2rac-12/20 — încasarea datoriei, penalitatii și cheltuielilor de judecată

2rac-12/20 — încasarea datoriei, penalitatii și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-420/2019

nr. 2rac-12/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: O. Ionașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

“Molsalvia”, prin intermediul avocatului Popescu Leonid,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea cu Capital Străin “Esentex” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Molsalvia” cu privire la încasarea

datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 aprilie 2017, ÎCS “Esentex” SRL, reprezentată de avocatul Isai

Chibac, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL “Molsalvia” cu

privire la încasarea din contul SRL ,,Molsalvia” în beneficiul ÎCS ,,Esentex” SRL

a sumei de 1 115 584 de lei cu titlu de datorie, a sumei de 186 345,28 de lei cu

titlu de penalități, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 39 057,88 de

lei cu titlu de taxă de stat și în sumă de 6 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, potrivit pct. 1.1 din

contractele nr. SUB-1/1 și nr. SUB-2/1 din 01 august 2015, SRL „Molsalvia” a

primit de la ÎCS ,,Esentex” SRL în folosință, cu titlu de subarendă 350,8 ha de

teren agricol în extravilanul satului Pervomaisc, raionul Căușeni, iar potrivit

contractelor nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, a primit în folosință

451,82 ha de teren agricol în extravilanul comunei Alexandrești, raionul Rîșcani.

Scopul subarendei fiind creșterea salviei sclarea, semănată de către reclamant

pentru pârât, în vederea obținerii de către ultimul a materiei prime, necesare

pentru extracția uleiului și concret.

1

ÎCS ,,Esentex” SRL a menționat că, potrivit pct. 2.1 din contracte

nominalizate, SRL „Molsalvia” și-a asumat obligația să achite anual plata pentru

dreptul de subarendă și folosire a terenurilor agricole potrivit conturilor

prezentate de către ÎCS „Esentex” SRL, în dependență de mărimea plății naturale,

efectuate de ultima către deținătorii de terenuri.

A afirmat că la semnarea contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-

1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, mărimea plăților naturale efectuate de

către ÎCS „Esentex” SRL în favoarea deținătorilor de teren a fost discutată și

acceptată spre compensare și plată de către SRL „Molsalvia” potrivit conturilor.

În acest sens, plățile, care urmează a fi achitate de către pârât, au fost raportate

fără nici un adaos comercial la plățile naturale, suportate de către ÎCS „Esentex”

SRL conform contractelor semnate cu deținătorii terenurilor agricole.

Totodată a susținut că, potrivit contractelor de arendă încheiate cu

proprietarii terenurilor agricole din satul Pervomaisc, raionul Căușeni, mărimea

plății naturale a unei cote de 3,2 ha, achitată de către ÎCS „Esentex” SRL

constituie: grâu - 600 kg, orz - 400 kg, floarea soarelui - 150 kg și 200 kg amestec

de semințe. Astfel, în 350,8 ha de teren subarendat de către SRL „Molsalvia” sunt

109,625 de cote, iar compensația bănească pentru o cotă constituie suma de 1

337,73 de lei, inclusiv, impozitul funciar pentru 350,8 ha în suma

subarendatorului fiind de 26 389 de lei.

Iar, conform prevederilor contractelor de arendă, încheiate cu proprietarii

terenurilor agricole, situate în satul Alexandrești, raionul Rîșcani, mărimea plății

naturale a unei cote de 1,8213 ha, achitată de către „Esentex” SRL constituie:

grâu- 600 kg, orz- 150 kg și respectiv, floarea soarelui - 80 kg, deci în 451,82 ha

subarendate de către SRL „Molsalvia” sunt 248,26 cote. Compensația bănească

pentru o cotă constituind suma de 1 430,45 de lei, iar impozitul funciar fiind de

41 997 de lei.

A mai relevat că, în anul 2016 SRL „Molsalvia” a folosit terenurile

agricole după destinație, s-a bucurat de roadele lor, obținând beneficii și nu a

neagat acest fapt, însă a refuzat să semneze factura fiscală Seria WB nr. 1517871

în sumă de 469 277 de lei pentru subarenda a 350,8 ha de teren din extravilanul

satului Pervomaisc, raionul Căușeni, precum și factura fiscală Seria WB nr.

