2ra-852/19 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-852/19 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-852/19

prima instanță, Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Cerbu)

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți (Gh. Scutelnic, A. Toderaș, E. Bejenatu)

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Zagrudnaia Ludmila,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zagrudnaia

Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea

prejudiciului material și moral în legătură cu neplata la timp a salariului,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 30 decembrie 2016, Zagrudnaia Ludmila a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea

prejudiciului material și moral în legătură cu neplata la timp a salariului.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 15 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Bălți a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Zagrudnaia Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la

încasarea restanței la salariu și a dobânzii de întârziere, fiind dispusă încasarea de

la SA „Flautex” în proces de lichidare în beneficiul Ludmilei Zagrudnaia suma de

90 782,57 de lei cu titlu de restanță la salariu. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 15 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bălți a

contestat-o cu apel.

Prin decizia din 31 mai 2016 a fost admis apelul declarat de Zagrudnaia

Ludmila, casată parțial hotărârea din 15 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bălți și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a admis acțiunea privind încasarea restanței

salariale și dobânda de întârziere, fiind dispusă încasarea de la SA „Flautex” în

proces de lichidare, în beneficiul Ludmilei Zagrudnaia restanța la salariu în sumă

de 137 787 de lei și dobânda de întârziere în sumă de 39 920,98 de lei.

A indicat reclamanta că nefiind de acord cu decizia din 31 mai 2016 a Curții

de Apel Bălți a contestat-o cu recurs.

1

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost casată

decizia din 31 mai 2016 a Curții de Apel Bălți, în partea încasării dobânzii de

întârziere în sumă de 39 920, 98 de lei și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre

prin care s-a respins cerința Ludmilei Zagrudnaia împotriva SA „Flautex” în proces

de lichidare, cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

În rest decizia din 31 mai 2016 a Curții de Apel Bălți a fot menținută.

Astfel, prin decizia din 31 mai 2016 a Curții de Apel Bălți, s-a constatat o

restanță salarială pentru perioada anului 2013 - 30 noiembrie 2013 în cuantum de

137 787 de lei.

A susținut reclamanta că, deoarece de către administrația SA „Flautex” în

proces de lichidare i se refuză achitarea plăților salariale, consideră oportună

aplicarea sancțiunilor prevăzute de Codul Muncii pentru astfel de situații precum

este obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al

privării ilegale de posibilitatea de a munci. Până în prezent nu i-au fost achitate

restanțele salariale.

Astfel, prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 mai 2016 s-a constatat o restanță

salarială pentru perioada anului 2013 - 30 noiembrie 2015 în cuantum de 137 787

de lei.

Deoarece administrația SA “Flautex” (în proces de lichidare) refuză să îi achite

plățile salariale, reclamanta consideră oportun de a fi aplicate sancțiunile prevăzute

de Codul Muncii pentru astfel de situații precum este obligația angajatorului de a

repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de

a munci, până în prezent nefiindu-i achitată nici o restanță salarială. Astfel, la data

31 martie 2014 restanța salarială constituia 90 782,57 de lei, la data de 31 ianuarie

2015 restanța salarială constituia suma de 127 787 de lei, la data de 30 noiembrie

2016 restanța salarială constituia suma de 137 787 lei iar la data de 30 decembrie

2016, 137 787 de lei.

Deci, conform art. 330 alin. (1) și (2), angajatorul va fi obligat de ai repara

prejudiciul cauzat în sumă de 121 063,80 de lei, în corespundere cu următorul

calcul: la 31 martie 2014 restanța constituie 90 782,57 de lei, aceasta urma a fi

achitată până la 31 martie 2014. De la 31 martie 2014 până la 30 ianuarie 2015 sunt

306 zile, astfel, 90 782,57 de lei X 0,1% pentru fiecare zi de întârziere X 306 zile =

27 778,68 de lei.

La 31 ianuarie 2015 restanța constituia suma de 127 787 de lei, aceasta urmând

a fi achitată până la 31 ianuarie 2015. Respectiv, de la 31 ianuarie 2015 până la 30

noiembrie 2015 sunt 303 zile. 127 787 lei X 0,1% pentru fiecare zi de întârziere X

303 zile = 38 720,37 de lei.

