2rac-486/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată

2rac-486/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: E. Cojocari dosarul nr. 2rac-486/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Interoptic” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 martie 2016,

c o n s t a t ă

La 30 martie 2015, SC „Interoptic” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției generale pentru administrarea clădirilor Guvernului cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 01 ianuarie 2006, a încheiat

cu Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului contractul de

locațiune nr. 233 a încăperilor amplasate în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt 73, ce se aflau în gestiunea pârâtei. Prin acordul adițional la contractul de

locațiune, părțile au convenit ca în legătură cu efectuarea lucrărilor de reparație a

încăperilor, începând cu 01 februarie 2006, SC „Interoptic” SRL să achite plata de

chirie lunar în modul următor: 50 % din plata calculată pentru chirie conform

contractului, iar 50 % din contul cheltuielilor de reparație efectuate conform

actului de recepție a lucrărilor până la restituirea investițiilor.

Indică SC „Interoptic” SRL că contractul de locațiune a fost ulterior prelungit

până la finele anului 2010, când spațiile închiriate au fost privatizate de către

1

reclamantă. Prin urmare, la 29 octombrie 2010, adică când s-au încetat relațiile

contractuale, restanța pârâtei față de reclamantă constituia suma de 169 088, 92 lei

din suma totală cheltuită pentru reparație – 293 955, 40 lei, datorie recunoscută de

către Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului prin semnarea

Actului de verificare din 31 ianuarie 2011.

Menționează reclamanta că în urma mai multor somații și negocieri, la 01

august 2012, între părți a fost semnat un acord prin care repetat, a fost recunoscută

existența creanței și stabilit un grafic de rambursare în trei tranșe: luna august

2012, octombrie 2012 și decembrie 2012, însă nici acest acord nu a fost executat

de către pârâtă. În luna aprilie 2014, SC „Interoptic” SRL s-a adresat cu cerere

prealabilă către Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului,

solicitând achitarea datoriei în sumă de 169 082, 92 lei într-un termen cât mai

restrâns, cu avertizarea că în caz de neonorare a obligațiilor va fi nevoită să se

adreseze cu cerere de chemare în judecată, unde va cere suplimentar și încasarea

dobânzii de întârziere conform art. 619 Cod civil. Prin răspunsul nr. 371-03 din 14

mai 2014, pârâta a comunicat că la moment solicitarea nu poate fi satisfăcută din

motivul lipsei surselor financiare și odată cu apariția posibilităților financiare, își

va onora obligațiile asumate.

Solicită SC „Interoptic” SRL încasarea din contul Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului a datoriei în sumă de 169 088, 92 lei, dobânzii

de întârziere în sumă de 108 789, 03 lei, calculată pentru perioada 29 octombrie

2010 – 26 martie 2015 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2016,

acțiunea a fost admisă integral cu încasarea din contul Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului în beneficiul SC „Interoptic” SRL a datoriei în

sumă de 169 088, 92 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 108 789, 03 lei,

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei și taxei de stat în sumă de

8336 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016, a fost respins apelul

declarat de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM

și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2016.

La 19 august 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02

august 2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2016

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului a indicat că la 29 octombrie 2010, relațiile contractuale dintre recurentă

și SC „Interoptic” SRL au încetat în legătură cu privatizarea încăperilor închiriate

de către ultima, restanța Direcției generale la acel moment pentru lucrările de

reparație efectuate fiind de 169082,92 lei. Pe parcursul valabilității contractului de

locațiune, recurenta-pârâtă și-a onorat obligațiile asumate prin contractul de

locațiune nr. 233 din 01 ianuarie 2006, stingând astfel din contul chiriei suma de

124855,48 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea reparației.

2

Invocă recurenta că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că odată

cu încetarea relațiilor contractuale, Direcția generală nu a putut și nici nu era în

drept să continue compensarea din contul plăților pentru locațiune a restanței de

169082,92 lei ca cheltuieli de reparație a încăperilor închiriate, aceste plăți fiind

sistate. Mai mult ca atât, odată cu privatizarea încăperilor, intimata SC „Interoptic”

SRL a dobândit în proprietate și valoarea îmbunătățirilor aduse acestor încăperi,

fiind astfel neîntemeiată și absurdă compensarea în continuare a valorii lucrărilor

de reparație din contul locațiunii inexistente deja. Or, odată cu stingerea

raporturilor contractuale a fost stinsă și obligația de achitare a cheltuielilor de

reparație din contul chiriei, obligație ce rezidă din existența unui raport de

locațiune.

Consideră Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului că

este neîntemeiată încasarea dobânzii de întârziere din contul acesteia, dat fiind

faptul că a fost calculată pentru o datorie inexistentă.

La 11 octombrie 2016, în adresa intimatei SC „Interoptic” SRL a fost

expediată copia recursului declarat de către Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la

recurs.

La 03 noiembrie 2016, SC „Interoptic” SRL a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 02 august 2016. Susține că argumentele invocate de către recurenta-pârâtă sunt

neîntemeiate, deoarece existența datoriei a fost recunoscută de către aceasta de mai

multe ori la faza soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, cât și în fața primei

instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2016 recursul

declarat de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și remiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) CPC, prevede că la deliberarea hotărârii, instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

3

pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei, rezultă că la 01 ianuarie

2006, între Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului (locator) și

SC „Interoptic” SRL (locatar) a fost încheiat contractul de locațiune nr. 233,

obiectul căruia constituia încăperile amplasate în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel

Mare și Sfânt 73, cu suprafața totală de 52,6 m.p. (f.d. 5-6). Conform pct. 1.3 din

contract, termenul locațiunii se stabilește de la 01 ianuarie 2006 până la 31

decembrie 2006.