1517872 în sumă de 646 307 lei pentru 451,82 ha de teren în extravilanul

comunei Alexandrești, raionul Rîșcani.

Totodată, a afirmat că pârâtul a refuzat să onoreze obligațiunile de plată

potrivit conturilor nr. 7 și 8 din 01 noiembrie 2016, la care au fost anexate

calculele privind cuantumul plăților în natură, efectuate de reclamant,

deținătorilor de terenuri precum și calculul privind recompensa în bani pe care

trebuie s-o achite SRL „Molsalvia”.

A evidențiat că, calculul plății naturale, achitate de către SRL „Esentex”

proprietarilor de teren precum și calculul echivalentului bănesc pe care trebuie să-

l achite SRL „Molsalvia” este reflectat în calculul prezentat pârâtului alăturat la

facturi și conturile de plată, or în cazul dat refuzul de plată echivalează cu o

neexecutare esențială a obligațiunilor contractuale.

Astfel a remarcat că, în scopul soluționării pricinii pe cale extrajudiciară,

prin adresarea nr. 10 din 10 februarie 2016, pârâtul a refuzat să achite

reclamantului plata pentru subarenda terenurilor. Refuzul, fiind motivat de către

acesta prin faptul că, contrar prevederilor pct. 2.4 din contractele menționate,

2

conturile nr. 8 și 7 din 01 noiembrie 2016 au fost înaintate de reclamant după 15

august a anului pentru care se solicită plata. Totodată, pârâtul a condiționat plata

pentru subarenda terenurilor după aprobarea calculelor privitor cuantumului

arendei suprafețelor, unde este plantată salvia sclarea și înaintarea repetată a

conturilor.

Reieșind din condițiile de plată pentru subarenda terenurilor, prevăzute în

capitolul 2 din contractele nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2

din 01 august 2015, punctele 2.1-2.7, apreciază refuzul pârâtului precum și

motivele invocate în condiționarea plății, lipsite de temei, deoarece depășirea

termenului de înaintare a conturilor nu-l exonerează pe pârât de plată pentru

terenurile folosite după destinație.

În acest sens reclamantul a mai indicat, că potrivit stipulărilor pct. 2.1. din

contractele menționate, cuantumul plății pentru subarenda terenurilor este stabilit

în dependență de mărimea plății naturale efectuate de către ÎCS „Esentex” SRL

proprietarilor terenurilor, condiție negociată și acceptată din start la semnarea

contractelor, iar pct. 2.1 al acelorași contracte expres prevede, că plata se face

potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu urma a fi aprobat de pârât.

De asemenea a menționat că, reieșind din stipulările contractuale și

motivele invocate de pârât în condiționarea achitării plății, consideră că cel din

urmă a revizuit condițiile contractuale stabilite la semnarea contractelor nr. SUB-

1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015 și unilateral,

fără modificarea contractului, prin șantaj impune noi reguli în perioada de

derulare a subarendei.

La fel, a menționat că, potrivit pct. 2.6 din contractele sus nominalizate, în

cazul neachitării plății, subarendatorul plătește o penalitate de 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere, prin urmare, în cazul dat, penalitatea constituind suma de

186 345,28 de lei.

Reclamantul, a solicitat încasarea din contul SRL ,,Molsalvia” în beneficiul

ÎCS ,,Esentex” SRL a sumei de 1 115 584 de lei cu titlu de datorie, a sumei de

186 345,28 de lei cu titlu de penalități, precum și a cheltuielilor de judecată în

sumă de 39 057,88 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de 6 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Totodată a înaintat cerința privind instituirea măsurilor de asigurare a

acțiunii, și anume, aplicarea sechestrului în limita sumei de 1 115 584 de lei pe

conturile bancare și bunurile imobile ale SRL ,,Molsalvia”.

Prin încheierea din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani

a fost respinsă cererea avocatului Isai Chibac în interesele ÎCS ,,Esentex” SRL,

privind asigurarea acțiunii (f.d. 40-42, Vol. I)

Prin hotărârea din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS “Esentex” SRL

împotriva SRL “Molsalvia” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată, și s-a încasat din contul SRL „Molsalvia” în beneficiul

ÎCS „Esentex” SRL suma de 1 115 584 de lei cu titlu de datorie acumulată în

temeiul contractelor de subarendă a terenurilor agricole nr. SUB-1/1, nr. SUB-

2/1, nr. SUB-1/2, nr. SUB2/2 din 01 august 2015, suma de 186 345,28 de lei cu

titlu de penalitate contractuală pentru perioada 03 noiembrie 2016 - 19 aprilie

2017, precum și suma de 39 057,88 de lei cu titlul de cheltuieli de judecare a

pricinii suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în

3

judecată și suma de 6 000 de lei cu titlu de cheltuieli legate de acordare a

asistenței juridice, iar în total suma de 1 346 987,16 lei (f.d 54, 59-66, Vol.-I).

