2ra-2139/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin contraventie

2ra-2139/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin contraventie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-2139/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător: D. Băbălău

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Budăi, Iu. Cimpoi, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Mogurean, reprezentat

de avocatul Alexandru Luca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Burciu și XXX către

Andrei Mogurean cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Andrei Mogurean, reprezentat de avocatul Alexandru Luca

și menținută hotărârea din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 08 septembrie 2017, Svetlana Burciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Mogurean, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în

mărime de 50000 de lei și a prejudiciului material în mărime de 2000 de lei.

Ulterior a fost atrasă în proces în calitate de coreclamant XXX, fiica minoră a

Svetlanei Burciu.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în baza hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie 2016 (dosarul nr. 5r-483/16), a

fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, contestația depusă de Mogurean Andrei împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 01891676 din 15 mai 2013 și a

deciziei de sancționare din 15 mai 2013, în baza cărora, Mogurean Andrei a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) Cod

contravențional, iar, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, a fost

menținută în vigoare, fără modificări hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 29 decembrie 2016.

1

Încălcarea regulilor de circulație rutieră a fost determinată de faptul, că pârâtul,

la 10 aprilie 2013, fiind în calitate de conducător al autoturismului de model Renault

Clio, cu numărul de înmatriculare XXX, la intersecția străzilor Sarmizegetusa și

bulevardul Decebal, mun. Chișinău, a ignorat semnalul de interzicere a semaforului -

culoarea roșie, tamponând microbuzul Mercedes Maxi - Taxi (ruta 104), cu numărul

de înmatriculare XXX, condus de Capriș Sergiu, care se deplasa regulamentar pe

bulevardul Decebal, mun. Chișinău, la culoarea verde a semaforului.

În cadrul examinării contestației depuse de către Mogurean Andrei, la

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, în conformitate cu art. 387 Cod contravențional,

reclamanta a fost atrasă în calitate de reprezentant legal al părții vătămate - persoana

minoră XXX, deoarece la 10 aprilie 2013, împreună cu fiica minoră Burciu Cristina

se aflau în microbuzul Mercedes Maxi - Taxi (ruta 104), implicat în accidentul rutier,

fiindu-le cauzate leziuni corporale sănătății, în legătură cu care, XXX a fost internată

pentru o perioadă de 10 zile (10 aprilie 2013 - 19 aprilie 2013) în spital.

Potrivit documentației medicale primare și a informației medicului de familie,

copilul XXX se află la evidența medicală din luna aprilie 2013 cu diagnosticul:

Traumatism cranio - cerebral. Encefalopatie posttraumatică. Sindrom cefalgic.

Sindrom astenovegetativ. Hipotireoidie. Dischinezia căilor biliare. Pancreatită

reactivă după externarea din staționar.

După externarea din spital s-a aflat la evidență medicală, în perioada anilor 2013-

2017, în scopul monitorizării stării sănătății, copilul a fost examinat clinic și

paraclinic în volum deplin, consultat de către medicul de familie, medicul neurolog,

medicul oftalmolog, endocrinolog cu monitorizarea în dinamică a stării sănătății și

tratament în condiții de ambulatoriu.

În legătură cu agravarea stării sănătății, în perioada 05 ianuarie 2017-17 ianuarie

2017, copilul a fost spitalizat în cadrul IMSP Spitalul Clinic Municipal pentru Copii

„Valentin-Ignatenco”, secția neurologie, unde a primit tratament cu nootrope,

diuretice, vazoprotectoare, vitamine.

La 12 aprilie 2017, copilul XXX a fost consultat de către medicul de familie și

medicul neurolog, care au constatat la moment starea sănătății stabilă, fiind necesar

tratament de recuperare ambulatoriu, în condițiile staționar 2 ori pe an și tratament

balneo - sanatorial odată pe an. Suferințele fizice și morale au un caracter îndelungat,

ceea ce se demonstrează cu lux de amănunt prin examenele medicale în perioada

anilor 2013-2017.

