2rac-233/20 — Încasarea datoriei

2rac-233/20 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-233/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător - O. Ionașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, V. Sîrbu, A. Malîi

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Popescu Leonid, în

interesele SRL ”MOLSALVIA”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS ”ESENTEX”

SRL către SRL ”MOLSALVIA” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de avocatul Popescu Leonid în interesele SRL

”MOLSALVIA”, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

din 08 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 19 aprilie 2017, avocatul Chibac Isai, acționând în interesele ÎCS

”ESENTEX” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL

”MOLSALVIA” cu privire la încasarea sumei de 1115584 lei cu titlu de datorie, a

sumei de 186345,28 lei cu titlu de penalități și compensarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 39057,88 lei cu titlu de taxă de stat și 6000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, potrivit pct. 1.1 din contractele nr. SUB-

1/1 și nr. SUB-2/1 din 01 august 2015, SRL ”MOLSALVIA” a primit de la ÎCS

”ESENTEX” SRL în folosință cu titlu de subarendă, 350,8 ha de teren agricol în

extravilanul, s. Xxxxx, r-ul Xxxxx, iar potrivit contractelor nr. SUB-1/2 și nr.

SUB-2/2 din 01 august 2015, a primit în folosință cu titlu de subarendă, 451,82 ha

de teren agricol în extravilanul com. Xxxxx, r-ul Xxxxx. Scopul subarendei era

creșterea salviei sclarea, semănată de către reclamant pentru pârât, în vederea

1

obținerii de către ultimul a materiei prime, necesare pentru extracția uleiului și

concret.

Potrivit pct. 2.1 din contracte nominalizate, SRL ”MOLSALVIA” și-a asumat

obligațiunea să achite anual plata pentru dreptul de subarendă și folosire a

terenurilor agricole potrivit conturilor prezentate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL,

în dependență de mărimea plății naturale, efectuate de ultima către deținătorii de

terenuri.

La semnarea contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-

2/2 din 01 august 2015, de către SRL ”MOLSALVIA” a fost discutată și acceptată

mărimea plăților naturale efectuate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL în favoarea

deținătorilor de teren, potrivit conturilor. În acest sens, plățile, care urmau a fi

achitate de către pârât, au fost raportate fără nici un adaos comercial la plățile

naturale, suportate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL conform contractelor semnate

cu deținătorii terenurilor agricole.

Potrivit contractelor de arendă încheiate cu proprietarii terenurilor agricole din

s. Xxxxx, r-ul Xxxxx, mărimea plății naturale a unei cote de 3,2 ha, achitată de

către ÎCS ”ESENTEX” SRL constituie: grâu - 600 kg, orz - 400 kg, floarea

soarelui - 150 kg și 200 kg amestec de semințe. Astfel, în 350,8 ha de teren

subarendat de către SRL ”MOLSALVIA” sunt 109,625 cote, iar compensația

bănească pentru o cotă constituind suma de 1 337,73 lei, inclusiv, impozitul funciar

pentru 350,8 ha fiind de 26389 lei.

De asemenea, conform prevederilor contractelor de arendă, încheiate cu

proprietarii terenurilor agricole, situate în com. Xxxxx, r-ul Xxxxx, mărimea plății

naturale a unei cote de 1,8213 ha, achitată de către ÎCS ”ESENTEX” SRL

constituie: grâu 600 kg, orz - 150 kg și respectiv, floarea soarelui - 80 kg, deci în

451,82 ha subarendate de către SRL ”MOLSALVIA” fiind 248,26 cote,

compensația bănească pentru o cotă constituind suma de 1430,45 lei, iar impozitul

funciar fiind de 41997 lei.

Reclamanta a menționat că, în anul 2016, SRL ”MOLSALVIA” a folosit

terenurile agricole după destinație, s-a bucurat de roadele lor, obținând beneficii și

nu neagă acest fapt, dar a refuzat să semneze factura fiscală Seria WB nr. 1517871

în sumă de 469277 lei pentru subarenda a 350,8 ha de teren din extravilanul s.

Xxxxx, r-ul Xxxxx, precum și factura fiscală Seria WB nr. 1517872 în sumă de

646307 lei pentru 451,82 ha de teren în extravilanul com. Xxxxx, r-ul Xxxxx.

Totodată, a afirmat că pârâta a refuzat să-și onoreze obligațiunile de plată

potrivit conturilor nr. 7 și 8 din 01 noiembrie 2016, la care au fost anexate calculele

privind cuantumul plăților în natură, efectuate de reclamant, deținătorilor de

terenuri precum și calculul privind recompensa în bani pe care trebuie s-o achite

SRL ”MOLSALVIA”.

Calculul plății naturale, achitate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL proprietarilor

de teren, precum și calculul echivalentului bănesc pe care trebuie să-l achite SRL

”MOLSALVIA” în beneficiul reclamantei, este reflectat în calculul prezentat

pârâtei alăturat la facturile și conturile de plată, or, în cazul dat refuzul de plată

echivalează cu o neexecutare esențială a obligațiunilor contractuale.

