2ra-1441/19 — cu privire la constatarea dreptului prioritar la semnarea contractelor de arendă și declararea nulității contractelor de arendă

2ra-1441/19 — cu privire la constatarea dreptului prioritar la semnarea contractelor de arendă și declararea nulității contractelor de arendă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1441/19

Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul Rîșcani (jud. I. Rabei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Victor Boico

Anatol Țurcan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea cu Capital Străin „Esentex” Societate cu Răspundere Limitată,

reprezentată de avocatul Ion Păduraru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin „Esentex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Molsalvia”, Elenei Tcaciuc, Nataliei Breinic, Tatianei

Mogorean, Serghei Mogorean și Liusei Gabuja cu privire la constatarea dreptului

prioritar la semnarea contractelor de arendă și declararea nulității contractelor de

arendă

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Esentex” Societate

cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei

Drochia sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 7 noiembrie 2017, ÎCS „Esentex” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Molsalvia”, Elenei Tcaciuc, Nataliei Breinic, Tatianei

Mogorean, Serghei Mogorean și Liusei Gabuja cu privire la constatarea dreptului

prioritar la semnarea contractelor de arendă și declararea nulității contractelor de

arendă.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 octombrie 2014, ÎCS „Esentex” SRL

în calitate de arendaș, a semnat cu pârâții Elena Tcaciuc, Natalia Breinic, Tatiana

Mogorean, Serghei Mogorean și Liusea Gabuja în calitate de arendatori, contracte

privind arenda loturilor de pământ din extravilanul sat. XXXXX r-nul XXXXX cu

suprafața de 1,4763 hectare, numărul cadastral XXXXX, suprafața de 1,4217

1

hectare, nr. cadastral XXXXX, suprafața de 1,3904 hectare, nr. cadastral XXXXX,

suprafața de 1,5774 hectare, nr. cadastral XXXXX, suprafața de 1,5384 hectare

nr. cadastral XXXXX pentru creșterea culturilor agricole, fiind înregistrate la

Primăria sat. Alexăndrești r-nul Rîșcani cu nr. 386, 376, 387, 385 și 306.

Conform pct. 3 din contractele menționate, termenul de valabilitate a

acestora este de până la 1 octombrie 2017.

Potrivit art. 15 alin. (3) lit. a) din Legea cu privire la arendă în agricultură

nr. 198 din 15 septembrie 2003 și pct. 9 din contract, arendașul are dreptul prioritar

la încheierea contractual de arendă pe un nou termen în cazul în care și-a onorat

obligațiunile contractuale asumate anterior, bunurile arendate se dau în arendă pe

un nou termen, acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator.

A comunicat că pe parcursul relațiilor contractuale în perioada anilor 2015-

1017, ÎCS „Esentex” SRL și-a onorat toate obligațiunile asumate din contractele

menționate și acceptarea noilor condiții a pârâților cu titlu de arendatori, care

intenționau să semneze noi contracte de arendă a terenurilor indicate anterior.

Prin cererile adresate ÎCS „Esentex” SRL în lunile august-septembrie 2016,

pârâții au solicitat restituirea cotelor de pământ pentru prelucrare individuală.

Faptul dat prezuma rezilierea anticipată a contractelor, de aceia, ÎCS „Esentex”

SRL nu a acceptat propunerea.

A remarcat că prin notificările din 5 iulie 2017 adresate pârâților,

ÎCS „Esentex” SRL a anunțat intențiile sale și a propus pârâților de a semna noi

contracte la condiții mai avantajoase pentru arendatori, dar aceștia nu au înaintat

careva condiții noi pentru a semna contracte și nici nu au răspuns la propunere.

În consecință, contrar dispozițiilor imperative a legii și dreptului prioritar al

ÎCS „Esentex” SRL la prelungirea sau reînnoirea relațiilor contractuale, pârâții au

semnat contracte de arendă a cotelor de pământ cu SRL „Molsalvia”.