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 10 iulie 2017, SRL

„Molsalvia” a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată

(f.d. 56, 118-122, Vol. I).

Prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „Molsalvia” reprezentată de avocatul Popescu Leonid cu

menținerea hotărârii din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d. 222, 223-237,Vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 512, 514, 572, 602, 624, 625, 911 din Codul civil (în

redacția până la 01 martie 2019), art. 18 alin.(1) și (3), 17 alin. (2) și (3), 16 alin.

(3) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în

agricultură, a considerat întemeiată hotărârea primei instanțe, pe care a menținut-

o, deoarece aceasta corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat

și apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei în vederea admiterii

cererii de chemare în judecată, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând

corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

Totodată, Colegiul a menționat că prima instanță întemeiat a reținut că, SRL

„Molsalvia” nu și-a executat obligațiile contractuale de plată pentru subarenda

terenurilor agricole în termenii stabiliți prin contractele de subarendă SUB-1/1,

nr. SUB-2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, plata, care urma a

fi efectuată nu mai târziu de 31 august a anului curent în cazul în care arendașul

va prezenta conturile de plată până la data de 15 august a anului curent. Or, având

în vedere că conturile de plată au fost prezentate de către ÎCS „Esentex” SRL la

01 noiembrie 2016, SRL „Molsalvia” urmează a fi considerată în întârziere

pentru plata subarendei terenurilor agricole din data de 03 noiembrie 2016, data

pretinsă de reclamantul ÎCS „Esentex” SRL.

Totodată, Colegiul a reținut că refuzul SRL „Molsalvia” precum și

motivele, invocate în condiționarea plății de arendă, sunt lipsite de temei,

deoarece reieșind din condițiile de plată pentru subarenda terenurilor prevăzute în

capitolul 2 a contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2

din 01 august 2015, punctele 2.1-2.7, depășirea termenului de înaintare a

conturilor nu-l exonerează de plată pentru terenurile folosite după destinație. Or,

potrivit stipulărilor pct. 2.1. din contractele menționate, cuantumul plății pentru

subarenda terenurilor este stabilit în dependență de mărimea plății naturale

efectuate de către SRL „Esentex” proprietarilor terenurilor, condiție negociată și

acceptată din start la semnarea contractelor, iar pct. 2.1 al acelorași contracte

expres prevăd, că plata se face potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu

urma a fi aprobat inclusiv și de SRL „Molsalvia”.

Astfel, instanța de apel nu a reținut, argumentele, invocate de SRL

„Molsalvia” în condiționarea achitării plății de arendă, precizând că nu pot fi

luate în considerație, deoarece prin acestea, cel din urmă pune în discuție

condițiile contractuale, stabilite la semnarea contractelor de subarendă nr. SUB-

1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015 și unilateral,

fără modificarea contractului, impune noi reguli în perioada de derulare a

subarendei.

4

La 19 septembrie 2019, SRL “Molsalvia”, prin intermediul avocatului

Popescu Leonid a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

casarea deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08

iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate actele

judecătorești emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare, deoarece au fost

emise cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurentul în susținerea recursului a invocat argumente de fapt și de drept

similare celor expuse anterior pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 09 iulie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

deciziei prin scrisoarea de însoțire nr.de ieșire 9265 din 07 august 2019 (f.d. 238,

vol. I), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către participanții la

proces.

Astfel, recursul declarat la 19 septembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție

completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea

acestuia în fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

În corespundere cu art. 432, alin. (2), lit. a), b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, statuează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

5

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În temeiul art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință

de judecată.