Suplimentar mai remarcă că, în cadrul soluționării pricinii pe cale

extrajudiciară, ca urmare a adresării nr. 10 din 10 februarie 2016, pârâta a refuzat

să achite plata pentru subarenda terenurilor, refuzul, fiind motivat prin faptul că,

2

contrar prevederilor pct. 2.4 din contractele menționate, conturile nr. 8 și 7 din 01

noiembrie 2016 au fost înaintate după data de 15 august a anului pentru care se

solicită plata. Totodată, pârâta a condiționat plata pentru subarenda terenurilor

după aprobarea calculelor privitor cuantumului arendei suprafețelor, unde este

plantată salvia sclarea și înaintarea repetată a conturilor.

Reieșind din condițiile de plată pentru subarenda terenurilor, prevăzute în

capitolul 2 din contractele nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2

din 01 august 2015, punctele 2.1-2.7, reclamanta consideră refuzul pârâtei precum

și motivele invocate în condiționarea plății, lipsite de temei, deoarece depășirea

termenului de înaintare a conturilor nu-l exonerează pe pârât de plată pentru

terenurile folosite după destinație.

Reclamanta mai indică că, potrivit stipulărilor pct. 2.1. din contractele

menționate supra, cuantumul plății pentru subarenda terenurilor este stabilit în

dependență de mărimea plății naturale efectuate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL

proprietarilor terenurilor, condiție negociată și acceptată din start la semnarea

contractelor, iar pct. 2.1 al acelorași contracte expres prevăd, că plata se face

potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu urma a fi aprobat de pârât.

De asemenea, reieșind din stipulările contractuale și motivele invocate de pârât

în condiționarea achitării plății, consideră că cel din urmă revizuiește condițiile

contractuale stabilite la semnarea contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-

1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015 și unilateral, fără modificarea contractului,

prin șantaj impune noi reguli în perioada de derulare a subarendei.

La fel, menționează că, potrivit pct. 2.6 din contractele sus-menționate, în cazul

neachitării plății, subarendatorul plătește o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de

întârziere, prin urmare, în cazul dat, penalitatea constituind suma de 186345,28 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 08 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS ”ESENTEX” SRL a fost admisă.

S-a încasat din contul SRL ”MOLSALVIA”, în beneficiul ÎCS ”ESENTEX”

SRL, suma de 1115584 lei cu titlu de datorie acumulată în temeiul contractelor de

subarendă a terenurilor agricole nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2, nr.

SUB2/2 din 01 august 2015, suma de 186345, 28 lei cu titlu de penalitate

contractuală pentru perioada 03 noiembrie 2016 - 19 aprilie 2017, suma de 39057,

88 lei cu titlul de cheltuieli de judecare a pricinii suportate pentru achitarea taxei de

stat la depunerea cererii de chemare în judecată și suma de 6000 lei cu titlu de

cheltuieli legate de acordare a asistenței juridice.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 iulie 2017, avocatul

Popescu Leonid în interesele SRL ”MOLSALVIA” a declarat apel, solicitând

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 iunie 2017 cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS

”ESENTEX” SRL să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2019, apelul declarat de SRL

”MOLSALVIA” prin intermediul avocatului Popescu Leonid, a fost respins, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 08 iunie 2017.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2020, a fost admis

recursul declarat de SRL ”MOLSALVIA”, prin intermediul avocatului Popescu

Leonid, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2019 și s-a trimis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2020, a fost respins apelul

declarat de SRL ”MOLSALVIA” prin intermediul avocatului Popescu Leonid, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 08 iunie 2017.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău, a specificat că în speță, SRL ”MOLSALVIA” nu și-a

executat obligațiile contractuale de plată pentru subarenda terenurilor agricole în

termenii stabiliți prin contractele de subarendă SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB1/2

și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, or, în anul 2016, SRL ”MOLSALVIA” a folosit

după terenurile agricole subarendate, fapt care nu a fost infirmat, însă a refuzat să

semneze factura fiscală Seria WB nr. 1517871 în sumă de 469277 lei pentru

subarenda a 350,8 ha de teren din s. Xxxxx, r-ul Xxxxx, precum și factura fiscală

Seria WB nr. 1517872 în sumă de 646307 lei pentru 451,82 ha de teren din com.

Xxxxx, r-ul Xxxxx.

Totodată, instanța de apel a remarcat că SRL ”MOLSALVIA” a refuzat să-și

onoreze și obligațiunile de plată potrivit conturilor nr. 7 și 8 din 01 noiembrie

2016, la care au fost anexate calculele privind cuantumul plăților în natură

efectuate de ÎCS ”ESENTEX” SRL, deținătorilor de terenuri, precum și calculul

privind recompensa în bani pe care urma s-o achite SRL ”MOLSALVIA”.

Cu referire la argumentele SRL ”MOLSALVIA”, precum că termenul pentru

înaintarea spre plată a conturilor a fost depășit, Colegiul civil a menționat că

potrivit condițiilor de plată pentru subarenda terenurilor prevăzute în capitolul 2 a

contractelor nr. SUB-1/1, nr. SUB-2/1, nr. SUB-1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august

2015, punctele 2.1-2.7, depășirea termenului de înaintare a conturilor nu-l

exonerează pe pârât de plată pentru terenurile folosite după destinație.