Astfel, contractele semnate între Elena Tcaciuc, Natalia Breinic, Tatiana

Mogorean, Serghei Mogorean, Liusea Gabuja și SRL „Molsalvia”, contravin

dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea cu privire la arendă în agricultură, de aceia, în

temeiul art. 220 alin. (1) Cod civil, sunt lovite de nulitate absolută.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 40, 96 și 166 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea dreptului prioritar al

ÎCS „Esentex” SRL de a reînnoi relațiile contractuale de arendă cu pârâții Elena

Tcaciuc, Natalia Breinic, Tatiana Mogorean, Serghei Mogorean și Liusea Gabuja

privind arenda loturilor de pământ din extravilanul sat. XXXXX r-nul XXXXX cu

suprafața de 1,4763 hectare, numărul cadastral XXXXX, suprafața de 1,4217

hectare, nr. cadastral XXXXX, suprafața de 1,3904 hectare, nr. cadastral XXXXX,

suprafața de 1,5774 hectare, nr. cadastral XXXXX, suprafața de 1,5384 hectare

nr. cadastral XXXXX și recunoașterea dreptului de a semna contractele de arendă

pe un nou termen, declararea nulă a contractului de arendă a terenului cu numărul

cadastral XXXXX semnat între Tcaciuc Elena și SRL „Molsalvia”, a contractului

de arendă a terenului cu numărul cadastral XXXXX semnat între Natalia Breinic și

SRL „Molsalvia”, a contractului de arendă a terenului cu numărul cadastral

XXXXX semnat între Tatiana Mogorean, și SRL „Molsalvia”, a contractului de

2

arendă a terenului cu numărul cadastral XXXXX semnat între Serghei Mogorean și

SRL „Molsalvia” și a contractului de arendă a terenului cu numărul cadastral

XXXXX semnat între Liusea Gabuja și SRL „Molsalvia”, precum și încasarea de

la SRL „Molsalvia” a cheltuielilor de judecată și de asistență juridică.

Prin cererea de concretizare a acțiunii, ÎCS „Esentex” SRL a solicitat

constatarea dreptului prioritar al ÎCS „Esentex” SRL la semnarea unor noi

contracte de arendă cu deținătorii cotelor de terenuri agricole din extravilanul

sat. XXXXX r-nul XXXXX, Elena Tcaciuc, Natalia Breinic, Tatiana Mogorean,

Serghei Mogorean, Liusea Gabuja, cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX și XXXXX, declararea nulă a următoarelor contracte de

arendă:

- contractul tip f/n din 11 septembrie 2016 semnat între Elena Tcaciuc și

SRL „Molsalvia” privind terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX;

- contractul tip f/n din 15 septembrie 2016 semnat între Natalia Breinic și

SRL „Molsalvia” privind terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX;

- contractul semnat între Tatiana Mogorean și SRL „Molsalvia” privind

terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX;

- contractul tip f/n din 11 septembrie 2016 semnat între Serghei Mogorean

și SRL „Molsalvia” privind terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX;

- contractul tip f/n din 17 octombrie 2016 semnat între Liusea Gabuja și

SRL „Molsalvia” privind terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX.

Prin încheierea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Primăria sat. Alexăndrești

r-nul Rîșcani.

Prin hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de ÎCS „Esentex” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat

că în conformitate cu pct. 3.3.7. din acordul de intenție din 10 aprilie 2015,

ÎCS „Esentex” SRL și-a luat angajamentul să refuze de dreptul prioritar de a

prelungi contractele de arendă funciară asupra terenurilor agricole cu suprafața de

1268 ha amplasate în sat. XXXXX, sat. XXXXX, sat. XXXXX r-nul XXXXX,

sat. XXXXX r-nul XXXXX și față de terenurile agricole cu suprafața de 908,7 ha

din sat. XXXXX și sat. XXXXX r-nul XXXXX, fiind totodată o clauză care se

aplică în folosul unui terț și anume, SRL „Molsalvia”.

La fel, instanțele au reținut că ÎCS „Esentex” SRL a refuzat la dreptul

prioritar de a prelungi contractele de arendă funciară asupra terenurilor agricole și

respectiv, nu poate pretinde în continuare la acest drept.

Astfel, instanțele au statuat că raționamentul acordului de intenție indică

asupra cedării dreptului de a încheia contracte noi pe viitor, după expirarea

termenului de arendă a contractelor încheiate în anul 2014.

În același timp, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că

indiferent de faptul cum este redată formularea scrisă a acordului de intenție

3

expusă în pct. 3.3.7. și anume, noțiunea de a prelungi contractele sau cum a fost

indicat în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel – de a încheia

contracte cu drept prioritar, de fapt, se are în vedere obligația ÎCS „Esentex” SRL

de a renunța la dreptul de a deține în arendă terenuri în localitățile menționate.

