2ra-1654/19 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1654/2019

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. M. Iftodi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Toderaș, E. Bejenaru, A. Gheorghieș).

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Gumeniuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Gumeniuc împotriva executorului judecătoresc Igor Mocrîi și Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material,

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Andrei Gumeniuc și s-a menținut hotărârea din 01

noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2017 Andrei Gumeniuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva executorului judecătoresc Igor Mocrîi și Ministerului Justiției

al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 15 decembrie 2014, Judecătoria

Dondușeni a emis hotărârea nr.2-807/2014 prin care acțiunile executorului

judecătoresc Igor Mocrîi au fost recunoscute ilegale.

În acest sens, a solicitat reclamantul obligarea recuperării prejudiciului

material în sumă de 2000 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 2000 de lei și

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 19 noiembrie 2018 Andrei Gumeniuc a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Andrei Gumeniuc și menținută hotărârea din 01 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

1

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a dispus

respingerea acțiunii, or, Andrei Gumeniuc nu a prezentat probe veridice ce ar

confirma cauzarea prejudiciului material și moral.

Totodată instanța de apel a considerat corectă și soluția instanței de fond

privind respingerea cheltuielilor de judecată, deoarece la materialele cauzei

lipsesc bonuri de plată care ar atesta cheltuielile suportate de acesta.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, just a apreciat probele administrate în ședința de

judecată și a emis o hotărâre legală și întemeiată.

La 11 iunie 2019 Andrei Gumeniuc a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând recunoașterea

încălcării de către judecătorii instanței de apel a prevederilor art.388 alin. (1) lit.b)

Cod de procedură civilă, a art.6 § 1 și art.14 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cu casarea deciziei

din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți și remiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 09 aprilie

2019.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților

la data de 22 aprilie 2019, fiind recepționată de recurent la 26 aprilie 2019, fapt

confirmat prin avizul de recepție (f.d.160).

Astfel, recursul declarat la data de 11 iunie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Andrei Gumeniuc,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

2

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andrei Gumeniuc, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Argumentul recurentului precum că judecătorii Curții de Apel Bălți au

încălcat prevederile art. 388 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, art.6 § 1 și

art.14 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, deoarece cauza a fost judecată de instanța de fond în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată, urmează a fi respins, or, materialele cauzei atestă cert că

Andrei Gumeniuc a fost înștiințat legal despre examinarea cauzei în prima

instanță, fapt confirmat prin citațiile și avizele de recepție (f.d.10-11, 32, 40), însă

reclamantul nu s-a prezentat. Mai mult, Andrei Gumeniuc prin cererea de

chemare în judecată a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f.d.3).

3

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Andrei Gumeniuc, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Gumeniuc împotriva

deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4