3ra-849/19 — contestarea actului administrativ

3ra-849/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-849/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. C.Vîrlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Bostan, V.Mihaila, A.Minciuna)

DECIZIE

9 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Biroul migrație și azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Ana Erpay și

Zafer Erpay împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea eliberării

permisului de ședere provizoriu,

împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Ana Erpay și Zafer Erpay, a fost casată hotărârea

din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost

pronunțată o hotărâre nouă, de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 23 august 2018, Ana Erpay și Zafer Erpay au depus cerere de chemare

în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare Ministerul Afacerilor

Interne) și Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova (în continuare Biroul migrație și azil) cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea eliberării permisului de ședere

provizoriu.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că din 25 iulie 2003 se află în

căsătorie, care a fost înregistrată atât în Turcia, cât și în Republica Moldova.

Din relațiile de căsătorie au rezultat un copil: fiul Efe Erpay, născut la xxxx.

1

Reclamanții au mai indicat că în perioada anilor 2006 – 2015 au locuit în

Turcia, iar din anul 2015, inițial Ana Erpay, după care și Zafer Erpay s-au mutat

cu traiul în Republica Moldova.

Au menționat că la 15 mai 2015 și, respectiv la 22 iulie 2015 au fost

reținuți de către organele de drept ale Republicii Moldova, fiind învinuiți în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 165, 206 și 220 Cod penal, iar după

eliberarea din arest, au inițiat procedura legală de reîntregire a familiei.

Conform avizului nr. 37 din 6 aprilie 2018 a Biroului migrație și azil cu

privire la aprobarea solicitării de reîntregire a familiei, a fost aprobată

solicitarea de reîntregire a familiei a cetățenei Republicii Moldova, Ana Erpay

pentru membrul de familie (soț) Zafer Erpay, cetățeanul Republicii Turcia.

Cu toate că a fost aprobată solicitarea de reîntregire a familiei, ulterior

prin decizia nr. 2599 din 29 mai 2018, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. h) al Legii

nr. 200 din 16.07.2010, Biroul migrație și azil i-a refuzat cetățeanului Turciei,

Zafer Erpay acordarea dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea

familiei.

Din considerentul că autoritatea publică competentă a examinat cererea

de acordare a dreptului de ședere provizorie formal și neglijent, reclamanții au

depus la 28 iunie 2018 în adresa Biroului migrație și azil cerere prealabilă,

solicitând revocarea deciziei de refuz în acordarea dreptului de ședere

provizorie pentru reîntregirea familiei și acordarea cetățeanului Turciei, Zafer

Erpay a dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei, prin

eliberarea permisului de ședere respectiv, însă prin răspunsul din 2 august 2018,

cererea a fost respinsă cu menținerea deciziei nr. 2599 din 29 mai 2018, motiv

pentru care a fost depusă prezenta acțiune în instanța de judecată.

Ana Erpay și Zafer Erpay au solicitat anularea deciziei nr. 2599 din 29

mai 2018 a Biroului migrație și azil și obligarea pârâtului de a elibera pe numele

lui Zafer Erpay a permisului de ședere provizorie pe teritoriul Republicii

Moldova pentru reîntregirea familiei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Ana Erpay și Zafer Erpay a

fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Ana Erpay și Zafer Erpay, a fost casată hotărârea din 14

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost pronunțată o

hotărâre nouă, de admitere a acțiunii, fiind dispusă anularea deciziei nr. 2599

din 29 mai 2018 a Biroului migrație și azil. S-a obligat Biroul migrație și azil de

a elibera pe numele lui Zafer Erpay permisul de ședere provizorie pe teritoriul

Republicii Moldova pentru reîntregirea familiei.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, la 10

aprilie 2019 Biroul migrație și azil a contestat-o cu recurs nemotivat, iar la 18

mai 2019 cu recurs motivat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel ce constituie obiectul prezentului recurs cu menținerea hotărârii

instanței de fond.

2

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referințele depuse în cadrul judecării cauzei în întâmpinarea cereriilor de

chemare în judecată și apel anexate la dosar, suplimentar invocându-se că

instanța de apel în mod eronat a interpretat normele de drept material prevăzute

la art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea privind regimul străinilor în Republica

Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere a acțiunii (f.d.114,121-123).

Prin referința depusă la 26 iunie 2019, Ana Erpay și Zafer Erpay au

solicitat respingerea recursului depus de Biroul migrație și azil cu menținerea

deciziei instanței de apel.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție menționează că decizia instanței de apel ce constituie obiectul

prezentului recurs a fost adoptată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ. Respectiv, termenul de declarare al recursului urmează fi calculat

conform dispozițiilor instituite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 martie 2019

(f.d.108). Astfel, recursul nemotivat declarat la 10 aprilie 2019 (f.d.114) și cel

motivat declarat la 18 mai 2019 (f.d.121) sunt în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul migrație și

azil a considerat că acesta este admisibil, motiv pentru care a fost numit pentru

examinare în complet de 5 judecători.

