plății de chirie, iar

plata va fi efectuată în modul următor: 50% prin plata în bani și 50% din contul

cheltuielilor de reparație. Contractul de locațiune a fost prelungit până la finele

anului 2010, adică, până la data când spațiile au fost privatizate de întreprinderea

reclamantă.

Drept urmare a acestui fapt, la 29 octombrie 2010, în momentul încetării

relațiilor de locațiune, restanța Direcției generale pentru administrarea clădirilor

Guvernului față de SC „Interoptic” SRL constituia suma de 169 088,92 de lei.

A indicat că, de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor

1

Guvernului a fost recunoscută datoria și confirmată existența ei prin semnarea

Actului de verificare din 31 octombrie 2011. În urma mai multor somații și

negocieri, la 01 august 2012, între părți a fost semnat un acord prin care, repetat, au

recunoscut existența creanței, unde a fost stabilit un grafic de rambursare a ei în

trei tranșe, prima - august 2012, a doua - octombrie 2012, și a treia - decembrie

2012, însă, acest acord nu a fost executat de către Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului.

În luna aprilie 2014, SC „Interoptic” SRL a înaintat o cerere prealabilă în

adresa pârâtei atenționând asupra necesității onorării obligației de stingere a

creanței, iar prin răspunsul nr. 311- 03 parvenit la 14 mai 2014, repetat s-a

recunoscut existența datoriei de 169 088,92 de lei, indicându-se că, la acel moment

solicitarea nu poate fi satisfăcută din motivul lipsei surselor financiare.

În opinia reclamantei prin modificarea contractului, prin amânarea sau

eșalonarea datoriei, prin diferite scrisori care conțin intenția de achitare a datoriei,

pârâta de fapt a recunoscut datoria.

Astfel, la 31 ianuarie 2012, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului a semnat actul de verificare, prin care confirmă datoria de 169 099,92

de lei, la 01 august 2012, a semnat un acord de stingere a datoriei în rate, ultima

rată fiind luna decembrie 2012, iar la 14 mai 2014, a fost expediat scrisoarea nr.

311-03, prin care pârâta a recunoscut datoria, dar a invocat lipsa surselor

financiare.

Prin hotărârea din 24 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, s-a

admis integral acțiunea SC „Interoptic” SRL; s-a dispus încasarea de la Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului în beneficiul SC „Interoptic”

SRL datoria contractuală în mărime de 169 088,92 de lei, dobânda de întârziere în

mărime de 108 789,03 de lei, cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 5000

de lei și cheltuieli pentru achitarea taxei de stat în mărime de 8 336 de lei.

Prin decizia din 02 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului și menținută hotărârea din 24 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău.

Prin decizia din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului, casată decizia din 02 august 2016 a Curții de Apel Chișinău cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului, casată hotărârea din 24 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

2

Prin decizia din 20 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către SC „Interoptic” SRL, casată decizia din 30 martie 2017 a

Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului Republicii Moldova, casată hotărârea din 24 martie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către SC „Interoptic” SRL reprezentată de avocatul Victor Pavlov a fost

considerat inadmisibil.

La 20 martie 2019, SC „Interoptic” SRL reprezentată de avocatul Victor

Pavlov a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 24 octombrie 2018 a

Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de recurs.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,

revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora

ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs

Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alin. 2 al aceleiași norme prevede că încheierile de încetare a procesului

conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu

se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se

supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se

3

supun niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a art. 451 alin. (1) – (4) al Codului de procedură

civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire, obligația

revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea

avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri.

În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea art.

453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a

exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire

împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-

a pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă

încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța notează că art. 440 alin. (1) al Codului de

procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui recurs nu se

referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil art. 446 alin. (2) al Codului de

procedură civilă.

Cu toate acestea, temeiurile indicate la art. 433 lit. a1) – d) al Codului de

procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a

atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art.

20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la

principiul securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe

cu caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza

Ryabykh vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia,

hotărârea din 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21

iunie 2011, § 30).

Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărâri

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 24 octombrie

2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs

4

depusă de SC „Interoptic” SRL reprezentată de avocatul Victor Pavlov, în baza

temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Formalitățile

specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de procedură civilă au fost respectate

de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această parte.

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție trage concluzia că încheierea menționată supra nu poate

fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a

examina cererea de revizuire formulată de SC „Interoptic” SRL reprezentată de

avocatul Victor Pavlov.

Or, este evident că hotărârea din 24 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău a fost supusă căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 02

august 2016 a Curții de Apel Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină

posibilitatea depunerii revizuirii la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței

specificate în art. 448 alin. (2) al Codului de procedură civilă.

Cu privire la încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire în acest caz. Însă, art. 446 alin. (1) al Codului de procedură

civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se supun revizuirii în

condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alin. (2) din articolul respectiv folosește

sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile

judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei.

Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul

145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor

completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în

cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).

Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la art. 453 alin.

(1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Pe baza celor prezentate, Colegiul atestă că legislatorul nu a exemplificat

împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție

legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi

declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art.

450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt

în drept să facă acest lucru.

La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt respectate

condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă.

5

Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o

cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva

unui act ce nu se supune revizuirii.

Având în vedere prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de SC „Interoptic” SRL

reprezentată de avocatul Victor Pavlov urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SC

„Interoptic” SRL reprezentată de avocatul Victor Pavlov, împotriva încheierii din

24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în cadrul cauzei civile intentate la

cererea de chemare în judecată depusă de SC „Interoptic” SRL împotriva Direcției

generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova privind

încasarea sumei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

6