În concordanță cu art. 241, alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate

de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Prin prisma art. 373, alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, actele cauzei atestă că ÎCS “Esentex” SRL înaintând acțiune

împotriva SRL “Molsalvia” a solicitat încasarea din contul SRL ,,Molsalvia” în

beneficiul ÎCS ,,Esentex” SRL a sumei de 1 115 584 de lei cu titlu de datorie, a

sumei de 186 345,28 de lei cu titlu de penalități, precum și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 39 057,88 de lei cu titlu de taxă de stat și în sumă de 6 000 de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani prin hotărârea din 08 iunie 2017 a admis cererea de chemare în

judecată înaintată, și a dispus a încasa din contul SRL „Molsalvia” în beneficiul

ÎCS „Esentex” SRL suma de 1 115 584 de lei cu titlu de datorie acumulată în

temeiul contractelor de subarendă a terenurilor agricole nr. SUB-1/1, nr. SUB-

2/1, nr. SUB-1/2, nr. SUB2/2 din 01 august 2015, suma de 186 345,28 de lei cu

titlu de penalitate contractuală pentru perioada 03 noiembrie 2016 - 19 aprilie

2017, precum și suma de 39 057,88 de lei cu titlul de cheltuieli de judecare a

pricinii suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în

judecată și suma de 6 000 de lei cu titlu de cheltuieli legate de acordare a

asistenței juridice, iar în total suma de 1 346 987,16 lei.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău

prin decizia din 09 iulie 2019 a respins apelul declarat de SRL „Molsalvia”

reprezentată de avocatul Popescu Leonid și a menținut hotărârea din 08 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit au concluzionat

asupra temeiniciei acțiunii, or, concluzia acestora este rezultatul examinării

superficiale a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului

administrat în cauză, prin ce se impune rejudecarea cauzei în ordine de apel.

6

Astfel, actele cauzei cert denotă că potrivit pct. 1.1 din contractele nr. SUB-

1/1 și nr. SUB-2/1 din 01 august 2015, SRL „Molsalvia” a primit de la ÎCS

,,Esentex” SRL în folosință, cu titlu de subarendă 350,8 ha de teren agricol în

extravilanul satului Pervomaisc, raionul Căușeni, iar potrivit contractelor nr.

SUB-1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, a primit în folosință 451,82 ha de

teren agricol în extravilanul comunei Alexandrești, raionul Rîșcani. Scopul

subarendei fiind creșterea salviei sclarea, semănată de către reclamant pentru

pârât, în vederea obținerii de către ultimul a materiei prime, necesare pentru

extracția uleiului și concret.

Potrivit pct. 2.1 din contracte nominalizate, SRL „Molsalvia” și-a asumat

obligația să achite anual plata pentru dreptul de subarendă și folosire a terenurilor

agricole potrivit conturilor prezentate de către ÎCS „Esentex” SRL, în dependență

de mărimea plății naturale, efectuate de ultima către deținătorii de terenuri.

Tot actele cauzei atestă că pârâtul a refuzat să onoreze obligațiunile de plată

potrivit conturilor nr. 7 și 8 din 01 noiembrie 2016, deținătorilor de terenuri

precum și calculul privind recompensa în bani pe care trebuie s-o achite SRL

„Molsalvia”. Astfel, în scopul soluționării pricinii pe cale extrajudiciară, prin

adresarea nr. 10 din 10 februarie 2016, pârâtul a refuzat să achite reclamantului

plata pentru subarenda terenurilor. Refuzul, fiind motivat de către acesta prin

faptul că, contrar prevederilor pct. 2.4 din contractele menționate, conturile nr. 8

și 7 din 01 noiembrie 2016 au fost înaintate de reclamant după 15 august a anului

pentru care se solicită plata. Totodată, pârâtul a condiționat plata pentru

subarenda terenurilor după aprobarea calculelor privitor cuantumului arendei

suprafețelor, unde este plantată salvia sclarea și înaintarea repetată a conturilor.

Astfel, din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis,

cât și cele pentru care sau respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească

trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format,

în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată,

argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la

supozițiile și argumentele părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale

aplicabile raportului juridic litigios, în caz contrar hotărârea se va considera

lipsită de suport probatoriu și legal, precum și pronunțată cu nerespectarea

prevederilor legale.

