3r-182/20 — contestarea actului administrativ

3r-182/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosar nr. 3r-182/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (A.Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( M.Guzun, Gr.Dașchevici, V.Clima)

D E C I Z I E

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând recursul declarat de xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan

Șevciuc,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc împotriva Biroului Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva încheierii din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a declarat inadmisibil apelul declarat de xxxxx împotriva hotărârii din 11

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 24 iulie 2019, xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea deciziei nr.59/DAI/19

din 21 iunie 2019 a Direcției azil și integrare, a Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne (f.d.3-9).

Prin hotărârea din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.40, 41-42).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 24 octombrie 2019,

xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care

a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărîri, prin care cetățeanului străin xxxxx să i se acorde una din formele de

protecție prevăzute la art.16 din Legea nr.270 -XVI din 18 decembrie 2008, privind

azilul în Republica Moldova și anume, protecție umanitară (f.d.41-42).

Prin încheierea din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibil apelul declarat de către xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc

1

împotriva hotărîrii din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.54-55).

La data de 12 iunie 2020, xxxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a

declarat recurs împotriva încheierii din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, cu emiterea unei

noi încheieri (f.d.61-63).

În motivarea recursului xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a

indicat, că nu este de acord cu încheierea recurată, invocând cele menționate în

cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, a reiterat că xxxxx își dorește azil de protecție în Republica

Moldova din considerentul, că este victima xxxxx a xxxxx, astfel fiind urmărită de

către xxxxx, prin intermediul unui satelit, care crede, că acesta i-ar fi provocat

xxxxx la moment.

De asemenea, xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a subliniat, că

își dorește să-și revadă fiul, care consideră să s-ar putea afla în Republica Moldova.

A mai menționat, că xxxxxx se află pe teritoriul Republicii Moldova din anul

2019, intrând pe teritoriul țării cu pașaportul xxxxx.

A relatat că ulterior, în luna ianuarie 2020, xxxxx a menționat că are probe,

care ar demonstra cele invocate de către ea în ședința de judecată, însă este nevoie

de ceva timp să ajungă în Republica Moldova. De aceea, nu a fost depus apelul

motivat în termen.

xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc a comunicat că aceste probe

sunt la moment în posesia cetățeanului străin xxxxx și de aceea, a solicitat anularea

încheierii din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, pentru a le prezenta în cadrul

ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 9 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanței

judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale

cărui limite și al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Astfel, deși instanțelor de judecată le revine, în primul rând, sarcina de a

interpreta și de a aplica normele de drept procedural, un formalism excesiv în

aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 § 1 CEDO, atunci când acesta se

face în detrimentul unuia dintre participanții la proces (a se vedea, mutatis mulandis,

Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, pct. 81, CEDO 2002-VII).

Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o

posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile

sale (Bellet împotriva Franței, Hotărârea din 4 decembrie 1995, pct. 42, 36, Canete

de Goni împotriva Spaniei, nr. 55.782/00, pct. 34, CEDO 2002-VIII).

Drept urmare, în speță, apelul a fost depus la 24 decembrie 2019, în termenul

de 30 zile prevăzut de lege, este important de menționat că Curtea Europeană de

nenumărate ori s-a expus că o interpretare deosebit de strictă a regulilor de procedură

în instanțele naționale (formalism excesiv) poate priva reclamanții de dreptul lor la

acces la instanță.

Astfel, soluția adoptată de instanța de apel, prin încheierea din 25 mai 2020 nu

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 CEDO.

2

La data de 17 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne copia recursului declarat

de xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc împotriva încheierii din 25 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, pentru a depune referință (f.d.67), intimatul însă nu

și-a valorificat dreptul procedural și nu a depus referință la recursul depus de către

xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la data de 25 mai 2020 și

notificată recurentei xxxxx, la data de 01 iunie 2020, dar și reprezentantului

acesteia, avocatului Ștefan Șevciuc, la data de 02 iunie 2020, fapt confirmat prin

avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 57-58).