La 30 noiembrie 2016 restanța constituia 137 787 de lei, aceasta urmând a fi

achitată până la 30 noiembrie 2015. De la 30 noiembrie 2015 până la 30 noiembrie

2016 sunt 365 zile. 137 787 lei X 0,1% pentru fiecare zi de întârziere X 365 zile =

50 293,35 lei.

La 30 decembrie 2016 restanța constituia 137 787 de lei. De la 30 noiembrie

2016 până la 31 decembrie 2016 sunt 31 de zile, 137 787 de lei X 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere X 31 zile = 4 271,40 de lei.

Respectiv, 27 778,68 de lei + 38 720,37 de lei +50 293,35 de lei +4 271,40 de

lei = 121 063,80 de lei.

2

Deoarece nu s-a executat hotărârea judecătorească și nu au fost eliberate

certificatele cu privire la salariu și la restanța salarială lunară, reclamanta a calculat

prejudiciul cauzat reieșind din certificatele cu datele de care dispune. A menționat

că, după devenirea irevocabilă a hotărârii din 20 octombrie 2015 a Judecătoriei

Bălți, pentru a obține certificatul cu privire la salariul său inclusiv și restanța la

acesta a fost nevoită să se adreseze în instanța de judecată, deoarece SA“Flautex”

(în proces de lichidare) a ignorat și a încălcat drepturile sale. Circa un an de zile a

fost nevoită să umble prin instanțe pentru a obține doar certificatul, iar ulterior încă

un an pentru a obține o hotărâre judecătorească cu privire la încasarea salariului

restant.

În astfel de situații reclamanta a indicat că a suportat umilințe, înjosire de la

administrația SA “Flautex” (în proces de lichidare), care erau nemulțumiți că

aceasta pe cale legală a purces să-și apere drepturile.

A invocat reclamanta că din aceste considerente starea sa de sănătate a fost

foarte mult afectată.

A susținut că s-a adresat la Inspecția Muncii, iar în februarie 2014, comisia de

lichidare formal a restabilit-o în funcție, fără a-i restitui însă ștampila întreprinderii

și actele acesteia. I-au fost transmise bunurile și actele de la depozite, secții și

contabilitate.

La 25 martie 2014 a suportat o intervenție chirurgicală și s-a aflat în concediu

medical, însă, cu toate acestea la 28 martie 2014, a fost convocată ședința comisiei

de lichidare fiind eliberată din funcție în legătură cu expirarea contractului

individual de muncă la 31 martie 2014, fără a-i fi achitat concediul medical.

Totodată a precizat că adunarea generală a acționarilor așa și nu a fost

convocată în martie - aprilie 2014, după cum era programat.

Din motiv că noua administrație nu a convocat adunarea acționarilor, nu au

putut fi operate modificări în actele de constituire la CÎS și au fost lipsiți de

semnătura electronică pe rapoarte la IFS. Doar, peste jumătate de an a fost

convocată adunarea generală a acționarilor în formă de corespondență, fără a fi

modificată componența comisiei de lichidare.

Deoarece conform legislației muncii i se cuvenea plata restanței salariale la

momentul eliberării sale din funcție, reclamanta a scris un șir de cereri către SA

’’Flautex” (în proces de lichidare), dar care au rămas fără răspuns, fiind totalmente

ignorate.

A solicitat Zagrudnaia Ludmila încasarea de la SA “Flautex” (în proces de

lichidare) în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 121 063,80

de lei și a prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei.

La 18 octombrie 2017, Zagrudnaia Ludmila a depus o cerere de concretizare a

acțiunii prin care și-a majorat pretențiile în partea prejudiciului material și moral,

solicitând în casarea sumei de 40 096,02 lei pentru perioada 01 ianuarie 2017 până

la 18 octombrie 2018, în total suma de 161 782,82 de lei și a prejudiciului moral în

sumă de 50 000 de lei , cauzat în legătură cu neplata la timp a salariului.

La 23 ianuarie 2018, Zagrudnaia Ludmila a depus o cerere de concretizare a

acțiunii prin care și-a majorat pretențiile, solicitând încasarea sumei de 175 148, 45

de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 60 000 de lei cu titlu de prejudiciul

moral.