Conform art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului

alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de

contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiu aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa

decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o

nouă decizie.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, Zafer Erpay (cetățean al Turciei) și

Ana (Guțu) Erpay (cetățean al Republicii Moldova) au încheiat la 25 iulie 2003

căsătoria în Republica Turcia, aceasta fiind trecută și în Registrul actelor de

stare civilă al Republicii Moldova sub nr. 883-t la 2 octombrie 2003, fapt

confirmat prin certificatul de căsătorie al OSC Chișinău cu nr. 0235689 anexat

la dosar (f.d.16), iar din relațiile de căsătorie au rezultat un copil: fiul Efe Erpay,

născut la xxxx (f.d.17).

Conform avizului nr. 37 din 6 aprilie 2018 a Biroului migrație și azil cu

privire la aprobarea solicitării de reîntregire a familiei, a fost aprobată

solicitarea de reîntregire a familiei a cetățenei Republicii Moldova, Ana Erpay

pentru membrul de familie (soț) Zafer Erpay, cetățeanul Republicii Turcia

(f.d.24).

La fel, s-a constatat că ulterior la 3 mai 2018 Ghișeul Unic de

documentare al Biroului migrație și azil, a recepționat cererea depusă de către

cetățeana Republicii Moldova, Ana Erpay cu privire la acordarea dreptului de

ședere provizorie pentru reîntregirea familiei soțului Zafer Erpay, însă prin

decizia nr. 2599 din 29 mai 2018, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. h) al Legii nr.

200 din 16.07.2010, Biroul migrație și azil i-a refuzat cetățeanului Turciei,

Zafer Erpay acordarea dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei

(f.d.26).

Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la 28 iunie 2018 Ana Erpay și

Zafer Erpay au depus în adresa Biroului migrație și azil cerere prealabilă,

solicitând revocarea deciziei de refuz în acordarea dreptului de ședere

provizorie pentru reîntregirea familiei și acordarea cetățeanului Turciei, Zafer

Erpay a dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei, prin

eliberarea permisului de ședere respectiv (f.d.27), însă prin răspunsul din 2

august 2018, cererea a fost respinsă cu menținerea deciziei nr. 2599 din 29 mai

2018 (f.d.28), motiv pentru care a fost depusă prezenta acțiune în instanța de

judecată (f.d.2).

Înaintând prezenta acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Biroului migrație și azil, reclamanții Ana Erpay și Zafer Erpay au solicitat

anularea deciziei nr. 2599 din 29 mai 2018 a Biroului migrație și azil și

obligarea pârâtului de a elibera pe numele lui Zafer Erpay a permisului de

ședere provizorie pe teritoriul Republicii Moldova pentru reîntregirea familiei

(f.d.2-6).

4

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca nefondată (f.d.73-77).

Judecând apelul, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 27 martie

2019, a admis apelul declarat de Ana Erpay și Zafer Erpay, a casat hotărârea din

14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a pronunțat o

hotărâre nouă, de admitere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că deși prin decizia nr.

2599 din 29 mai 2018 a Biroului migrație și azil s-a făcut trimitere la

prevederile art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea privind regimul străinilor în

Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, instanței de apel nu i-a fost

prezentată nici o decizie/sentință definitivă care ar dovedi vinovăția

reclamantului în cele imputate. Or, din actele cauzei nu rezultă faptul că în

privința solicitantului de permis de ședere provizoriu pentru reîntregirea familiei

ar fi fost emisă o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă ce ar

constatat vinovăția acestuia în cele imputate în ordonanța privind punerea sub

învinuire.

Astfel, Biroul migrație și azil la examinarea cererii privind acordarea

dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei urma să țină cont de

prezumția nevinovăției în privința lui Zafer Erpay, iar temeiul de refuz invocat -

art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010, nu este aplicabil în

speța dată, din care considerent acțiunea a fost considerată întemeiată și admisă

în sensul formulat (f.d.108-111).

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

dată de către instanța de apel contravine circumstanțelor cauzei, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea respingerii ca nefondate a acțiunii

este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform

cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă care de rând cu alte legi a completat

Legea contenciosului administrativ (în vigoare la data examinării cauzei).

În conformitate cu art. 32 alin. (1) și alin. (5) lit. b) din Legea privind

regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010 (în continuare

Legea nr. 200 din 16 iulie 2010), pentru acordarea dreptului de ședere

provizorie, străinul trebuie să adreseze autorității competente pentru străini, cu

cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului pentru care i

s-a acordat dreptul de aflare, o cerere în acest sens. Decizia privind refuzul

acordării dreptului de ședere provizorie se emite în cazul în care: există vreunul

din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova

prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), d), e), g), h), i), j), k) și l).

La rândul său, conform art. 8 alin. (1) lit. h) din aceiași lege, străinilor nu

li se permite intrarea pe teritoriul Republicii Moldova dacă au introdus ori au

încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alți străini, ori sînt implicați

în traficul de ființe umane.

