3ra-911/19 — contestarea actului administrativ

3ra-911/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-911/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N.Patrașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Popescu Nicolae împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă

La 05 februarie 2018 Popescu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în organele Procuraturii

din anul 1975 pînă în anul 2001 având o vechime în muncă de procuror de 26 ani.

A menționat că începând cu 23 decembrie 1998, fiind în funcția de procuror-șef

de secție din cadrul Procuraturii Generale, la atingerea vîrstei de 50 ani, în

conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29.01.1992, in vigoare

la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă. în mărime de

80% din salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat, cu

respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare

ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu.

A susținut că conform prevederilor art. 34 alin. (6) a Legii nr. 118-XV cu privire

la procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei

în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept pe care l-a

dobîndit la 23.12.1998. Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în

exercițiu în baza Legii nr. 355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar, de la 01.01.2008 cuantumul pensiei i-a fost recalculat

conform dreptului dobândit.

A afirmat că conform art. 73 alin.(8) din Legea nr. 294-XVI din 25.12.2008

cu privire la Procuratură, procurorii pensionați de asemenea beneficiau de dreptul

de recalculare a pensiei pentru vechime in muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă odată fiindu-i reconfirmat prin Lege

dreptul la recalculare a pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în

exercițiu conform funcției deținute dobîndită legal la 23.12.1998.

Faptul dobîndirii la 23 decembrie 1998 a dreptului de recalculare a pensiei la

majorarea salariului de funcție a procurorului în exercițiu și utilizării acestui drept

nu este negat nici de pîrît (conform deciziei nr. P-2416/17 din 19.01.2018).

Totodată, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr.355 din 23.12.2003 „Cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar”, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, (Monitorul Oficial

nr.69-74, art. 225). Potrivit art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începînd cu 01.08.2016 salariul de

funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținîndu-se cont de

nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

Astfel, conform art.51 alin.(3), lit. b) și art.52 lit.b) din Legea nr. 328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de funcție

al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror de

peste 16 ani, este în mărime de 4, 5 salarii medii pe economie, iar pentru executarea

funcției de conducere de procuror-șef al secției din cadrul Procuraturii Generale i se

atribuie un spor calculat în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de

9%. Aceste condiții de către reclamant au fost și sunt întrunite.

A considerat că CNAS din motive neîntemeiate, la momentele respective, nu a

efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-1 de dreptul dobîndit licit în anul 1998

de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

A opiniat că la 15 decembrie 2017, considerând că organele de asigurări sociale

i-au încălcat grav dreptul la proprietate (pensie), dobîndit anterior licit prin aplicarea

obligatorie pentru procurori pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat cu o

cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție

potrivit prevederilor Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare

în sistemul bugetar. Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și

articolului XXIX din Legea nr.152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative.

La 19 ianuarie 2018 CNAS a expediat în adresa sa Decizia nr. P-2416/17 din

19 ianuarie 2018 (recepționată la 23.01.2018) prin care i-a refuzat în admiterea

cerințelor.

A considerat că CNAS la examinarea cerințelor prealabile, nu a determinat

corect raportul juridic în cauză, circumstanțe importante pentru soluționarea

2

litigiului, nu a luat în considerare, că Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin.(3)-

(10) a art. 73 din Legea nr.294 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură nu este

aplicabilă în cazul din speță, deoarece contravine normelor CEDO, practicii unanim

recunoscute CtEDO, Constituției Republicii Moldova, Hotărîrilor Curții

Constituționale, legislației civile naționale și principiului securității juridice, instituit

în jurisprudența instanțelor internaționale și naționale de justiție.

În susținerea temeiniciei cerințelor a argumentat că conform Legii nr. 902 din

29.01.1992 cu privire la Procuratură, Legii nr 118- XV din 14 03.2003 cu privire la

Procuratură (ajustată la Legea nr 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul

judecătorului), Legii nr. 294-XVI din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, ca

procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător. De aceleași stipulări prevăzute în Legea

nr. 118-XV din 14.03.2003 cu privire la Procuratură și Legea nr 294-XVI din

25.12.2008 cu privire la Procuratură, s-au bucurat și procurorii, fapt de care a

beneficiat pînă la sfîrșitul anului 2011.

Mai mult, procurorii pensionați pînă la adoptarea Legii nr 118-XV din

14.03.2003 (reclamantul pensionat în 1998) primeau pensiile conform prevederilor

Legii nr 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului. Atât Legea nr 294-

XVI din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, cît și cele anterioare (din 1992 și

2003) asigură reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei

procurorului ca entitate de demnitate publică, la o anumită vîrstă - 50 ani (în cazul

său 23.12.1998), cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la

fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

A menționat că prin Hotărîrea nr.4 din 27.01.2000 privind controlul

constituționalității unor prevederi din Legile care reglementează asigurarea cu

pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor

publici, Curtea Constituțională a reținut că: „Dreptul cetățeanului la asigurarea cu

pensie se află în dependență directă de caracterul activității social-utile prestate.