Colegiul reține că instanța de apel a invocat că drept argument a respingerii

apelului a servit faptul că SRL „Molsalvia” nu și-a executat obligațiile

contractuale de plată pentru subarenda terenurilor agricole în termenii stabiliți

prin contractele de subarendă SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2

din 01 august 2015, plata, care urma a fi efectuată nu mai târziu de 31 august a

anului curent în cazul în care arendașul va prezenta conturile de plată până la data

de 15 august a anului curent. Or, având în vedere că conturile de plată au fost

prezentate de către ÎCS „Esentex” SRL la 01 noiembrie 2016, SRL „Molsalvia”

urmează a fi considerată în întârziere pentru plata subarendei terenurilor agricole

din data de 03 noiembrie 2016, data pretinsă de reclamantul ÎCS „Esentex” SRL.

Instanța de apel a mai concluzionat că refuzul SRL „Molsalvia” precum și

motivele, invocate în condiționarea plății de arendă, sunt lipsite de temei,

deoarece reieșind din condițiile de plată pentru subarenda terenurilor prevăzute în

7

capitolul 2 a contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2

din 01 august 2015, punctele 2.1-2.7, depășirea termenului de înaintare a

conturilor nu-l exonerează de plată pentru terenurile folosite după destinație. Or,

potrivit stipulărilor pct. 2.1. din contractele menționate, cuantumul plății pentru

subarenda terenurilor este stabilit în dependență de mărimea plății naturale

efectuate de către SRL „Esentex” proprietarilor terenurilor, condiție negociată și

acceptată din start la semnarea contractelor, iar pct. 2.1 al acelorași contracte

expres prevăd, că plata se face potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu

urma a fi aprobat inclusiv și de SRL „Molsalvia”.

Astfel, instanța de apel nu a reținut, argumentele, invocate de SRL

„Molsalvia” în condiționarea achitării plății de arendă, precizând că nu pot fi

luate în considerație, deoarece prin acestea, cel din urmă pune în discuție

condițiile contractuale, stabilite la semnarea contractelor de subarendă nr. SUB-

1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015 și unilateral,

fără modificarea contractului, impune noi reguli în perioada de derulare a

subarendei.

Ori, SRL „Molsalvia” și-a asumat obligația de plată convenită pentru

subarenda terenurilor agricole.

Deci, prin conținutul contractelor de subarendă nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1,

nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, semnatarii acestora prin pct. 2.6

au convenit că, în cazul neachitării plății pentru subarenda terenurilor în termenul

stabilit, subarendașul se obligă să achite o penalitate în cuantum de 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere.

În asemenea situație instanța de apel a reținut că deoarece la semnarea

contractelor de subarendă, părțile contractante au prevăzut o clauză penală de 0,1

% pentru întârzierea achitării plăților pentru subarenda terenurilor agricole, având

în vedere faptul că pârâtul nu a prezentat careva probe care ar demonstra că și-a

onorat în termen obligația de plată, prima instanță în mod just a ajuns la concluzia

temeiniciei pretenției ÎCS „Esentex” SRL privind încasarea de la SRL

„Molsalvia” a sumei de 186 345,28 de lei cu titlu de penalitate, pentru perioada

de 167 de zile (din 03 noiembrie 2016 până la 19 aprilie 2017).

În astfel de circumstanțe, Colegiul consideră neîntemeiată concluzia

instanței de apel, în cazul în care conform art. 18 alin. (1) și (2) din Legea cu

privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003 (abrogată la 01

martie 2019, dar aplicabilă speței), terenurile agricole se transmit în subarendă

numai cu consimțămîntul proprietarului, dat în formă scrisă, și prin încheierea

unui contract separat.

Arendatorul terenurilor agricole va indica în consimțămîntul său care dintre

acestea pot fi date în subarendă, pe ce termen și cu ce scop.

Potrivit art.16 alin. (3) lit. c) și d) din aceeași Lege, arendașul este obligat să

achite plata pentru arendă în termenul și în modul stabilit și să achite impozitele

și alte plăți, prevăzute de legislația în vigoare, în cazul cînd contractul nu prevede

altfel.

Conform art. 512 Cod civil (în redacția legii la data relevantă speței), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate

consta în a da, a face sau a nu face. Obligația poate fi pură și simplă sau afectată

8

de modalități. Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să

nu contravină legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Conform art. 514 Codul civil (în redacția legii la data relevantă speței),

bligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572 Codul civil (în redacția legii la data relevantă speței),

temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în

modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 911 alin. (1) Codul civil (în redacția legii la data relevantă

speței), arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau

un alt posesor legal de terenuri și de alte bunuri agricole (arendator) – și altă parte

(arendaș) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată și la un preț

stabilit de părți.

