3ra-891/18 — contestarea actului administrativ

3ra-891/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-891/2018

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud: I. Rabei)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Coștei

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă :

La 06 septembrie 2017 Dumitru Coștei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele

procuraturii din octombrie 1976 până în ianuarie 2001, având o vechime în muncă

în funcția de procuror de peste 20 ani.

Începând cu 27 octombrie 1998, în conformitate cu Legea cu privire la

procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80 % din salariul mediu

lunar, potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie

a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu, situație care a durat până la sfârșitul anului 2011.

A relevat că în conformitate cu art. 34, alin. (6) a Legii cu privire la

procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003, procurorii pensionari beneficiau de

dreptul de recalculare a pensiei în dependență majorarea salariului procurorului în

exercițiu, drept pe care l-a dobândit la 01 februarie 2000.

Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii nr.

355-XV1 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, de la 01 ianuarie 2008 cuantumul pensiei i-a fost recalculat conform

dreptului dobândit.

Reclamantul a explicat că conform art. 73, alin. (8) din Legea nr. 294-XVl din

25 decembrie 2008 cu privire la procuratură, procurorii pensionați de asemenea

beneficiau de dreptul de recalculare la pensiei pentru vechime în muncă odată cu

1

majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă odată fiindu-i

reconfirmat dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul

procurorului în exercițiu conform funcției deținute, dobândit legal la 01 februarie

2000.

Conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013.

Astfel, conform art. 51, alin. (1) și (2) lit. c) și art. 52 din Legea nr. 328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de funcție

al procurorului din procuratura teritorială cu o vechime în funcția de procuror de

peste 12 ani, a fost stabilită în mărime de 3,15 salarii pe economie, iar pentru

executarea funcției de conducere de procuror-șef al procuraturii teritorială se

atribuie un spor calculat în raport procentual față de salariul în cuantum de 9%.

A invocat că aceste condiții au fost și sunt întrunite de el.

Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate la

momentul respectiv nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-l de dreptul

dobândit licit în anul 2000 privind recalcularea pensiei. La fel, contrar prevederilor

legale i-a fost stabilită mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de

indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La 20 iulie 2017 considerând că organele de asigurări sociale i-au încălcat

grav dreptul la proprietate (pensie), obținut anterior licit prin aplicarea obligatorie

pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară

a salariului lunar al procurorului în funcție s-a adresat cu o cerere prealabilă întru

restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură

cu majorarea salariului procurorului în funcție potrivit prevederilor Legii nr. 37 din

07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie

2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 23

februarie 2016 cu privire la Procuratură și articolului XXIX din Legea nr. 152 din

01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Or, Casa Națională de Asigurări Sociale la 29 august 2017 i-a refuzat cererea

de recalculare și achitare a pensiei de vechime în muncă, conform cerințelor

formulate.

A statuat că chiar dacă nu și-a expus poziția într-un răspuns, ca rezultat al

neexaminării cererii prealabile, acest fapt i-a permis de a concluziona că pârâtul nu

a determinat corect raportul juridic în cauză, deoarece nu a luat în considerație că

Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)- (10) ale art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, nu este aplicabilă în cazul din

speță, în cazul în care contravine normelor CEDO, practicii unanim recunoscute a

CtEDO, Constituției Republicii Moldova, Hotărârilor Curții Constituționale,

legislației civile naționale și principiului securității raporturilor juridice, instituit în

jurisprudența instanțelor internaționale și naționale de justiție.

A subliniat faptul că conform Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură

(ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului),

Legea nr. 294-XVl din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitatea sa

de procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele

și suplimentele prevăzute pentru judecător. De aceleași stipulări prevăzute în Legea

2

nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură și Legea nr. 294-XVl din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură s-au bucurat și procurorii, fapt de care

a beneficiat până la sfârșitul anului 2011.

Mai mult ca atât, a reiterat că procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr.

118-XV din 14 martie 2003 primeau pensiile conform prevederilor Legii nr. 544

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Atât Legea nr. 294-XVI din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, cât și cele anterioare (din 1992 și

2003) prevedeau reglementări ce asigură garanțiile sociale, una din ele fiind

acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă

- 50 ani (în cazul său 01 februarie 2000), cu respectarea obligatorie a principiului

de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

Totodată, reclamantul a indicat că prin Hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici, Curtea Constituțională a reținut că: „Dreptul cetățeanului la

asigurarea cu pensie se află în dependență directă cu caracterul activității social-

utile prestate. Pensiile pentru vechimea în muncă a judecătorilor, procurorilor (...)

au fost obținute prin munca prestata de aceștia, prin exercitarea unor funcții

speciale, de importanță majora pentru societate. În acest context Curtea a reținut

anterior, că statutul juridic al unor categorii de persoane este determinat de nivelul

juridico-organizatoric al organelor în care aceștia activează, de caracterul și

complexitatea activității prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe

care această activitate le implică.

Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină faptul că statutul

lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari. De aici și

necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială. Instituirea

pensiei speciale (de funcție) pentru procurori, la fel ca și pentru judecători, nu

reprezintă un privilegiu, aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca o compensație

parțială a inconveniențelor ce rezultă din rigorile statutului special, căruia trebuie

să se supună procurorii, statut sever și restrictiv, stabilit prin lege de către

Parlament.”

A solicitat a recunoaște ca ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. C-1460/17 din 29 august 2017, repunerea în dreptul lezat și a obliga

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să-i achite pensia pentru

vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat funcției de nivelul

procurorului-șef de raion, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data

ieșirii la pensie.

Prin hotărârea din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani a

fost admisă acțiunea, a fost considerat neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. C-1460/17 din 29 august 2017 privind recalcularea pensiei ca

procuror în privința lui Dumitru Coștei, a fost obligată Casa Națională de Asigurări

Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Dumitru Coștei pensia pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat funcției de nivelul procurorului-șef

de raion, cu recalcularea acestuia, în cazul majorării salariului procurorului în

exercițiu.

3

La 30 noiembrie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

apel împotriva hotărârii din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul

Rîșcani și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din

03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

La 23 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 03

noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele nu au constatat, elucidat pe

deplin circumstanțele importante soluționării cauzei, precum și și-au bazat soluția

pe fapte neprobate.

A reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

Recurenta a solicitat casarea deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Bălți și hotărârii din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă (la momentul

depunerii recursului), recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 februarie 2018.

Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia motivată a Curții de

Apel Bălți la 23 martie 2018.

Astfel, recursul declarat la data de 23 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

4

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5