3

Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Zagrudnaia Ludmila împotriva SA „Flautex” în

proces de lichidare cu privire la repararea prejudiciului material și moral în legătură

cu neplata la timp a salariului, și s-a încasat de la SA „Flautex” în proces de lichidare

în beneficiul Ludmilei Zagrudnaia suma de 175 148,45 de lei cu titlu de prejudiciu

material .

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SA „Flautex” în proces de lichidare în beneficiul statului suma

de 5254, 44 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de SA „Flautex” în proces de lichidare, reprezentată de avocatul Cornieț

Nicolae, s-a casat parțial hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, în partea încasării prejudiciului material și a fost emisă în această parte o

nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Zagrudnaia

Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea

prejudiciului material în legătură cu neplata la timp a salariului a fost respinsă.

În rest hotărârea a fost menținută fără modificări.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Actele cauzei denotă că, copia deciziei motivate din 27 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Bălți, a fost expediată participanților la proces la 11 ianuarie 2019 (f. d.

202) și a fost recepționată de către Zagrudnaia Ludmila la 18 ianuarie 2019 (f. d.

204).

Astfel recursul declarat de Zagrudnaia Ludmila, la data de 14 martie 2019, se

consideră depus în termen.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Zagrudnaia Ludmila a indicat că, nu

este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră neîntemeiată și ilegală, bazată

pe o încălcare esențială a normelor de drept material, aplicare eronată a normelor

de drept procedural și examinarea ineficientă a probelor prezentate.

Recurenta, a menționat că, instanța de apel contrar prevederilor legale, nu a

constatat toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei.

De asemenea, recurenta a subliniat că, instanța de apel în mod eronat a

interpretat normele de drept material și procedural.

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Zagrudnaia Ludmila, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul declarat de către Zagrudnaia Ludmila, urmează a fi

admis, casată decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Zagrudnaia Ludmila împotriva SA

„Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea prejudiciului material și

moral în legătură cu neplata la timp a salariului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată, din următoarele motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

4

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

În conformitate cu art. 373 alin. (2) Codul de procedură civilă, în limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

CtEDO, în cauza Suominen v. Finlanda, a reținut că „... o funcție a unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca atât, o

hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și posibilitatea de

a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CtEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune

„tribunalului” obligația de a proceda la o examinare efectivă a mijloacelor,

5

argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia

pertinența”.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că, Zagrudnaia Ludmila adresându-se

cu prezenta acțiune în instanța de judecată a solicitat încasarea de la SA “Flautex”

(în proces de lichidare) în beneficiul său a sumei de 175 148, 45 de lei cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 60 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

Fiind investită cu judecarea cauzei, Judecătoria Bălți, sediul Central, prin

hotărârea din 06 februarie 2018, a admis parțial acțiunea înaintată de Zagrudnaia

Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea

prejudiciului material și moral în legătură cu neplata la timp a salariului, și a încasat

de la SA „Flautex” în proces de lichidare în beneficiul Ludmilei Zagrudnaia suma

de 175 148,45 de lei cu titlu de prejudiciu material. În rest, a respins acțiunea

înaintată de Zagrudnaia Ludmila.

Verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de prima instanță, Curtea de

Apel Bălți, prin decizia din 27 noiembrie 2018, a admis apelul declarat de SA

„Flautex” în proces de lichidare, a casat parțial hotărârea din 06 februarie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, în partea încasării prejudiciului material și a emis

în această parte o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată

de Zagrudnaia Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la

repararea prejudiciului material în legătură cu neplata la timp a salariului a fost

respinsă.

Instanța de recurs menționează, însă, că concluziile instanței de apel sunt

bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în

contradicție cu normele de drept procedural.

Materialul probator anexat la dosar denotă că SA „Flautex” se află în proces

de lichidare conform deciziei registratorului de Bălți din 03 decembrie 2009.

Concomitent, Colegiul relevă că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

a fost constatată restanța la salariu față de Zagrudnaia Ludmila pentru perioada anul

2013- 30 noiembrie 2015 în cuantum de 137 787 lei, care contrar prevederilor art.

