2rac-363/19 — Obligarea executării obligatiilor contractuale

Dosarul nr. 2rac-363/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central, judecător – M. Bușuleac

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, judecători – I. Dănăilă, T. Berdilă, G. Vavrin

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Mecagronomia-Plus”,

în cauza civilă la cererea înaintată de SRL „Mecagronomia-Plus” către SRL

”Grape Valley” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de SRL ”Grape Valley”, fiind casată hotărârea din 14

august 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2016, SRL „Mecagronomia-Plus” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Grape Valley”, solicitând încasarea sumei de 415 627 lei

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 octombrie 2007, între SRL

„Mecagronomia-Plus” și SRL „Grape Valley” a fost încheiat un contract de

colaborare nr. 2, potrivit căruia părțile au convenit că SRL „Mecagronomia-Plus”

colectează struguri pentru fabricarea materialului vinicol, caută cumpărătorii,

încheie contracte de livrare a vinului materie primă, iar SRL „Grape Valley” va

produce, prelucra, păstra și realiza angro vin, produse din strugurii livrați de

reclamant.

Ca rezultat a prestării serviciilor stabilite prin acord, SRL „MecagronomiaPlus”

urma să încaseze suma de 415 627 lei.

Potrivit condițiilor contractuale, obligațiunile financiare a SRL „Grape Valley”

urmau să apară față de SRL „Mecagronomia-Plus” după comercializarea vinului

materie primă pentru vinificație.

Astfel, SRL „Mecagronomia-Plus” de mai multe ori a direcționat către pârâtul

SRL „Grape Valley” cumpărători, însă de fiecare dată primeau ca răspuns că

tranzacția a eșuat din motivul refuzului uneia din părți. Cu toate acestea, pretenții

privind executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale din partea pârâtului

SRL „Grape Valley” nu au parvenit.

1

Potrivit reclamantei, în ultima perioadă SRL „Grape Valley” evită orice contact

cu SRL „Mecagronomia-Plus”, astfel, la 13 ianuarie 2016, în adresa pârâtei SRL

„Grape Valley” a fost expediată pretenția nr. 9, prin care a fost solicitată în termen

de 10 zile prezentarea informației privind: cantitatea de vin materie primă care a fost

produsă din strugurii în cantitatea de 175 740 kg; volumul materiei prime pentru

vinificație rămase până la data de 01.01.2016; în cazul comercializării materiei

prime pentru vinificație, comunicarea și coordonarea modalității de achitare.

La 28 ianuarie 2016, pârâta a răspuns la pretenție, solicitând prezentarea unei

informații suplimentare, după care din partea pârâtei nu a mai parvenit nici o

propunere privind modalitatea de achitare pentru serviciile prestate.

În opinia reclamantei, obligațiile contractuale ale pârâtei urmează a fi calculate

începând cu data de 20 ianuarie 2016, conform pretenției nr. 9 din 13.01.2016.

Prin hotărârea din 14 august 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

admisă acțiunea înaintată de SRL „Mecagronomia-Plus” și s-a încasat de la SRL

„Grape Valley” în beneficiul SRL „Mecagronomia-Plus” suma de 415 627 lei și 12

474,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 428 101,81 lei.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost admisă cererea de

apel depusă de SRL ”Grape Valley”, fiind casată hotărârea din 14 august 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii. S-a încasat de la SRL „Mecagronomia-Plus” în beneficiul SRL „Grape

Valley” suma de 9351 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru achitarea

taxei de stat la depunerea apelului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, SRL ”Mecagronomia-Plus”

nu a demonstrat prin probe pertinente, concludente și veridice executarea obligațiilor

asumate prin contractul nr. 2, semnat la 24 octombrie 2007 cu SRL ”Grape Valley”

în vederea aprovizionării cu struguri pentru producerea materialului vitivinicol,

căutarea cumpărătorilor, lucrări de încheiere a contractelor de livrare a materialului

vitivinicol pentru a avea dreptul de a pretinde la venitul stabilit prin contract de părți,

în sumă de 415 627 lei. Or, facturile fiscale anexate de SRL ”Mecagronomia-Plus”

nu pot fi reținute ca probe în confirmarea executării obligațiilor contractuale asumate

prin contractul nr. 2 din 24 octombrie 2007, așa cum în facturile fiscale nu este

menționat că livrarea strugurilor de diferite soiuri apelantului SRL “Grape Valley”

s-a efectuat în baza contractului indicat.

Mai mult, SRL ”Mecagronomia-Plus” nu a anexat probe ce ar demonstra,

predarea-primirea unei anumite cantități de struguri către SRL „Grape Valley” în

vederea executării obligațiilor contractuale, cât și înscrisuri care ar atesta

identificarea unor potențiali cumpărători, pregătirea actelor necesare pentru a

încheia contracte de vânzare-cumpărare cu SRL „Grape Valley” a materialului

vitivinicol produs din strugurii livrați de SRL ”Mecagronomia-Plus”, precum și alte

acorduri suplimentare semnate de ambele părți în litigiu, în vederea executării

contractului încheiat la 24.10.2007. Toate aceste obligații, după cum rezultă din

conținutul contractului respectiv, urmau a fi executate cumulativ.

La 17 iulie 2019, SRL „Mecagronomia-Plus” a contestat cu recurs decizia din 14

mai 2019 a Curții de Apel Cahul.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

2

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată, precum și faptul că pârâta nu a prezentat probe în argumentarea poziției

sale pe marginea litigiului, care să combată pretențiile reclamantei.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 14

mai 2019 a Curții de Apel Cahul și menținerea hotărârii din 14 august 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Mecagronomia-Plus” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la

14 mai 2019 și expediată participanților la proces la 13 iunie 2019 (f.d. 194, vol. I),

însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Cahul a fost înregistrat

la 17 iulie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

3

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SRL „Mecagronomia-Plus”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Mecagronomia-Plus”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Maria Ghervas

4