3ra-991/21 — anularea actului individual defavorabil

3ra-991/21 — anularea actului individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-991/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru-Coșleț)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Sliheet Elias, reprezentat de avocatul

Anatolie Hotineanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sliheet Elias împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis

apelul depus de Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, a fost casată hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii în contencios administrativ

depusă de Sliheet Elias,

c o n s t a t ă:

La 15 iunie 2020, Sliheet Elias a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Biroului migrație și azil cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este cetățean al statului XXXXX și își

face studiile la Universitatea XXXXX, titular al permisului de ședere provizorie XXXXX

din XXXXX valabil până la XXXXX, decizia privind acordarea dreptului de ședere

provizorie nr. XXXXX din XXXXX.

La 09 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice, Biroul migrație și azil l-a notificat

despre emiterea deciziei nr.8 din 28 mai 2020, prin care a fost declarat persoană indezirabilă

pe teritoriul Republicii Moldova, fiindu-i aplicată restricția de a intra pe teritoriul Republicii

Moldova pe o perioadă de 5 ani. Subsidiar, decizia respectivă a fost comunicată și

Universității XXXXX.

Pentru a cunoaște motivele de fapt și de drept, care au stat la baza emiterii actului

administrativ individual defavorabil, prin intermediul avocatului său Anatolie Hotineanu, s-a

adresat Biroului migrație și azil cu solicitarea să i se elibereze copia deciziei nr. 8 din 28 mai

2020.

1

Reclamantul consideră că decizia nr.8 din 28 mai 2020 „Cu privire la declararea

străinului persoană indezirabilă” a Biroului de migrație și azil, emisă în privința sa, este

neîntemeiată și ilegală, pasibilă anulării, din următoarele motive.

Conform art.55 alin.(1) din Legea nr.200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în

Republica Moldova, declararea străinului persoană indezirabilă este o măsură asiguratorie de

autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfășurat, desfășoară ori în a cărui privință

există indicii temeinice că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol

securitatea națională sau ordinea publică.

A susținut că nu a comis acțiuni prejudiciabile ce ar periclita securitatea statului

Republica Moldova și/sau ordinea publică, nu a fost tras la răspundere penală sau

contravențională de către organele de drept din Republica Moldova.

Reieșind din prevederile art.55 alin.(4) din Legea nr.200 din 16 iulie 2010, dreptul de

ședere al străinului încetează de drept la data emiterii deciziei privind declararea sa persoană

indezirabilă.

Astfel, ținând cont de faptul că își face studiile la XXXXX, fiind student în anul

XXXXX, declararea lui în calitate de persoană indezirabilă și respectiv anularea dreptului de

ședere pe teritoriul Republicii Moldova, îl va împiedica să intre pe teritoriul statului dat și

respectiv să-și continue studiile prin contract, pentru care a achitat o sumă considerabilă, din

care motive a fost impus să se adreseze cu prezenta acțiune în contencios administrativ.

În contextul enunțat, în temeiul art.55, 57 din Legea privind regimul străinilor în

Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, art. 206, 211, 212, 214 din Codul

administrativ, Sliheet Elias a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.8 din 28 mai

2020 „Cu privire la declararea străinului persoană indezirabilă” emisă de Biroul migrație și

azil în privința sa, prin care a fost declarat persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii

Moldova, fiindu-i aplicată restricția de a intra pe teritoriul Republicii Moldova pe o perioadă

de 5 ani, cu anularea interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pe o durată de 5

ani.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă parțial acțiunea în contencios administrativ depusă de Sliheet Elias. A fost anulată

decizia nr.8 din 28 mai 2020 „Cu privire la declararea străinului persoană indezirabilă”

emisă de Biroul migrație și azil în privința lui Sliheet Elias. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță referitor la termenul de contestare a

actului administrativ a menționat că art. 209 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ stabilește

că acțiunea în contestare și cea în obligare se înaintează în termen de 30 de zile, dacă legea

nu prevede altfel și acest termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului

administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă.

Iar, potrivit art.163 lit.b) din Codul administrativ, procedura de examinare a cererii

prealabilă nu se efectuează dacă legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de

judecată.

Totodată, a reținut prima instanță că potrivit art.57 alin.(1) din Legea nr.200 din 16

iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, care este o lege specială, în

termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, decizia privind declararea străinului

persoană indezirabilă poate fi atacată de acesta în instanță de judecată.

Prima instanță a constatat că legea specială stabilește un alt termen de contestare,

precum și procedura care implică lipsa necesității parcurgerii procedurii prealabile.

2

În acest sens, prima instanță a reținut că la 09 iunie 2020 Sliheet Elias a fost notificat de

către Biroul migrație și azil, prin intermediul poștei electronice, despre emiterea în privința

lui a deciziei nr.8 din 28 mai 2020 „Cu privire la declararea străinului persoană

indezirabilă”, însă nu se atestă date de înmânare și recepționare a actului administrativ

enunțat nemijlocit de către reclamant, chiar și în situația în care decizia respectivă la 18

martie 2020 a fost executată prin expulzarea ultimului din Republica Moldova.

