TITOVSKIY AND OTHERS v. RUSSIA

DECIZIA nr. 59250/19 Yevgeniy Ivanovich TITOVSKIY împotriva Rusiei și a altor două cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așezează la 15 septembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul art. 8 din Convenție privind alocarea sau transferul către o instituție penală îndepărtată, indiferent de considerații legate de viața de familie au fost comunicate guvernului rusesc („ Guvernul”). În unele dintre cererile, reclamațiile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții s-au plâns de alocarea sau transferul lor către o instituție penală îndepărtată, indiferent de considerații legate de viața de familie. Ele se bazează pe articolele 8 și 13 din Convenție, care citesc, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 8 „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” În deciziile recente ale lui Dadusenko și alții c. Rusia (dec.), nr. 36027/19 și altele 3, 7 septembrie 2021 și Tamamshev și alții c. Rusia (dec.) [Comitet], nr. 57368/19 și 59831/19, §§ 22-23, 7 În septembrie 2021, Curtea a acceptat că amendamentele la Codul rus de execuție a sentințelor penale („CES”) introduse la 1 aprilie 2020 (în vigoare începând cu 29 septembrie 2020) au constituit un răspuns adecvat la hotărârile sale anterioare care constată încălcări ale articolelor 8 și 13 din Convenție, deoarece legislația menționată nu a respectat cerința de „calitate a dreptului”, deoarece nu a enumerat în mod expres considerațiile familiale dintre factorii care trebuie luate în considerare atunci când se atribuie condamnaților instituțiilor penitenciare (ibid., § 25 și 30). În ceea ce privește situația individuală a reclamanților, acestea au fost eliberate la datele indicate în apendice și nu mai confruntă cu obstacole sau dificultate speciale în menținerea vieții lor de familie. În plus, Curtea nu ignoră faptul că primul reclamant și-a depus cererea înainte de adoptarea noilor amendamente, dar a fost eliberat doar un an și șapte luni după intrarea în vigoare. Cu toate acestea, nu există nici o indicație că a încercat vreodată să utilizeze noul remediu pentru a obține transferul său mai aproape de familia sa pentru partea rămasă a sentinței sale. Prin urmare, reclamantul a ales să nu urmărească plângerea sa printr-o cale juridică rezonabilă la nivel intern. Există doar îndoieli în ceea ce privește perspectivele de succes al unui anumit remediu care nu este în mod evident inutil nu este un motiv valabil pentru a nu epuiza această cale de redresare (a se vedea Shtolts și alții c. Rusia (dec.), nr. 77056/14, § 90, 30 ianuarie 2018, cu alte referințe. Prin urmare, reclamantul nu a demonstrat diligența necesară din partea sa, ceea ce ar justifica faptul că Curtea continuă examinarea cererii sale (în comparație cu Goryachev v. Russia (dec.), nr. 34886/06, § 42, 9 aprilie 2013). În ceea ce privește cele de-a doua și de-a treia reclamante, cererile lor au fost depuse la Curte numai după eliberarea sau eliberarea membrilor lor de familie reținute. De asemenea, nu se pare că cel de-al treilea reclamant a solicitat vreodată transferul la nivel intern. În orice caz, Curtea reiterează că, în cazurile privind problemele structurale la nivel intern, rolul său, după punerea în aplicare a măsurilor generale de către Statul pârât, nu poate fi transformat în oferirea de ajutor financiar individualizat în cazurile repetate care rezultă din aceeași situație sistemică (a se vedea Tamshev și alții , citate mai sus § 23, cu alte referințe). Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție. În plus, nu există motive specifice în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care ar impune Curtea să continue examinarea cazului în temeiul articolului 37 § 1 în amendă În consecință, cererile ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; hotărăște să elimine cererile din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 13 octombrie 2022. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct secretar interimar APENDIX Lista cererilor care depun plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (locarea sau transferul la o instituție penală îndepărtată, indiferent de considerații privind viața de familie) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele reprezentantului și locația Facilității de detenție Membru de familie Locul de ședere al membrilor familiei Distanța aproximativă între instituția și locul de reședință al membrilor familiei (în km) Data condamnării și a sentinței Data eliberării Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite 59250/19 02/08/2019 Yevgeniy Ivanovich TITOVSKIY 1979 IK-49 Komi Republic Republic Reclamantul a fost un deținut, rudele sale sunt mamă, copii Khomutovka, regiunea Kursk 2,300 Condamnat pe 28/12/2017 până la 8 ani Eliberat la 18/04/2022 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește alocarea unei colonii la distanță 41382/20 28/08/2020 Vladimir Alekseyevich BUDNIKOV 1946 Regiune IK-5 Kirov Reclamantul este tatăl unui deținut Klimovo, regiune Bryansk 2.000 Condamnat pe 17/05/2016 până la 8 ani Eliberat pe 24/03/2020 55615/20 26/11/2020 Vadim Leonidovich MOSIN 1986 Aleksey Igorevich Korneyev Bryansk Regiunea IK-5 Kirov Reclamantul a fost un deținut, rudele sale sunt tatăl, mama Bryansk Regiunea 1.400 Condamnat la 10/01/2018 până la 3 ani Eliberat la 03/07/2020 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește alocarea unui loc de detenție la distanță.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 59250/19