De asemenea, instanța de apel s-a expus și la condițiile impuse de apelantă la

plățile pentru subarenda terenurilor și anume că ÎCS ”ESENTEX” SRL urmează să

probeze plata de arendă prin descifrării componenței plății de arendă, și a

concluzionat că potrivit stipulărilor pct. 2.1. din contractele încheiate între părți,

cuantumul plății pentru subarenda terenurilor este stabilit în dependență de

mărimea plății naturale efectuate de către ÎCS ”ESENTEX” SRL proprietarilor

terenurilor, condiție negociată și acceptată din start la semnarea contractelor, iar

plata se face potrivit conturilor, astfel încât, cuantumul plății nu urma a fi aprobat

de SRL ”MOLSALVIA”.

Pe de altă parte, Colegiul civil a concretizat că, prin condiționarea achitării

plății de arendă, SRL ”MOLSALVIA” unilateral pune în discuție condițiile

contractuale, stabilite la semnarea contractelor de subarendă nr. SUB-1/1, nr.

SUB2/1, nr. SUB- 1/2 și nr. SUB-2/2 din 01 august 2015, și fără modificarea

contractului impune noi reguli în perioada de derulare a subarendei.

Suplimentar, prin prisma prevederilor art. 602 alin. (1) și (2) din Codul civil,

(în redacția pînă la 01 martie 2019), Colegiul civil s-a expus în privința încasării

din contul SRL ”MOLSALVIA” a sumei de 186345 lei cu titlu de penalitate pentru

perioada de 167 zile (din 03 noiembrie 2016 până la 19 aprilie 2017).

La 10 septembrie 2020, prin intermediul serviciului poștal, avocatul Popescu

Leonid, care acționează în interesele SRL ”MOLSALVIA”, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 04 iunie 2020 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

4

În motivarea recursului a invocat faptul că, instanțele de judecată au încălcat

esențial și au aplicat eronat normele de drept material/procedural, iar aceste

încălcări au dus la soluționarea greșită a pricini.

În esență, reprezentantul recurentei menționează că instanțele de judecată nu au

stabilit cine sunt proprietarii terenurilor agricole și câte contracte de arenda au fost

încheiate cu acești proprietari, sau dacă contractele de subarendă au fost semnate

cu consimțământul în scris al proprietarilor de terenuri.

De asemenea, consideră că instanțele de judecată nu au constatat cum ÎCS

”ESENTEX” SRL, a stabilit suma totală a taxei de subarendă și în baza căror probe

aceasta își întemeiază pretențiile date, or, nu a fost demonstrat nici faptul dacă

toate cotele din s. Xxxxx și com. Xxxxx au aceeași suprafață ca în contractele

anexate la dosar și nici câte produse agricole au fost transmise proprietarilor de

terenuri și care este prețul acestor produse la momentul emiterii conturilor de plată.

Reprezentantul recurentei consideră important acest aspect al cauzei, deoarece,

conform pct. 2.1 din contractele de subarendă nominalizate, SRL ”MOLSALVIA”

și-a asumat obligațiunea să achite anual plata pentru dreptul de subarendă și

folosire a terenurilor agricole potrivit conturilor prezentate de către ÎCS

”ESENTEX” SRL, în dependență de mărimea plății naturale efectuate de ultima

către deținătorii de terenuri și conform prețului de piață a produselor agricole la

momentul emiterii conturilor de plată.

Suplimentar s-a menționat că pentru o bună parte din terenurile de care se

folosește ÎCS ”ESENTEX” SRL, aceasta din urmă nu a achitat taxa de arendă,

fiindcă le folosește nelegitim, neavând contracte de arenda cu toți proprietarii

terenurilor. Respectiv pentru a stabili cuantumul taxei de subarendă la care

pretinde intimata, era necesar de a verifica care sunt terenurile de care se folosește

real intimata, și de calculat cât achita în total pentru aceste terenuri în natura și care

este prețul produselor agricole transmise proprietarilor de terenuri.

La 16 octombrie 2020, avocatul Chibac Isai, care acționează în interesele ÎCS

”ESENTEX” SRL, a depus referință la recursul declarat de avocatul Popescu

Leonid, în interesele SRL ”Molsalvia”, prin care a solicitat constatarea

inadmisibilității cererii de recurs.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, în

conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Astfel, luând în considerație că din materialele cauzei nu a putut fi constatat

momentul recepționării deciziei instanței de apel, de către reprezentantul

recurentei, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului consideră că cererea de recurs, depusă prin intermediul serviciului

poștal la 10 septembrie 2020, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de avocatul Popescu Leonid, în interesele SRL ”MOLSALVIA”, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

5

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Luând în considerație că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de reprezentantul recurentei nu pot duce la

admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din

Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permite

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de avocatul Popescu Leonid,

în interesele SRL ”MOLSALVIA”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

6

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Popescu Leonid, în

interesele SRL ”MOLSALVIA”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

7