Astfel, recursul declarat de către xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan

Șevciuc, la data de 12 iunie 2020, se consideră declarat în termen.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins

din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 11 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de către xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, prin care a

solicitat anularea deciziei nr.59/DAI/19 din 21 iunie 2019 a Direcției azil și

integrare, a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne (f.d.40, 43-

47).

La data de 24 octombrie 2019, xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc

a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri, prin care cetățeanului străin xxxxx să

i se acorde una din formele de protecție prevăzute la art.16 din Legea nr.270-XVI

3

din 18 decembrie 2008, privind azilul în Republica Moldova și anume, protecție

umanitară (f.d.41-42).

Prin încheierea din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul declarat de către xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc

împotriva hotărîrii din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.54-55).

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, că

apelanta, xxxxx, nu a depus motivarea apelului.

Conform art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, instanța de apel

examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se

declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară

inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă

după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).

Actele cauzei denotă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, a fost pronunțat la data de 11 octombrie 2019 (f.d.40).

Iar, la data de 24 octombrie 2019, xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan

Șevciuc a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 11 octombrie 2019

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri, prin care cetățeanului

străin xxxxx să i se acorde una din formele de protecție prevăzute la art.16 din

Legea nr.270 -XVI din 18 decembrie 2008, privind azilul în Republica Moldova și

anume, protecție umanitară (f.d.41-42).

Concomitent, potrivit materialelor cauzei, la data de 12 noiembrie 2019, prin

intermediul oficiului poștal, recurentei, xxxxx, i-a fost expediată hotărîrea motivată

din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.48).

Hotărîrea din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

recepționată de către xxxxx, la data de 13 ianuarie 2020, fapt confirmat prin avizul

de recepție anexat la materialele dosarului (f.d.49).

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului în baza art. 232 alin. (2) din

Codul administrativ, este de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate și a

început să curgă de la data de 14 ianuarie 2020 și a expirat la data de 12 februarie

2020.

La caz, de către xxxxx, nu a fost depusă motivarea apelului nici pînă la data

pronunțării încheierii din 25 mai 21020 a Curții de Apel Chișinău și nici pînă în

prezent.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră neîntemeiate argumentele invocate de xxxxx, reprezentată de

avocatul Ștefan Șevciuc, precum că nu a depus motivarea apelului, pe motiv că

xxxxx nu se află în Republica Moldova și probele în confirmarea pretențiilor se

află la xxxxx. Ori, în cererea de recurs, recurenta xxxxx solicită acordarea în

Republica Moldova a unei forme de protecție prevăzute la art. 16 al Legii nr.270-

XVI din 18 decembrie 2008, privind azilul în Republica Moldova, indicând că se

află pe teritoriul Republicii Moldova din anul 2019, intrând pe teritoriul țării cu

pașaportul xxxxx.

4

Mai mult, recurenta xxxxx, asistată și reprezentată de avocatul Ștefan

Șevciuc nu a indicat și nu a probat, care anume probe se află la xxxxx, care

ar fi împedicat-o să depună motivarea apelului împotriva hotărîrii din data de

11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, într-o perioadă

considerabilă de timp, de la data pronunțării hotărîrii din 11 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani pînă la data pronunțării încheierii din 25 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău. Or, conform art. 47 alin.(3) din Codul administrativ,

culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

În afară de aceasta, recurenta xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc,

în recursul declarat împotriva încheierii din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

nu a solicitat repunerea apelului în termen.

Conform art. 237 alin.(1) din Codul administrativ, prevederile art.65 alin.(1)–

(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel și în termenul

de prezentare a motivării apelului.

Conform art.65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit

se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de

15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care

confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

Instanța de recurs reiterează că termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit, dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma

imposibilitatea declarării apelului în termen.

Conform art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile

procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-

credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Contrar acestor prevederi legale, xxxxx nu a depus diligența necesară în

vederea exercitării căii de atac în termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Tot aici, instanța de recurs accentuiază că conform legislației în vigoare,

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

5

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Așadar, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată, este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor

art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în

vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință

și în termen.

În asemenea circumstanțe, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de

apel just a declarat inadmisibil apelul depus de xxxxx.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b), art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de xxxxx, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc

și se menține încheierea din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

6