3ra-832/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-832/19

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni (jud: A. Țihonschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

ÎNCHEIERE

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Aftenie Certan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Glodeni cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din

26 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni,

c o n s t a t ă:

La data de 07 iunie 2018, Aftenie Certan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Glodeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în luna octombrie 1998, când deținea

funcția de procuror-adjunct în Procuratura Glodeni, i-a fost stabilită pensie pentru

vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar, calculat la acel moment conform

funcției deținute, pensie de care a beneficiat până la finele anului 2011.

A invocat că ulterior, salariul procurorului a fost majorat, respectiv în aprilie 2013

și august 2016, însă mărimea pensiei lui nu a fost recalculată.

Astfel, consideră că a fost lipsit de Casa Națională de Asigurări Sociale de dreptul

dobândit legal în anul 1998.

Reclamantul a menționat că la recalcularea pensiei i-a fost stabilită mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la data de 01 aprilie a

fiecărui an și cu achitarea doar a 50 % din mărimea stabilită de legiuitor.

Aftenie Certan a susținut că la 19 aprilie 2018 s-a adresat cu cerere prealabilă la

CTAS Glodeni. Prin răspunsul CNAS nr. C-1013/18 din 06 iunie 2018, cererea prealabilă

1

a fost respinsă, din motiv că nu ar exista temei legitim de a-i recalcula pensia ca procuror

din salariul majorat al procurorului în exercițiu.

A solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea

pensiei conform majorării salariilor procurorilor pe parcursul anilor și de fiecare dată de

la data de 01 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu, repararea prejudiciului material și moral.

În ședința de judecată a instanței de fond din 26 septembrie 2018, Aftenie Certan

a declarat că renunță la pretențiile privind repararea prejudiciului material și moral, prin

încheierea din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, fiind admis

renunțul reclamantului la acțiunea cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

cu încetarea în această parte a procesului.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, a

fost admisă acțiunea depusă de către Aftenie Certan și a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze și să-i achite lui Aftenie Certan pensia pentru vechime

în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului adjunct al raionului,

potrivit legislației referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în funcție,

începând cu 05 aprilie 2013 și respectiv, începând cu 01 august 2016.

Prin decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 26 septembrie

2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni.

Instanțele ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că dreptul social cu

privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea

acesteia în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit

de către Aftenie Certan anterior modificărilor din data de 01 iulie 2011 operate la art. 73

din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008.

În această ordine de idei, instanțele de judecată au menționat că prin Legea nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, procurorilor,

începând cu 01 iulie 2011, li s-a stabilit dreptul la pensie în conformitate cu Legea privind

pensiile de asigurări sociale de stat, circumstanțe care au dus la schimbări esențiale în

raport cu dreptul la pensie acordat procurorilor până la modificările de rigoare. Însă, noile

reglementări au avut ca scop de a stabili noi reguli în privința colaboratorilor care au

activat în organele procuraturii și au obținut dreptul la pensie după intrarea în vigoare a

noilor reglementări, adică după 01 iulie 2011 și nicidecum prin noile reglementări nu se

prezumă schimbarea situației persoanelor care au dobândit dreptul la pensie până la

intrarea în vigoare a reglementărilor respective.

Prin urmare, dispozițiile alin. (8) al art. 73 din Legea cu privire la Procuratură nr.

294 din 25 decembrie 2008, deși au fost abrogate, sunt aplicabile în continuare la

recalcularea pensiei procurorilor ce au dobândit dreptul la pensie până la 01 iulie 2011.

La data de 08 mai 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 07

martie 2019 a Curții de Apel Bălți și pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată.

În susținerea recursului a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de

apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta speță, cu

2

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat că prin art. VIII din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, au fost abrogate alin. (3)-(10) al art. 73 din Legea nr.

294 din 25 decembrie 2008, care prevedeau dreptul procurorilor la recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Astfel, a afirmat că noua redacție a art. 73, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede

că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998. Respectiv, art. 462 din

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu prevede faptul că pensiile procurorilor și

indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului

procurorilor.

Prin urmare, recurenta a susținut că începând cu data de 01 iulie 2011, pensia

procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la data de 01 aprilie conform

art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va

aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 07 martie 2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților la data

de 01 aprilie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 6416 (f.d. 112) și a fost recepționată

de Casa Națională de Asigurări Sociale la 04 aprilie 2019 (f.d. 113).

3

Astfel, recursul, depus la data de 08 mai 2019 de Casa Națională de Asigurări

Sociale, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să

ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), pe când în recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5