La 17 mai 2019, ÎCS „Esentex” SRL, reprezentată de avocatul Ion Păduraru

a declarat recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au apreciat arbitrar valoarea juridică și relevanța acordului de intenții din 10 aprilie

2015 semnat între ÎCS „Esentex” SRL și compania elvețiană SA „Mane” și fără

temei legal l-au pus la baza soluției.

A remarcat că acordul menționat nu produce efecte juridice în prezentul

litigiu privind dreptul prioritar al ÎCS „Esentex” SRL la încheierea contractelor de

arendă pe un nou termen.

Astfel, ÎCS „Esentex” SRL nu contestă existența acordului de intenții din

10 aprilie 2015 semnat între SA „Mane” și ÎCS „Esentex” SRL, dar obiectează

împotriva soluționării prezentului litigiu în baza efectelor juridice ale acestui acord,

or, motivarea de bază a instanței de apel se reduce la reiterarea poziției intimaților

referitor la efectele juridice ale acordului de intenții din 10 aprilie 2015.

A precizat că argumentele instanței de apel cu referire la acordului de intenții

din 10 aprilie 2015 se referă la raportul material constituit între SA „Mane” și

ÎCS „Esentex” SRL prin efectele juridice ale acestuia.

În prezentul proces însă nu se examinează vreo pretenție a SA „Mane” sau

SRL „Molsalvia” împotriva ÎCS „Esentex” SRL privind (ne) executarea pct. 3.3.7

din acordul menționat, respectiv, argumentele instanței de apel privind executarea

unor obligații ale ÎCS „Esentex” SRL față de SA „Mane” sau SRL „Molsalvia” nu

se referă la obiectul litigiului dintre ÎCS „Esentex” SRL și intimații-arendatori

privind dreptul prioritar al întreprinderii la încheierea contractelor de arendă pe un

nou termen.

Aprecierile instanței de apel se referă la un act juridic aplicabil exclusiv

drepturilor și obligațiilor ÎCS „Esentex” SRL în raport cu SA „Mane” și, eventual,

în raport cu SRL „Molsalvia”.

Prin urmare, acordul din 10 aprilie 2015 nu este aplicabil în raporturile

dintre ÎCS „Esentex” SRL și intimați.

A precizat că litigiul dintre SA „Mane” și ÎCS „Esentex” SRL privind

încălcarea unor pretinse drepturi ale SRL „Molsalvia” în baza acordul din

10 aprilie 2015 a fost soluționat deja în procedură arbitrală.

Astfel, hotărârea Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera

Internațională de Comerț de la Paris din 27 august 2018 nu are efecte juridice în

litigiul privind dreptul prioritar al ÎCS „Esentex” SRL la încheierea contractelor de

arendă pe un nou termen.

Având în vedere prevederile art. 904 alin. (2) Cod civil, art. 15 alin. (3) lit. a)

din Legea cu privire la arendă în agricultură nr. 198 din 15 septembrie 2003,

4

precum și contractelor semnate între ÎCS „Esentex” SRL și intimați, a obiectat că

instanța de apel urma să se conducă de normele procedurale și cele materiale

aplicabile și să constate dacă sunt sau nu întrunite condițiile pentru realizarea

dreptului pretins de ÎCS „Esentex” SRL în raport cu arendatorii și nu în raport cu

SA „Mane” sau SRL „Molsalvia” care nu sunt părți la contractele de arendă care

acordă arendașului ÎCS „Esentex” SRL dreptul prioritar la încheierea contractelor

de arendă pe un nou termen.

Argumentele instanței de apel privind efectele juridice ale acordului de

intenții din 10 aprilie 2015 semnat între SA „Mane” și ÎCS „Esentex” SRL asupra

drepturilor și obligațiilor constituite între ÎCS „Esentex” SRL și intimați, contravin

dispozițiilor art. 668 alin. (2) Cod civil, norma care trebuia, dar care nu a fost

aplicată de către instanța de apel, fiind omise și prevederile art. 59, 183 și 238

CPC.

Este lipsită de temei juridic și concluzia instanței de apel în sensul că,

asumându-și obligația față de SRL „Molsalvia” de a se refuza la dreptul prioritar

de a reîncheia contracte de arendă, ÎCS „Esentex” SRL nu poate pretinde în

continuare la acest drept, chiar dacă legea i-ar oferi acesta.