La fel, a menționat reclamanta că deși la materialele dosarului se atestă scrisoare că

pârâtul a expediat copia actului administrativ contestat la adresa de reședință a

reclamantului: XXXXX, totuși aceasta nu poate fi considerată ca informare sau comunicare

corespunzătoare a actului administrativ, în situația în care pârâtul cunoștea deja că Sliheet

Elias nu se mai află pe teritoriul Republicii Moldova, ceea ce denotă că ultimul a efectuat o

acțiune formală și care nu se poate fi reținută drept comunicare de la care să înceapă să

curgă termenul de atac.

În această ordine de idei, prima instanță a conchis că ziua de 09 iunie 2020 este data de

la care urmează să fie calculat termenul de 5 zile de contestare a actului administrativ,

respectiv acțiunea în contencios administrativ depusă de Sliheet Elias la 15 iunie 2020 este

în termen.

Cu referire la fondul cauzei prima instanță a considerat netemeinicia și ilegalitatea

deciziei contestate, motivând prin faptul că temei de emitere a respectivului act administrativ

a constituit prezentarea pericolului pentru ordinea publică de către reclamant. Pentru a

decide astfel autoritatea pârâtă a reținut inițierea cauzei penale în baza indicilor infracțiunii

prevăzute de art.2171 alin.(4), lit.b) și d) din Codul penal și prin faptul constatării

consumului de droguri de către reclamant conform procesului-verbal nr.XXXXX din 31

octombrie 2019.

Drept probă a fost prezentată copia ordonanței Procuraturii pentru combaterea

criminalității organizate și cauzelor speciale din 05 februarie 2020, prin care Sliheet Elias a

fost scos de sub urmărire penală (f.d.58-62).

A notat prima instanță că la data emiterii actului administrativ contestat, 28 mai 2020,

reclamantul nu mai prezenta pericol pentru ordinea publică, în situația în care ultimul încă la

data de 05 februarie 2020 a fost scos de sub urmărire penală.

Cu referire la faptul că prin procesul-verbal nr.XXXXX din 31 octombrie 2019

reclamantul ar fi fost testat pozitiv la consumul de droguri, prima instanță a conchis că

acesta nu poate constitui ca temei pentru emiterea actului administrativ contestat, fiind un

act de constatare și nu de sancționare.

Nu a fost reținut argumentul pârâtului precum că prin procesul-verbal din 18 iunie 2020

s-a constatat consumul de droguri de către Sliheet Alias, or, acesta a fost întocmit după

emiterea actului administrativ contestat - 28 mai 2022

A concluzionat prima instanță că la data emiterii deciziei nr.8 din 28 mai 2020 nu a

existat nici un temei legal pentru a-l declara pe Sliheet Elias persoana indezirabilă, or, încă

la data de 05 februarie 2020 acesta a fost scos de sub urmărire penală, iar actul de constatare

și sancționare pentru consumul de droguri este ulterior deciziei date – 18 iunie 2020, fapt ce

denotă netemeinicia și ilegalitatea actului administrativ individual defavorabil. Pe lângă

acestea, actul administrativ nu conține o motivare în sensul art.118 din Codul administrativ.

Distinct, cu referire la pretenția reclamantului privind anularea interdicției de intrare pe

teritoriul Republicii Moldova pe o durată de 5 ani, prima instanță a reținut că odată ce este

3

anulată decizia nr.8 din 28 mai 2020 a Biroului migrație și azil, sunt anulate în mod automat

și restricțiile aplicate prin acest act administrativ, nefiind necesară expunerea separată asupra

chestiunii date.

La 27 noiembrie 2020 Biroul migrație și azil a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 01 februarie 2021 a prezentat motivarea apelului,

suplimentată prin cererea din 16 aprilie 2021, solicitând casarea integrală a hotărârii din 29

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de

respingere a acțiunii în contencios administrativ depusă de Sliheet Elias.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de

Biroul migrație și azil. A fost casată hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii în contencios

administrativ depusă de Sliheet Elias.

Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a motivat soluția de respingere a

acțiunii prin faptul că prin ordonanța Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale din 05 februarie 2020, Sliheet Elias, a fost scos de sub

urmărire penală, fiind bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin. 4) lit. b) și

d) din Codul penal.

În cadrul acțiunilor procesual-penale efectuate au fost administrate probe ce confirmă

faptul că Sliheet Elias a procurat și a consumat droguri în proporții mici, sub formă de

marijuană.

La 31 septembrie 2019 în urma prelevării probelor biologice s-a constatat că Elias

Sliheet a fost testat pozitiv ca consumator de droguri (act confirmativ – procesul -verbal nr.

