2ra-1475/19 — încasarea plăților salariale

Dosarul nr. 2ra-1475/19

Prima instanță - (Judecătoria Soroca, sediul central) P. Cocitov

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

ÎNCHEIERE

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihail Furdui,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Furdui împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Prietenia-Agro” cu privire la

încasarea plăților salariale,

împotriva deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 20 iunie 2018, Mihail Furdui a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Prietenia-Agro”, prin care a solicitat încasarea de la pârât a plății

suplimentare a muncii la răsărită - 50 kg și 1 254 kg, conform Borderoului de

plată, plata muncii la grâu, conform Borderoului de plată, emis (întocmit) de SRL

„Prietenia-Agro” și compensarea cheltuielilor de judecată (consumabile) în sumă

de 120 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat din primăvara anului

2017 în cadrul SRL „Prietenia-Agro”, ca paznic, iar odată cu începerea sezonului

de recoltare 2017 a activat în funcția de ajutor de combainer (în sezonul de

recoltare - vara anului 2017).

A menționat că la 28 septembrie 2017 nu s-a prezentat la lucru, sezonul de

recoltare a grâului și florii-soarelui fiind deja încheiat, din motivul că a plecat la un

control medical în or. Chișinău, în baza biletului de îndreptare pentru examinare

medicală din 25 septembrie 2017, precum și în baza Extrasului medical de la

domiciliu.

Despre faptul dat a anunțat brigadierul de la brigada de tractoare din

Vărăncău, însă a fost atenționat că va avea probleme la semnarea Borderoului de

plată la recoltarea la răsărită și grâu, din cauza neprezentării la lucru, în altă funcție

- cea de tractorist, or, el a fost angajat ca ajutor de combainer, dar nu de tractorist,

iar un ordin despre transfer în calitate de tractorist nu i-a fost adus la cunoștință

conform prevederilor art. 74 din Codul muncii, ba dimpotrivă cînd se prezenta la

brigada de tractoare i se indica să facă curățenie pe teritoriul brigăzii, iar, din cauza

1

divergenților apărute între el și brigadier, în luna octombrie 2017 a depus cerere de

eliberare din funcție, din propria inițiativă.

A menționat că pe parcursul activității sale la SRL „Prietenia-Agro”, nu a

avut sancțiuni disciplinare, dimpotrivă a dat dovadă de devotament și a respectat cu

strictețe disciplina muncii, a fost menționat și în ziarul „Observatorul de Nord”,

fapt pentru care înafara salariului lunar, i s-a calculat și stimulare pentru munca

prestată la recolta de grâu și floarea soarelui, fapt confirmat prin Borderourile de

calcul pe luna octombrie 2017, Brigada nr. 3, în cantitate de 1 254 kg. + 50 kg de

floarea soarelui și circa 6 000 kg de grâu.

A relatat că s-a adresat conducătorului SRL „Prietenia-Agro” cu cerere de a i

se transmite grâul și floarea soarelui, însă i s-a refuzat categoric din motivul că nu

a respectat disciplina muncii și regulamentul intern al unității. Totodată,

Regulament intern al unități niciodată nu i-a fost adus la cunoștință.

A indicat că ulterior, la 11 ianuarie 2018 s-a adresat cu un demers către

conducerea SRL „Prietenia-Agro”, în scopul de a primi remunerarea însă a primit

un răspuns formal și nefundamentat legal.

Iar, la 5 februarie 2018 s-a adresat la Inspectoratul de Stat al Muncii, Inspecția

teritorială de muncă Drochia, cu o sesizare și prin răspunsul nr. 30 din 28 februarie

2018, i s-a comunicat că faptul neachitării plății în natură urmează să-1 conteste în

instanța de judecată.

În scopul adresării în instanța de judecată, la 16 martie 2018, s-a adresat

pârâtului pentru a-i transmite actele necesare, însă i-a fost transmis doar certificatul

de salariu nr. 19 din 26 martie 2018.

Prin urmare, a invocat că, fără nici un temei legal, pârâtul a considerat că a

încălcat disciplina muncii, fiind sancționat pecuniar, cu încălcarea prevederilor art.

206 alin. (3) din Codul muncii.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Mihail Furdui împotriva SRL „Prietenia-Agro”.

S-a încasat de la SRL „Prietenia-Agro” în beneficiul lui Mihail Furdui, plata

suplimentară a muncii pentru perioada anului 2017, conform borderoului: răsărită

în cantitate totală de 1 304 kg.

S-a obligat să calculeze și să se încaseze de la SRL „Prietenia-Agro” în

beneficiul lui Mihail Furdui plata suplimentară a muncii pentru perioada anului

2017, conform borderoului: grâu.

În rest cerințele s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SRL „Prietenia-Agro” în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 270 de lei.

La 21 decembrie 2018, SRL „Prietenia-Agro” a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea ei, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de SRL „Prietenia-Agro”.

S-a casat parțial hotărîrea hotărârea din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul central, în latura stabilirii plății de stimulare sub formă de grâu, cu

respingerea acțiunii în latura dată.

În rest hotărârea instanței de fond s-a menținut.

2

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că la materialele cauzei

nu se regăsesc probe privind calcularea stimulării muncii sub formă de plată în

natură - grîu, cu atît mai mult că nici reclamantul în acțiunea înaintată nu a

determinat cuantumul la care pretinde.

Astfel, reclamantul nu a probat care anume cantitate de grîu urmează să-i fie

atribuită, instanța de judecată fiind în imposibilitate să efectueze calculele din

oficiu în situația în care, conform Contractului de plată a muncii cu mecanizatorii

din 1 ianuarie 2017 plată adăugătoare în natură se face în mărime de 5% din

producția obținută după GOST - informație de referință care lipsește la materialele

cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind neprobată și neargumentată soluția

instanței de fond referitor la acest aspect. Hotărîrea pronunțată purtând un caracter

incert în această latură, ce duce la imposibilitatea executării ei. Or, pe lângă faptul

că, nu este clar din ce considerente instanța a ajuns la o asemenea soluție (reieșind

din baza probantă a dosarului), din partea dispozitivă a acesteia, nu este clar, care

este cantitatea de grâu ce urmează să-i fie atribuită reclamantului.

La 24 mai 2019, Mihail Furdui a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu soluția instanței de apel,

invocând că este neîntemeiată și emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a

normelor de drept material, fiind interpretată eronat legea.

În esență, recurentul a menționat că instanța de apel și-a motivat soluția prin

faptul lipsei de probe la materialele dosarului, deși borderoul în baza căruia i sa

calculat plata muncii la recolta de grâu de fapt există.

Astfel, a remarcat că prezentarea borderoului a fost solicitată în instanța de

judecata de la pârât, însă cererea a fost refuzată.

Totodată a solicit și instanței de apel să oblige SRL „Prietenia-Agro” de a

prezenta în instanță borderoul de calcul, în care i-a fost calculat 50 kg + 1254 kg

răsărită și aproximativ 6000 kg grâu - drept plată legală a muncii prestate, însă

cererea nu a fost satisfăcută.

la fel a menționat că pârâtul nu neaga faptul ca i-a fost calculat grâu ca plată

în natură pentru munca prestată, în cantitate de 6 000 kg, dar a menționat ca refuză

intenționat să-i dea aceste plăti deoarece nu sa prezentat la lucru, motiv nedovedit

în cadrul ședințelor de judecata.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că recursul împotriva deciziei din 16 aprilie 2019

a este declarat la 24 mai 2019, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

4

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Mihail Furdui, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mihail Furdui.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

5