5

Raportând normele legal enunțate la circumstanțele litigiului dedus

judecății, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a concluzionat despre

necesitatea respingerii acțiunii ca nefondate, or, conform ordonanței

procurorului în Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău, Liliana Rusnac

din 17 iulie 2015, Zafer Erpay a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d), art. 206 alin. (1) și

art. 220 alin. (1) Cod penal (în vigoare la momentul comiterii infracțiunii), care

prevăd traficul de ființe umane, traficul de copii și proxenitism.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul

reclamanților Ana Erpay și Zafer Erpay, preluat greșit de instanța de apel,

precum că la examinarea cererii privind acordarea dreptului de ședere

provizorie pentru reîntregirea familiei, Biroul migrație și azil urma să țină cont

de prezumția nevinovăției în privința lui Zafer Erpay, deoarece din actele cauzei

nu rezultă faptul că în privința solicitantului de permis de ședere provizoriu

pentru reîntregirea familiei ar fi fost emisă o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă ce ar constatat vinovăția acestuia în cele imputate în

ordonanța privind punerea sub învinuire, cu atât mai mult că ordonanța privind

punere sub învinuire nu echivalează cu o sentință definitivă de condamnare.

Or, art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 care a stat la

baza emiterii deciziei privind refuzul în acordarea lui Zafer Erpay a dreptului de

ședere provizorie pentru reîntregirea familiei nu prevede ca temei de refuz în

acordarea dreptului de ședere hotărârea judecătorească de condamnare

definitivă ori a unui act intrat legal în vigoare, ci reglementează expres că

străinilor nu li se permite intrarea pe teritoriul Republicii Moldova dacă sînt

implicați în traficul de ființe umane.

Colegiul reține că având în vedere politica statului pentru prevenirea,

suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, prin noțiunea implicat în

traficul de ființe umane în sensul art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 200 din 16

iulie 2010, este suficient faptul că persoana să fie atrasă/inclusă/implicată într-

un proces sau într-o acuzație cu privire la traficul de ființe umane și nu neaparat

să fie condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru faptele

imputate.

Respectiv, în speță există o bănuială rezonabilă precum că Zafer Erpay ar

fi implicat la comiterea faptelor ilegale incriminate în ordonanța de punere sub

învinuire, din care considerent instanța de fond corect a constatat că motivul

invocat de Biroul migrație și azil în vederea emiterii deciziei privind refuzul în

acordarea lui Zafer Erpay a dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea

familiei este unul just, or, orice organizare statală presupune existența unor

reguli de conduită, care alcătuiesc ordinea de drept în acel stat și în baza cărora

se desfășoară întreaga viață socială.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține că conform art. 6 alin. (43),

274 alin. (1) în coroborare cu art. 280 alin. (1), art. 281 alin. (1) și art. 65 alin.

(1), Cod de procedură penală, bănuială rezonabilă reprezintă suspiciunea care

6

rezultă din existența unor fapte și/sau informații care ar convinge un observator

obiectiv că s-a comis ori se pregătește comiterea unei infracțiuni imputabile

unei anumite ori anumitor persoane și că nu există alte fapte și/sau informații

care înlătură caracterul penal al faptei ori dovedesc neimplicarea persoanei.

Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în

art.262 și 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanță, începerea

urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

de constatare, rezultă cel puțin o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o

infracțiune și nu există vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea penală,

informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul

respectiv.

În cazul în care există suficiente probe că infracțiunea a fost săvîrșită de o

anumită persoană, organul de urmărire penală întocmește un raport cu

propunerea de a pune persoana respectivă sub învinuire. Raportul cu materialele

cauzei se înaintează procurorului.

Dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală și a

materialelor cauzei, procurorul consideră că probele acumulate sînt concludente

și suficiente, el emite o ordonanță de punere sub învinuire a persoanei.

Învinuitul este persoana fizică față de care s-a emis, în conformitate cu

prevederile prezentului cod, o ordonanță de punere sub învinuire.

Circumstanțele respective în plus justifică că decizia nr. 2599 din 29 mai

2018 a Biroului migrație și azil contestată la caz a fost adoptată cu respectarea

legii, procedurii, competenței și temeiuri de a fi anulată nu sunt.

De menționat că lui Zafer Erpay nu i s-a refuzat intrarea sau aflarea pe

teritoriul Republicii Moldova sau față de acesta nu au fost întreprinse acțiuni în

vederea interzicerii aflării pe teritoriul Republicii Moldova, or, aflarea ultimului

pe teritoriul statului este absolut indispensabilă, întrucât acesta este obligat a se

prezenta la organul de urmărire penală sau instanța de judecată în vederea

examinării cauzei penale inițiate în privința sa.

Astfel, Colegiul reține ca întemeiată poziția primei instanțe, care a

elucidat pe deplin circumstanțele legale, respingând acțiunea ca nefondată, iar

instanța de apel greșit a admis acțiunea.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă

cu aprecierea eronată a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa

decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și de a menține hotărârea

din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În conformitate cu 258 alin (3), 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

7

Se casează integral decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Ana Erpay

și Zafer Erpay împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

și Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea eliberării

permisului de ședere provizoriu.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Nina Vascan

8