5 lit. f) și k), art. 11, art. 128, art. 142, art. 143 și art. 144 Codul Muncii, nu i-a fost

achitată.

Colegiul precizează că poziția instanței inferioare privind inexistența vinei SA

„Flautex” în proces de lichidare în neplata sumelor salariale restante, deoarece

aceasta se află în proces de lichidare, nu poate fi reținută, deoarece nu au fost

stabilite circumstanțe importante care ar dovedi acest fapt.

Totodată, Colegiul menționează că din aceeași decizie a Curții de Apel Bălți

(f.d. 43-47, 53-58) rezultă că contractul individual de muncă al Ludmilei

Zagrudnaia a fost desfăcut de două ori în aceiași perioadă o dată la 10 ianuarie 2014

și a doua oară la 31 martie 2014.

Astfel, la emiterea deciziei contestate instanța de apel a constatat că restanța

salarială față de Zagrudnaia Ludmila s-a format în perioada când ea activa ca

administrator la SA „Flautex”, și tot instanța de apel a constatat că a fost desfăcut

contractul individual de muncă cu administratorul SA „Flautex” în proces de

lichidare, Zagrudnaia Ludmila, din data de 10 ianuarie 2014 și la 31 martie 2014.

Deci, instanța de apel nu a clarificat care a fost totuși perioada în care s-au

format restanțele salariale și când Zagrudnaia Ludmila a activat ca administrator.

6

Totodată, instanța de apel urma să stabilească care a fost temeiul eliberării din

funcție al Ludmilei Zagrudnaia cererea de demisie în temeiul art. 85 din Codul

Muncii sau desfacerea contractului individual de muncă din motivul concedierii, în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) Codul Muncii.

Din textul deciziei contestate nu se distinge ipoteza prin care ar fi fost supuse

cel puțin aprecierii argumentele supra invocate.

Deci, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să stabilească

circumstanțele expuse supra, să identifice perioada reală în care s-a format restanța

salarială și temeiul eliberării din funcție al Ludmilei Zagrudnaia, să motiveze

respingerea sau admiterea argumentelor invocate adoptând o soluție legală și

întemeiată.

Astfel, instanța de recurs indică că, instanța de apel urma să expună în decizie

concluzia cu privire la toate argumentele invocate, să întemeieze motivele în

legătură cu care argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca

neîntemeiate. Instanța de apel nu se va referi la simpla constatare a faptului

netemeiniciei apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată. Or, în

sensul art.6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă claritate,

motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, examinând litigiul, nu a

constatat circumstanțe importante pentru soluționarea corectă și completă a

acestuia.

Instanța de recurs menționează că, instanțele de judecată, trebuie, să emită o

hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, în

temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești.

Colegiul reține că, instanța de apel, fără a intra în esența acestui litigiu și fără

a supune verificării raționamentelor indicate supra, în raport cu prevederile legale,

sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu, a constatat că, concluziile

primei instanțe sunt în parte nefondate și contravin stării reale de fapt existente,

instanța incorect soluționând litigiul dedus judecății.

Toate aceste circumstanțe, constituie un aspect determinant în justa soluționare

a litigiului, deoarece instanța de apel urma să se expună asupra fondului ambelor

apeluri, prin prisma verificării legalității soluției instanței de fond.

În consecință, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, care are atribuții

de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat și

elucidat toate aceste circumstanțe, importante pentru soluționarea pricinii în fond,

și ca urmare, a pronunțat o soluție neîntemeiată.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar instanța de recurs este în

imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează

de a admite recursul declarat de către Zagrudnaia Ludmila, se casează decizia din

27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Zagrudnaia Ludmila împotriva SA „Flautex” în proces de

7

lichidare cu privire la repararea prejudiciului material și moral în legătură cu neplata

la timp a salariului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Bălți, în

alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Zagrudnaia Ludmila.

Se casează integral decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zagrudnaia Ludmila

împotriva SA „Flautex” în proces de lichidare cu privire la repararea prejudiciului

material și moral în legătură cu neplata la timp a salariului, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la Curtea de Apel Bălți pentru judecarea apelului în fond.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8