Pensiile pentru vechime în muncă ale judecătorilor, procurorilor (...) au fost

obținute prin munca prestata de aceștia, prin exercitarea unor funcții speciale, de

importanță majoră pentru societate. În acest context. Curtea a reținut anterior, că

statutul juridic al unor categorii de persoane este determinat de nivelul juridico-

organizatoric al organelor în care acestea activează, de caracterul și complexitatea

activității prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe care această

activitate le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină

faptul că statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari.

De aici și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială.

Instituirea pensiei speciale (de funcție) pentru procurori, la fel ca și pentru

judecători, nu reprezintă un privilegiu, aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca o

compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigorile statutului special,

căruia trebuie să se supună procurorii, statut sever și restrictiv, stabilit prin lege de

către Parlament”.

Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr.27 din 20.12.2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a declarat neconstituționale art. II și

pct. 7, 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și

3

completarea unor acte legislative ..în partea referitoare la art. 461 al Legii nr.156 din

09.06.2011 face referire la modificarea art. 26. 31. 32. 321. 322. 323, 33 ale Legii

nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului.

Modificările la normele enumerate au fost declarate neconstituționale integral

în condițiile precitate, aceste legi nu se mai aplică nici pentru procurorii pensionați

pînă la 09.06.2011 (reclamantul fiind pensionat la 23.12.1998).

Mai mult, Curtea Constituțională în Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011 la

aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile dreptului de proprietate

statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77 - 80 a ținut cont de prevederile

art. 4 din Constituție și conform practicii sale și de prevederile Convenției Europene

și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reiterînd că „drepturile care

decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres în

Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția socială

fiind precedată în accepțiunea sa largă, cuprinzînd asistenta socială si cea

medicală”.

A susținut că un asemenea drept social l-a dobîndit licit odată cu acordarea

pensiei pentru vechime în muncă în anul 1998.

Curtea Constituțională, prin Hotărîrea nr.9 din 2004 a menționat că dreptul

subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte

din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic a dreptului

anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu

poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui.

A remarcat că art. 6 alin. (1) din Codul Civil stipulează expres că: ,,Legea civilă

nu are efect retroactiv”.

Raportând normele legale la speța dată, s-a constatat că prin refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia reclamantului, se încalcă un

drept prevăzut de lege, drept dobândit de reclamant la momentul stabilirii pensiei și

care nu poate fi restrîns pe viitor.

Toate modificările operate ulterior în actele legislative, care reglementează

modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele

(procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor

respective, aceste modificări neavînd efect retroactiv, potrivit regulilor generale de

acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi

atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale,

legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa

modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Prin urmare, consideră ilegal și neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. P-2416/17 din 19.01.2018 ce lezează un drept prevăzut de lege

a reclamantului, cu obligarea Casei Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și

să achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

pentru funcția de procuror-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale.

A invocat că Casa Națională de Asigurări Sociale necesită să-i recalculeze

pensia pentru vechime în muncă ținînd cont de majorarea salariului procurorului

4

începînd cu 01.01.2013. majorarea ulterioară de la 01.08.2016 (data intrării în

vigoare a Legii nr. 152) și de fiecare dată pe viitor - la majorarea salariului

procurorului în exercițiu în funcția dată - șef de secție din cadrul Procuraturii

Generale.

A considerat că argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că

drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art.46/2 din

Legea nr.156 din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care însă

nu prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează

în cazul majorării generale a salariului procurorilor, nu poate fi reținut deoarece

art.46/2 din Legea menționată a fost introdus prin LP nr.56 din 09.06.11. MO 107-

109/01.07.11 art.280. în vigoare 01.07.11, iar reclamantul beneficiază de pensie din

23.12.1998.

În ordinea expusă, întru asigurarea respectării principiului securității juridice, a

solicitat de a fi pusă în evidență hotărârea irevocabilă, pronunțată de instanțele

naționale în privința admiterii acțiunii civile a reclamantului Eugeniu Catana

(Hotărîrea Judecătoriei Centru nr.3- 1443/15 din 25.04.2016; Decizia CA Chișinău

nr. 3a-1265/16 din 30.03.2017; încheierea CSJ nr. 3ra-804/17 din 19.07.2017).

relevantă la acțiunea prezentată, conform căreia CNAS a fost obligată de a recalcula

și achita pensia pentru vechimea în muncă din salariu mediu lunar cu recalcularea în

cazul majorării generale a salariului procurorului în funcție.

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea, s-a recunoscut ca fiind ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.P-2416/17 din 19 ianuarie 2018, s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să recalculeze și să achite lui Popescu Nicolae pensia pentru vechimea în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef de secție din cadrul

Procuraturii Generale, ținînd cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

începînd cu data de 01 ianuarie 2013.

Prin decizia din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 21

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că potrivit prevederilor art.2

alin.(1) - (3) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din

14.10.1998, dreptul la pensie îl are persoana domiciliată în Republica Moldova care

îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege. Dreptul la pensie este

imprescriptibil. Dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parțial.