În perioada de referință, pârâtul nu a manifestat niciun interes moral față de

situația creată, mai mult, toate eforturile sale fiind îndreptate spre admiterea

contestației pentru a fi exonerat de răspunderea contravențională.

Consideră că, prin acțiunile pârâtului, s-a cauzat o daună morală, care reprezintă

rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al faptei ilicite și culpabile, prin

care s-a adus o vătămare minorei și drepturilor reclamantelor extrapatrimoniale, ce

sunt strâns legate de personalitatea umană.

Prin vătămarea sănătății, persoana-pârâtă a provocat dureri fizice insuportabile,

care au avut o durată îndelungată de timp. Nimic nu se compară cu durerile fizice,

2

deoarece efectul acestora este direct asupra psihicului individului, care respinge și nu

poate să se conformeze acțiunilor dăunătoare organismului.

Suma de 50000 de lei este pe măsură să compenseze dauna morală cauzată

pentru durerile fizice provocate de vătămarea sănătății, iar justificarea mărimii

acesteia poate fi explicată prin prisma prevederilor art. 18 alin. (l) din Legea nr. 186

din 10 iulie 2008 „securității și sănătății în muncă” (în vigoare de la 01 ianuarie

2009), unde legislatorul prevede achitarea unei indemnizații unice nu mai mică de un

salariu anual accidentatului.

Ținând cont de perioada îndelungată de dereglare a sănătății, termen în care, a

suportat dureri fizice și morale, salariul mediu lunar pe economie în sumă de 5050 de

lei, prognozat în baza Hotărîrii Guvernului RM nr. 879 din 23 decembrie 2015 „cu

privire la aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat

pentru anul 2016” (publicat la 25 decembrie 2015 în Monitorul Oficial nr. 347 - 360),

conchide că suma pretinsă de 50000 de lei este una echitabilă, prejudiciul material

cauzat este exprimat prin costul asistenței juridice în sumă de 2000 de lei, achitate

pentru consultația juridică oferită; întocmirea cererii privind repararea prejudiciului

moral în cadrul procesului contravențional; întocmirea reclamațiilor în adresa lui

Andrei Mogurean.

Având ca scop soluționarea pe cale amiabilă a litigiului în cauză și în vederea

evitării examinării judiciare a acestuia, în adresa pârâtului, în mod repetat, au fost

expediate somații cu privire la compensarea prejudiciul moral cauzat în sumă de

50000 de lei și costului asistenței juridice în sumă de 2000 de ei, însă acestea au fost

ignorate.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Mogurean Andrei în beneficiului Svetlanei

Burciu și XXX, prejudiciul moral în mărime de XXX de lei, precum și cheltuieli

judiciare privind asistenta juridică în mărime 2000 de lei.

La 27 decembrie 2018, avocatul Alexandru Luca, reprezentantul lui Mogurean

Andrei, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

apelului și casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea admiterii pretențiilor

privind încasarea prejudiciului moral cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acestei pretenții.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat a fost

respins și menținută hotărârii primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a adoptat o

hotărâre bazată pe un fundament temeinic și materialul probator administrat, a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a

dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților

la proces.

3

Obiect al prezentului litigiu, așa după cum a fost invocat în cererea de chemare

în judecată, sunt pretențiile reclamantelor cu privire la încasarea de la pârât a

prejudiciului moral cauzat prin contravenție și a cheltuielilor de judecată.

Raportând normele legale aplicabile litigiului dedus judecății la circumstanțele

cauzei, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții de Apel

Chișinău a considerat că, prima instanță corect a concluzionat despre necesitatea

admiterii parțiale a pretențiilor reclamantei Burciu Svetlana, în interesele XXX,

privind încasarea prejudiciului moral în sumă de XXX de lei și a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 2000 de lei.

Această concluzie a instanței de apel se fundamentează pe următoarele

argumente.

În conformitate cu art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acționează față de

altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Astfel, pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic, acest rol

fiind îndeplinit de temeiul răspunderii delictuale, care îl constituie componența

delictului civil, și anume totalitatea de elemente esențiale formulate de legiuitor ca

necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale.