Așadar, textul exact al clauzei 3.3.7. din acordul de intenții stipulează

promisiunea ÎCS „Esentex” SRL de a renunța la reînnoirea automată a arendei,

însă, legislația Republicii Moldova nu prevede o asemenea modalitate de reînnoire

automată a arendei.

Astfel, potrivit art. 915 alin. (3) Cod civil, dacă termenul arendei expiră, iar

arendatorul nu cere să i se predea terenul și arendașul continuă exploatarea lui,

contractul de arendă se consideră prelungit cu un an (dar nu reînnoit).

Prin urmare, instanța de apel a deviat totalmente de la obiectul litigiului

dedus judecății și a opinat în sensul că SA „Mane” și/sau SRL „Molsalvia” ar fi în

drept să pretindă anumite executări de la ÎCS „Esentex” SRL în baza acordului de

intenții din 10 aprilie 2015.

A obiectat că instanța de apel a depășit în mod evident limitele obiectului

litigiului dedus judecății, care se referă doar la terenurile concrete deținute de

intimați din extravilanul sat. XXXXX r-nul XXXXX, nefiind în drept să se

pronunțe referitor la dreptul ÎCS „Esentex” SRL sau SRL „Molsalvia” privind

cedarea dreptului de a deține în arendă terenuri agricole în sat. XXXXX și

sat. XXXXX r-nul XXXXX și altele cu suprafața totală de 2176,7 hectare în

favoarea SRL „Molsalvia”.

Instanța de apel nu a motivat care este (dacă este) legătura dintre suprafețele

de terenuri agricole indicate într-un mod pur matematic în clauza 3.3.7. și

terenurile concrete care fac obiectul prezentului litigiu din extravilanul

sat. XXXXX r-nul XXXXX.

Or, în acordul menționat nu se face vreo referință la contractele concrete de

arendă, terenuri concrete sau la proprietarii terenurilor concrete care fac obiectul

litigiului în prezentul proces.

A evidențiat că ÎCS „Esentex” SRL nu a renunțat la dreptul său prioritar de a

încheia contracte de arendă cu intimații pe un nou termen.

5

La judecarea prezentei cauze nu a fost administrată vreo probă pertinentă și

admisibilă care ar confirma că ÎCS „Esentex” SRL ar fi renunțat la dreptul său

prioritar de a încheia contracte de arendă pe un nou termen cu intimații, proprietari

ai terenurilor concrete care fac obiectul litigiu în prezentul proces.

A mai notat că decizia recurată nu conține constatări care ar combate poziția

ÎCS „Esentex” SRL care susține că sunt întrunite condițiile legale pentru realizarea

dreptului său prioritar la încheierea contractelor de arendă pe un nou termen.

Toate argumentele instanței de apel din decizia contestată care se referă la

acordul de intenții din 10 aprilie 2015 sunt nule, deoarece acest acord conține o

clauză arbitrală care exclude competența instanței de apel și a oricărei alte instanțe

din Republica Moldova de a face careva concluzii sau constatări referitor la sensul,

interpretarea, efectele, întinderea, modul de executare și răspunderea pentru

angajamentele asumate de părțile semnatare ale acordului vizat.

Instanța de apel nu a indicat niciun temei legal pentru a invocat hotărârea

Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț de la

Paris din 27 august 2018, care nu se referă și nu poate fi aplicată raporturilor

contractuale dintre ÎCS „Esentex” SRL și intimați care nu sunt părți ale procesului

arbitral la care s-a referit instanța de apel.

Faptul nerespectării de către ÎCS „Esentex” SRL a promisiunii de a renunța

la reînnoirea automată a arendei asupra unor terenuri agricole a fost adjudecat prin

hotărârea arbitrală menționată și nu poate fi judecat din nou în cadrul acestui sau

altui proces de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 18 martie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 121 vol. II), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Isai

Chibac la 21 martie 2019, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f. d. 123 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 17 mai 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎCS „Esentex” SRL,

reprezentată de avocatul Ion Păduraru, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

6

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS „Esentex” SRL,

reprezentată de avocatul Ion Păduraru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

7

de ÎCS „Esentex” SRL, reprezentată de avocatul Ion Păduraru urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

„Esentex” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion

Păduraru împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Victor Boico

Anatol Țurcan

8