Conform art. 916 Codul civil (în redacția legii la data relevantă speței),

plata arendei se face în natură, în bani sau în natură și în bani, potrivit acordului

dintre părți, și se execută în termenul și în locul stabilit în contract.

Elementele în funcție de care se determină arenda pentru fiecare categorie

de folosință a bunului pot fi: suprafața terenului, potențialul de producție,

structura parcelară, relieful și gradul posibilității de efectuare a mecanizării,

posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau

de comercializare, starea clădirilor, amenajărilor sau altor dotări, gradul de

amortizare a tehnicii agricole arendate.

Arenda în natură se stabilește într-o cantitate determinată de produse sau

într-un procent din producție. Produsele cu care se plătește arenda se stabilesc de

părți în funcție de specificul activității agricole și de zonă.

Termenele și locul de plată în natură a arendei se stabilesc de părți, în

funcție de felul produselor și de specificul obținerii lor.

Or, la caz nu s-a stabilit cu certitudine cine sunt proprietarii de terenuri

agricole și inclusiv câte contracte de arendă au fost încheiate cu acești proprietari,

și nici dacă contractele de subarendă au fost semnate cu consimțământul în scris

al proprietarilor de terenuri.

La caz, Colegiul consideră neîntemeiată și argumentarea instanței de apel,

prin care a indicat că cuantumul plății pentru subarenda terenurilor este stabilit în

dependență de mărimea plății naturale efectuate de către SRL „Esentex”

proprietarilor terenurilor, condiție negociată și acceptată din start la semnarea

contractelor, iar pct. 2.1 al acelorași contracte expres prevede, că plata se face

potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu urma a fi aprobat inclusiv și

de SRL „Molsalvia”, deoarece la caz nu s-a constatat cum a fost stabilită de către

ÎCS „Esentex” SRL suma totală a taxei de subarendă, aceasta fiind prezentată de

către ÎCS „Esentex” SRL, fără a prezenta un calcul detaliat sau careva probe

pertinente și concludente în acest sens.

Mai mult, la acest aspect, Colegiul consideră că la caz nu sa stabilit cu

certitudine dacă într-adevăr toate cotele din satul Pervomaisc și Alexandrești au

fiecare aceiași suprafață ca și în contractele anexate la materialele cauzei 3,2 ha și

respectiv 1,8213 ha, și care este taxa de arendă pentru fiecare contract.

De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze cu referire la contractele

de subarendă nominalizate că, potrivit pct. 2.1 din acestea, SRL „Molsalvia” și-a

asumat obligația să achite anual plata pentru dreptul de subarendă și folosire a

9

terenurilor agricole potrivit conturilor prezentate de către ÎCS „Esentex” SRL, în

dependență de mărimea plății naturale, efectuate de ultima către deținătorii de

terenuri și conform prețului de piață al produselor agricole la momentul emiterii

conturilor de plată. Astfel, în scopul stabilirii mărimii plăților, urma a fi prezentat

împreună cu conturile de plată a taxei de subarendă, un calcul amănunțit în care

să fie elucidat câte produse agricole au fost transmise proprietarilor de terenuri și

care este prețul acelor produse la momentul emiterii conturilor de plată, după cum

este prevăzut în pct. 2.1 din contractele de subarendă.

Instanțele de judecată nu au supus însă verificării aceste circumstanțe, dar

au constatat temeinicia acțiunii.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că cele descrise cert

indică la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și

folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat,

rezultând din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și

pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei

în ordine de apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția

instanței de apel, nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6

CEDO, având în vedere faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în

care nu sunt analizate însăși ordinele contestate prin prisma susținerilor,

apărărilor și probelor din dosar, de altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

10

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare

admisă la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa

integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință

soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei

instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților,

circumstanțele cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept

material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și

alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de de către Societatea cu Răspundere Limitată

“Molsalvia”, prin intermediul avocatului Popescu Leonid.

Se casează integral decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu

Capital Străin “Esentex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății

cu Răspundere Limitată “Molsalvia” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

a cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

11