Potrivit anexei nr. 3 la contractul de locațiune, în legătură cu efectuarea

lucrărilor de reparație a încăperilor, începând cu 01 februarie 2006, SC „Interoptic”

SRL se obligă să achite lunar chiria în mărime de 50 % din costul acesteia, iar 50

% din suma plății pentru chirie va fi achitată din contul reparației efectuate

conform actului de recepție a lucrărilor până la restituirea investițiilor (f.d 7).

La expirarea termenului locațiunii, contractul nr. 233 din 01 ianuarie 2006 a

fost prelungit până la 29 octombrie 2010, când încăperile închiriate au fost

dobândite în proprietate prin privatizare de către SC „Interoptic” SRL.

La 01 august 2012, între părți a fost încheiat Acordul privind stingerea

datoriilor, potrivit căruia conform actului de verificare din 11 ianuarie 2011, suma

datoriei Direcției generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM față de

SC „Interoptic” SRL constituie 169 082, 92 lei, prima asumându-și

responsabilitatea de stingere a datoriei acumulate în trei tranșe: august 2012 – 60

000 lei, octombrie 2012 – 60 000 lei și decembrie 2012 – 49 082, 92 lei (f.d. 9).

Dat fiind faptul că obligația nu a fost executată de către Direcția generală

pentru administrarea clădirilor Guvernului RM, la 31 ianuarie 2012 a fost întocmit

Actul de verificare a decontărilor reciproce, conform căruia suma datoriei Direcției

generale față de SC „Interoptic” SRL constituie 169 082, 92 lei, actul dat fiind

semnat de către ambele părți (f.d. 8).

Ulterior, la 12 februarie 2015 a mai fost întocmit un act de verificare a

decontărilor reciproce, unde de asemenea a fost indicată existența datoriei Direcției

generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM față de SC „Interoptic”

SRL în sumă de 169 082, 92 lei (f.d. 63).

Analizând circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că prima instanță și cea

de apel au admis acțiunea, bazându-se exclusiv pe faptul că recurenta-pârâtă până

la înaintarea prezentei acțiuni și în prima instanță recunoștea pretențiile, fără a

verifica modalitatea de calcul și determinare a datoriei Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului în mărime de 169 082, 92 lei față de SC

„Interoptic” SRL, or, potrivit contractului de locațiune, costul lucrărilor de

reparație efectuate va fi stabilit conform actului de recepție a lucrărilor, la

materialele pricinii lipsind un asemenea act.

Afară de aceasta, potrivit declarațiilor părților, încăperile închiriate

amplasate pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 73, mun. Chișinău, au fost dobândite în

proprietate prin privatizare de către SC „Interoptic” SRL la 29 octombrie 2010.

4

Totodată, intimata-reclamantă SC „Interoptic” SRL în referința din 03

noiembrie 2016 depusă la recursul Direcției generale pentru administrarea

clădirilor Guvernului, a menționat că în momentul evaluării încăperilor privatizate

s-a luat în calcul și îmbunătățirile aduse prin reparația acestora (f.d. 137).

Însă, cercetând materialele pricinii, instanța de recurs constată că acestea nu

conțin copia contractului de vânzare-cumpărare a încăperilor nelocuibile cu

anexele respective, și anume calculul prețului de vânzare stabilit de către comisia

de privatizare pentru încăperile închiriate de către SC „Interoptic” SRL, fiind astfel

imposibilă verificarea dacă la stabilirea prețului au fost sau nu luate în considerare

îmbunătățirile aduse imobilului de către locatar.

De asemenea, în referință SC „Interoptic” SRL indică că prin înțelegerea

avută cu Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului, a efectuat

lucrări de reparație nu doar a încăperilor închiriate de către intimată cu suprafața de

50 m.p., ci și alte încăperi din imobilul ce se află în gestiunea recurentei-pârâte,

care erau și sunt la moment transmise în locațiune altor agenți economici, reparând

în total o suprafața de aproximativ 150 m.p. Însă, intimata SC „Interoptic” SRL nu

a prezentat probe în acest sens, la materialele cauzei, după cum a fost reiterat mai

sus, nefiind anexat nici un act de recepție a lucrărilor.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază drept arbitrară concluzia instanței de apel privind

menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2016, prin

care a fost admisă integral acțiunea SC „Interoptic” SRL, în condițiile în care

recurenta-pârâtă neagă prezența datoriei, iar materialele dosarului nu conțin probe

privind suma încasată de către prima instanță cu titlu de datorie. Or, analizând doar

actele prezentate de către părți pe parcursul examinării pricinii, nu este clară

stabilirea cuantumului datoriei recurentei-pârâte anume în mărime de 169 082, 92

lei.

Această circumstanță este apreciată drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, la materialele cauzei nefiind anexată copia

actului de recepție a lucrărilor de reparație și a contractului de vânzare-cumpărare a

încăperilor nelocuibile cu calculul prețului de privatizare a imobilului. Mai mult ca

atît, Colegiul evidențiază că prin prisma art. 442 alin. (1) CPC este în

imposibilitate de a administra noi dovezi la examinarea cauzei în ordine de recurs.

Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectiva

omisiune de procedură și reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite

pricina spre rejudecare în instanța de fond (art.432 alin. (3) lit. d) si f) CPC),

instanța de recurs consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel Chișinău și a

remite pricina spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței

de apel nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la

examinarea pricinii în ordine de recurs, și având în vedere lipsa temeiurilor legale

de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor

5

Guvernului, a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016 și a

remite pricina spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Interoptic”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

6