În conformitate cu prevederile art.9 lit.a) al Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat nr.156 din 14.IC.1998. în sistemul public, se acordă următoarele

categorii de pensii: a) pensie pentru limită de vîrstă.

În corespundere cu prevederile art.14 al Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat nr.156 din 14.10.1998, dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se

acordă dacă sînt îndeplinite cumulativ condițiile privind vîrstele de pensionare și

stagiile de cotizare prevăzute de prezenta lege.

Instanța de apel a notat că dreptul la pensie reprezintă un drept viager,

inalienabil si imprescriptibil, acesta nu poate fi cedat total sau parțial. De asemenea,

se reține că pensia se calculează în dependență de vîrstele de pensionare și stagiile

de cotizare prevăzute de prezenta lege.

5

Conform art. 15 alin.(l) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat

nr.156 din 14.10.1998, pensia pentru limită de vîrstă poate fi stabilită la împlinirea

vîrstelor standard de pensionare prevăzute la art. 41 cu condiția realizării stagiului

minim de cotizare de 15 ani.

În conformitate cu prevederile art.73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în vigoare la acel moment, procurorii

pensionați beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă,

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel, fiindu-i

acordat prin lege dreptul la recalculare a pensiei în mărime de 80% din salariul

procurorului în exercițiu conform funcției deținute.

La caz, instanța de apel a relatat că Popescu Nicolae a dobîndit dreptul la

pensie la data de 23 decembrie 1998 în condițiile prevederilor Legii nr. 294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, respectiv, cu dreptul de a beneficia de

recalcularea pensiei. în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu

începînd cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul

dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Instanța de apel a reținut că conform prevederilor art.51 din Legea nr. 328 din

23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

prezentei legi și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-

se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în

muncă în funcția de procuror. Salariul de funcție al procurorului din procuratura

teritorială și procuratura unității teritoriale autonome Găgăuzia se stabilește în

cuantum de: a) 2.7 salarii medii pe economie pentru procurorul care are o vechime

în muncă în funcția de procuror de pînă la 6 ani; b) 2.88 salarii medii pe economie

pentru procurorul care are o vechime în muncă în funcția de procuror de la 6 la 12

ani; c) 3.15 salarii medii pe economie pentru procurorul care are o vechime în

muncă în funcția de procuror de peste 12 ani. Salariul de funcție al procurorului din

Procuratura Generală și procuratura specializată se stabilește în cuantum de: a) 4.32

salarii medii pe economie pentru procurorul care are o vechime în muncă în funcția

de procuror de pînă la 16 ani; b) 4.5 salarii medii pe economie pentru procurorul

care are o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 16 ani.

Instanța de apel a concluzionat că Popescu Nicolae, a dobîndit dreptul la pensie

cu recalculare în dependență de salariul procurorului în funcție în mod licit, odată

cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă la data de 23 decembrie 1998, iar

drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la

viitorii procurori cu drept de pensionare.

Instanța de apel a menționat că argumentul apelantului potrivit căruia, la

examinarea prezentei cauze, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.33 al

Legii nr.156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii este neîntemeiat,

deoarece norma în cauză se referă la reexaminarea dreptului la pensie.

Prin recursul depus la 13 iunie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

6

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

În conformitate cu prevederile art. art. 244 alin. (1) și 245 alin. (1) Cod

administrativ al Republicii Moldova, hotărârile curții de apel ca instanță de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ al Republicii Moldova, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 15 mai și a fost expediată

recurentei la 04 iunie 2019 (f.d.142), prin urmare, recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale la 13 iunie 2019, este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (1) Cod administrativ al Republicii

Moldova, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii

de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Conform alin. (2) din același articol, recursul se declară inadmisibil în special

când decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; recursul este depus în

mod repetat; recursul este depus de o persoană neîmputernicită; recursul a fost

depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); motivarea recursului nu

a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin.

(2); cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233

alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în

termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.

Curtea Supremă de Justiție reține că legiuitorul prin expresia „în special” din

conținutul normei art. 246 alin. (2) Cod administrativ al Republicii Moldova, a

indicat că temeiurile de inadmisibilitate stipulate nu poartă un caracter exhaustiv,

respectiv în alte cazuri prevăzute de lege, pot fi reglementate și alte temeiuri care

necesită a fi verificate la etapa examinării admisibilității cererii de recurs. În această

ordine de idei, în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ al

Republicii Moldova, în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și

deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor

procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Astfel, cu trimitere la cele enunțate supra, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 246 alin. (2) coroborat cu art. 194 alin. (2) Cod administrativ al Republicii

Moldova.

Or, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă asupra existenței

greșelilor procedurale și aplicării incorecte a dreptului material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

7

Totodată, instanța de recurs reține că recursul exercitat asupra deciziilor

instanțelor de apel are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că

procedura admisibilității cererii de recurs constă în verificarea faptului, dacă

recursul se încadrează în cele prevăzute la art. art. 246 alin. (2) și 194 alin. (2) Cod

administrativ al Republicii Moldova.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Din considerentele menționate, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 246 și 194 alin. (2) ale Codului administrativ al

Republicii Moldova, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8