Yevgeniy Ivanovich TITOVSKIY against Russia

and 2 other applications

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 15

September 2022 as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Article 8 of the Convention concerning the allocation or transfer to a remote penal facility irrespective of family life considerations were communicated to the Russian Government (“the Government”). In some of the applications, complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention.

THE LAW

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Alleged violations of Articles 8 and 13 of the Convention

The applicants complained of their allocation or transfer to a remote penal facility irrespective of family life considerations. They relied on Articles 8 and 13 of the Convention, which read, in so far as relevant, as follows:

Article 8

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

In its recent decisions of

Dadusenko and Others v. Russia

((dec.), no.

36027/19 and 3 others, 7 September 2021) and

Tamamshev and Others v.

Russia

((dec.) [Committee], nos. 57368/19 and 59831/19, §§ 22-23, 7

September 2021), the Court accepted that the amendments to the Russian Code of Execution of Criminal Sentences (the “CES”) introduced on 1 April 2020 (in force since 29 September 2020) constituted an appropriate response to its earlier judgments finding violations of Articles 8 and 13 of the Convention because the aforementioned legislation fell short of the “quality of law” requirement as it did not expressly list the family considerations among the factors to be taken into account when allocating convicts to penitentiary institutions (ibid., §§ 25 and 30).

As regards the applicants’ individual situation, they were released on the dates indicated in the Appendix and no longer face any particular obstacles or difficulty in maintaining their family life.

In addition, the Court does not disregard that the first applicant lodged his application before the adoption of the new amendments but was only released one year and seven months after its entry into force. Yet, there is no indication that he ever tried to use the new remedy to obtain his transfer closer to his family for the remaining part of his sentence. The applicant had thus chosen not to pursue his complaint through a reasonable legal avenue on the domestic level. The existence of mere doubts as to the prospects of success of a particular remedy which is not obviously futile is not a valid reason for failing to exhaust that avenue of redress (see

Shtolts and Others v. Russia

(dec.), no.

77056/14, § 90, 30 January 2018, with further references). Therefore, the applicant failed to demonstrate necessary diligence on his part, which would justify that the Court continues the examination of his application (compare with

Goryachev v. Russia

(dec.), no. 34886/06, § 42, 9 April 2013).

As regards the second and third applicants, their applications were lodged with the Court only after their release or the release of their detained family member. Also, it does not seem that the third applicant had ever requested his transfer at the domestic level. In any event, the Court reiterates that in cases concerning structural problems at the domestic level its role, once the general measures have been implemented by the respondent State, cannot be converted into providing individualised financial relief in repetitive cases arising from the same systemic situation (see

Tamamshev and Others

, cited above, § 23, with further references).

In view of the above, the Court concludes that it is no longer justified to continue the examination of the applications within the meaning of Article 37 § 1 (c) of the Convention. Furthermore, there are no particular reasons regarding respect for human rights as defined in the Convention which would require the Court to continue its examination of the case under Article 37 § 1

in fine

.

Accordingly, the applications should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 13 October 2022.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article

8 § 1 of the Convention

(allocation or transfer to a remote penal facility irrespective of family life considerations)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Family member

Place of residence of the family member

Approximate distance between the facility and the place of residence of the family members

(in km)

Date of conviction and sentence

Date of release

Other complaints under well-established case-law

59250/19

02/08/2019

Yevgeniy Ivanovich TITOVSKIY

1979

IK-49 Komi Republic

The applicant was a detainee, his relatives are mother, children

Khomutovka, Kursk Region

2,300

Convicted on 28/12/2017 to 8 years

Released on 18/04/2022

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of allocation to a remote colony

41382/20

28/08/2020

Vladimir Alekseyevich BUDNIKOV

1946

IK-5 Kirov Region

The applicant is the father of a detainee

Klimovo, Bryansk Region

2,000

Convicted on

17/05/2016 to 8 years

Released on 24/03/2020

55615/20

26/11/2020

Vadim Leonidovich MOSIN

1986

Aleksey Igorevich Korneyev

Bryansk

IK-5 Kirov Region

The applicant was a detainee, his relatives are father, mother

Bryansk Region

1,400

Convicted on 10/01/2018 to 3 years

Released on 03/07/2020

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of allocation to a remote detention facility.