Componența delictului civil include următoarele elemente: prejudiciul, fapta

ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu, și vinovăția. Lipsa unui element,

potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres

prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor

elemente anume.

Conform art.1422 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

După cum rezultă din conținutul art. 1422 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul

moral se compensează numai atunci când a fost cauzat prin fapte ce lezează drepturile

personale nepatrimoniale ale persoanei vătămate. Astfel, se impune repararea

prejudiciului moral numai dacă acesta este urmarea încălcării a unor valori de aceeași

natură.

Potrivit materialelor dosarului s-a constatat cert că, în rezultatul accidentului

rutier produs la 10 aprilie 2013, minorei XXX, care se afla împreună cu mama sa

Burciu Svetlana în calitate de pasageri, în microbuzul Mercedes Maxi - Taxi (ruta

104), implicat în accidentul rutier, i-au fost cauzate leziuni corporale în legătură cu

care, aceasta a fost internată în spital pentru o perioadă de 10 zile (10 aprilie 2013 - 19

aprilie 2013).

Legătura de cauzalitate a accidentului rutier, comis de pârât, și prejudiciile aduse

minorei Burciu Cristina este dovedită cu certitudine prin acte judiciare irevocabile.

Pe faptul contravenției, minora XXX a fost recunoscută ca parte vătămată,

totodată, Burciu Svetlana (mama copilului), a avut calitatea reprezentant legal al părții

4

vătămate, iar Mogurean Andrei a fost supus răspunderii contravenționale, în baza

procesului-verbal cu privire la contravenție, care a fost menținut prin hotărârea

Judecătoriei Centru din 29.12.2016 și Decizia Curții de Apel Chișinău din

07.02.2017.

Instanța de apel a considerat probat faptul, așa cum a relatat și prima instanță, că

caracterul și gravitatea suferințelor cauzate, dincolo de Raportul de expertiză medico-

legală a minorei XXX urmează a se reține și din Răspunsul Direcției Sănătate a

Consiliului mun. Chișinău din1 4.04.2017, prin care se atestă drept rezultat a

examinării documentației primare medicale diagnosticul: „traumatism cranio-cerebral

precum și encefalopatie posttraumatică”, iar în legătură cu agravarea stării sănătății în

perioada 05.01.2017 – 17.01.2017, copilul a fost spitalizat în IMSP Spitalul Clinic

Municipal pentru copii V. Ignatenco, totodată, a fost stabilită necesitatea

tratamentului de recuperare ambulatoriu în condiții de staționar de 2 ori/an, precum și

tratament balneo-sanatorial odată în an.

Astfel, în condițiile de fapt indicate și stabilite supra, în coraport cu prevederile

legale de drept aplicabile speței, instanța de apel a conchis că prima instanță just a

dispus admiterea parțială a pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral în

sumă de 30000 de lei.

La 20.09.2019, Andrei Mogurean, reprezentat de avocatul Alexandru Luca, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 06 iunie 2019.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

eronat au aplicat și au interpretat normele de drept material. Or, soluționând o

pretenție inexistentă, acestea au ieșit în afara limitelor pretențiilor înaintate, iar în

partea încasării prejudiciului în beneficiul Svetlanei Burciu nu existau temeiuri

legale de admitere a pretențiilor, deoarece ultima nu a pătimit în accidentul rutier și

respectiv nu a avut statut de parte vătămată. La fel, instanțele de judecată nu au ținut

cont de starea materială a recurentului.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

La 29.10.2019, reprezentantul Svetlanei și XXX, avocatul Eduard Melnic, a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 06 iunie

2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 13 august 2019 (f. d.

197), Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Andrei

5

Mogurean, reprezentat de avocatul Alexandru Luca, neîntemeiat și care urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Andrei Mogurean, reprezentat de avocatul

Alexandru Luca, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

6

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Andrei Mogurean, reprezentat de avocatul

Alexandru Luca.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Andrei Mogurean, reprezentat

de avocatul Alexandru Luca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

7