XXXXX a Dispensarului republican de Narcologie).

A stabilit instanța de apel că însuși Sliheet Elias, conform procesului – verbal din 04

februarie 2020, a recunoscut în cadrul audierilor în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, faptul consumului de droguri sub formă de

marijuană (f.d. 36-37).

Mai mult ca atât, cetățeanul XXXXX, Sliheet Elias nu a fost la prima abatere cu privire

la încălcarea ordinii publice, fiind anterior sancționat în baza art.354 din Codul

contravențional, pentru huliganism nu prea grav, fapt confirmat prin cazierul contravențional

al ultimului.

Cu trimitere la prevederile art.55 alin.(1) – (3) și (5) din Legea nr. 200 din 16.07.2010

privind regimul străinilor în Republica Moldova, instanța de apel a constatat că Biroul

migrație și azil întemeiat a conchis cu privire la existența în acțiunile și comportamentul lui

Sliheet Elias a temeiurilor prin care se atestă intenția de atentare la ordinea publică, or, cu

certitudine s-a constatat faptul încălcării de către reclamant a legislației în vigoare, prin

consumul de substanțe narcotice.

În contextul enunțat, instanța de apel a conchis că autoritatea publică corect a stabilit

existența temeiurilor pentru a-l considera pe Sliheet Elias persoană indezirabilă pe teritoriul

Republicii Moldova, or, acesta a încălcat în repetate rânduri legislația națională, prin

consumul de droguri, prin comiterea actelor de huliganism, fapte prin care s-a creat pericol

pentru ordinea publică în Republica Moldova.

La 02 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Sliheet Elias, reprezentat de

avocatul Anatolie Hotineanu, a depus cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu

4

menținerea hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, pe care

o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului Sliheet Elias, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu, a

invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin hotărârea

irevocabilă din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost admisă

contestația depusă de avocatul Anatolie Hotineanu în interesele sale și a fost anulat procesul-

verbal cu privire la contravenție seria nr. XXXXX din 18 iunie 2020 întocmit de

Inspectoratul de Poliție Centru, Direcția de Poliție Chișinău în privința sa în baza art.85

alin.(1) din Codul contravențional, care cuprinde inclusiv decizia de aplicarea sancțiunii

contravenționale sub formă de amendă în mărime de 60 u.c., ceea ce a constituit 3 000 de

lei, cu încetarea procesului contravențional. Respectiv, se atestă lipsa sancțiunii

contravenționale pentru consumul de substanțe narcotice.

A susținut că instanța de apel s-a axat doar asupra argumentelor invocate de Biroul

migrație și azil, în pofida faptului că a fost scos de sub urmărire penală în cauza penală

bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2), art.2171 alin.(4) lit.b),d) din

Codul penal din motiv că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii, precum și a fost

anulat procesul-verbal cu privire la contravenție pentru consumul de substanțe narcotice.

Mai mult, legislația în vigoare garantează că nicio persoană nevinovată nu va fi trasă la

răspundere penală, civilă sau contravențională și nu va suporta consecințe nefaste pentru

sine.

A indicat că nu a comis faptă contravențională sau infracțională, deoarece nu există act

de dispoziție emis de către instanță de judecată sau organe de drept de constatare care să

ateste circumstanțele date. Pe lângă acestea, față de el a fost aplicată cea mai gravă sancțiune

prevăzută de Legea privind regimul străinilor, cum a fi declararea lui ca persoană

indezirabilă, cu aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pe o durată

de 5 ani.

Recurentul consideră că nu a comis acțiuni prejudiciabile ce ar periclita securitatea

statului și/sau ordinea publică.

Distinct, a reținut că instanța de apel nu s-a expus în privința apelului suplimentar din

16 aprilie 2021 depus de Biroul migrație și azil.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 mai 2021.

Totodată, actele cauzei nu atestă date când dispozitivul deciziei inclusiv și decizia

integrală au fost notificate lui Sliheet Elias și avocatului acestuia Anatolie Hotineanu.

Subsecvent, în cererea de recurs avocatul Anatolie Hotineanu a menționat că a

recepționat decizia integrală a instanței de apel la 07 iulie 2021.

5

În condițiile enunțate, cererea de recurs depusă la 02 august 2021 este în termen.

La 24 septembrie 2021 în adresa Biroului migrație și azil a fost expediată copia

recursului depus de Sliheet Elias, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu, cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referinței (f.d. 159), recepționată de către ultimul la 30

septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de recepție nr. DS80054113624AS

(f.d. 170).

La 20 octombrie 2021 Biroul migrație și azil a depus referință, solicitând să fie declarat

inadmisibil recursul depus de Sliheet Elias, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu,

deoarece argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel,

respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu referința depusă și materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile

pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

6

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Sliheet Elias, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Sliheet Elias, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7