3ra-49/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-49/19

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (R. Holban)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Guțu Ion împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată

hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și a fost emisă o

hotărâre nouă de admitere în parte a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 26 februarie 2018 Ion Guțu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Fălești, prin care a solicitat obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Fălești să-i recalculeze și achite pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80

%, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului procurorului-șef în

Procuratura r. Fălești, cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea

generală a salariului adjunctului procurorului-șef raional în exercițiu, începând cu

data de 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și până la 31 iulie 2016, iar

începând cu 01 august 2016, conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr.

3 din 25.02.2016, în vigoare de la 01.08.2016.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în organele Procuraturii Republicii

Moldova începând cu data de 02.08.1983 și până la 07.04.2006, în diferite funcții de

procuror, având o vechime în muncă de procuror mai mare de 22 ani.

Începând cu data de 23.03.2000, la atingerea vârstei de 50 ani, fiind în funcție

de procuror adjunct al raionului Fălești, în conformitate cu Legea cu privire la

Procuratură nr. 902-XII din 29.01.1992, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit

funcției deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului adjunct al procuraturii raionale în exercițiu.

Conform art. 34 alin.(6) a Legii nr. 118-XV, procurorii pensionari beneficiau

de dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, drept pe care reclamantul l-a dobândit la atingerea vârstei

de pensionare a procurorului angajat. Astfel, cuantumul pensiei i-a fost calculat și

ulterior recalculat în mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit funcției

deținute, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului lunar al

procurorului în funcție.

Prin Legea nr. 37 din 07.03.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.

355 din 23.12.2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul

procurorului s-a majorat cu 35% care se efectuează începând cu 01.01.2013.

Casa Națională de Asigurări Sociale a transmis dosarul de pensionar în

gestiunea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Fălești care, din motive

neîntemeiate, l-a lipsit de dreptul dobândit licit în martie anul 2000 la recalcularea

pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare

a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an cu achitarea a 50% din mărimea stabilită de

Parlament, astfel fiindu-i încălcat dreptul de proprietate.

Reclamantul, considerând că organele de asigurări sociale i-au încălcat grav

dreptul la proprietate (pensie), dobândit anterior licit prin aplicarea obligatorie

pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară

a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat cu o cerere prealabilă către

CTAS întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei

în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit prevederilor

Legii nr. 37 din 07.03.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din

23.12.2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din

25.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, însă până în

prezent nu a primit nici un răspuns.

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești, primind cererea prealabilă, nu s-

a expus asupra cerințelor și nici nu i-a dat un răspuns în termenul prevăzut de lege.

Prin hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești acțiunea

a fost admisă; s-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești să emită

decizia cu privire la recalcularea și achitarea lui Ion Guțu a pensiei pentru vechime

în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu lunar al adjunctului procurorului-șef

al r. Fălești, ținând cont de majorarea generală a salariului adjunctului procurorului-

șef al raionului în exercițiu, începând cu 05.04.2013, după creșterea salariului cu

35% și până la 31 iulie 2016 și începând cu 01.08.2016, conform art. 60 din Legea

cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016.

La 23 aprilie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată hotărârea din 06

aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și a fost emisă o hotărâre nouă de

admitere în parte a acțiunii; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

recalculeze lui Ion Guțu pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea

generală a salariului procurorului adjunct de nivelul procuraturii raionale în funcție,

2

începând cu 05 aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35% până la 31 iulie 2016,

și începând cu 01 august 2016, după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare din 01 august 2016); s-

a respins pretenția privind recalcularea pensiei față de CTAS.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod eronat a ajuns la

concluzia de a admite acțiunea înaintată de Ion Guțu împotriva Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Fălești, or, aceasta nu are calitatea de persoană juridică. Totodată,

prima instanță nu s-a expus asupra pretențiilor înaintate împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, or, aceasta are calitatea procesuală de pârât.

Reieșind din cele relatate supra, instanța de apel a respins pretenția lui Ion

Guțu către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești privind recalcularea pensiei,

ca fiind înaintată către un pârât necorespunzător.

Ce ține de fondul cauzei, instanța de apel a menționat că reclamantul Ion

Guțu începând cu data de 23 martie 2000 a devenit beneficiar al pensiei pentru

vechime în muncă în calitate de procuror adjunct calculată în proporție de 80 % față

de salariul funcției deținute, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la

procuratură nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992.

Astfel, intimatul Ion Guțu, în temeiul legii nominalizate, din 23 martie 2000,

are dreptul social de binefacere la pensie pentru vechime în muncă în calitate de

procuror adjunct, care se calculează în proporție de 80 % și care se recalculează în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept care a fost

confirmat ulterior prin prisma prevederilor art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la

procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008.

La 12 noiembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia în partea admiterii

acțiunii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material și interpretarea eronată a legii.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

4

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5