3ra-1292/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1292/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-1292/18

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (R. Berdilo)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Isai Sîrcu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 02 august 2017, Isai Sîrcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, a activat în organele procuraturii

din anul 1976 până în anul 2015, având o vechime în muncă, în calitate de procuror,

de 39 ani.

Reclamantul a menționat că, începând cu anul 2000, i-a fost stabilită pensia

pentru vechime în muncă, în conformitate cu Legea cu privire la procuratură nr. 902

din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel moment, iar ulterior cuantumul pensiei a fost

recalculat în mărime de 80 %, din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, cu

recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în

funcție.

Reclamantul a invocat că, la 01 ianuarie 2006 și 01 ianuarie 2008, i-a fost

recalculat cuantumul pensiei datorită majorării salariului procurorului în exercițiu,

în temeiul Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare

în sectorul bugetar. Iar, ulterior prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din data de

31 martie 2009 i-a fost recalculată pensia, începând cu 01 decembrie 2008, fiind

inclus în calcul, sporul pentru secretul de stat.

1

Reclamantul a indicat că, faptul dobândirii dreptului de recalculare a pensiei la

majorarea salariului de funcție a procurorului în exercițiu și utilizării acestui drept

până la sfârșitul anului 2011, nu este negat de pârâtă.

Reclamantul a menționat că, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru

modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul

de salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, iar

conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începînd cu 01 august 2016 salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3

din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, ținîndu-se cont de nivelul

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de

procuror.

Astfel, reclamantul a invocat că, conform art.51 alin.(3), lit. b) și art.52 lit.b) din

Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor, salariul de funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o

vechime în funcția de procuror de peste 16 ani, este în mărime de 4,5 salarii medii

pe economie, iar pentru executarea funcției de conducere de procuror-șef al secției

din cadrul Procuraturii Generale i se atribuie un spor în mărime de 9%, calculat în

raport procentual față de salariul de funcție.

Reclamantul a menționat că, la 16 iunie 2017, s-a adresat cu o cerere prealabilă

către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat restabilirea lui în

dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei, în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție. Iar, prin răspunsul nr. S-1115/17, expediat la data

de 20 iulie 2017, de către Casa Națională de Asigurări Sociale, reclamantului i s-a

refuzat în admiterea cerințelor.

Reclamantul a indicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale la examinarea

cererii prealabile nu a determinat corect raportul juridic și nu a luat în considerație

faptul că, Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, prin care au fost abrogate alin.(3)-(10) ale art. 73 din Legea nr.294

din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură nu este aplicabilă la caz, deoarece

contravine normelor CEDO, practicii unanim recunoscute a CtEDO, Constituției

Republicii Moldova, hotărârilor Curții Constituționale, legislației civile naționale și

principiului securității juridice, instituit în jurisprudența instanțelor internaționale și

naționale.

Reclamantul a invocat că, prin hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000 a Curții

Constituționale privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

procuraturii și funcționarilor publici este stabilit că, dreptul cetățeanului la

asigurarea cu pensie se află în dependență directă de caracterul activității social-utile

prestate.

La fel, reclamantul a indicat că, dreptul lui la pensie, cu aplicarea principiului

recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-1 exclude din utilitatea

juridică.

2

Reclamantul a menționat că, Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să-i

recalculeze pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea salariului

procurorului începînd cu 05 aprilie 2013, majorarea ulterioară de la 01 august 2016

și de fiecare dată, la majorarea salariului procurorului în exercițiu în funcția deținută,

și anume de șef-de secție din cadrul Procuraturii Generale.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 166,167, 267, 268

Cod de procedură civilă, art. 3, 5, 16, 17, 25-27 din Legea contenciosului

administrativ, Legea nr.902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la procuratură, Legea nr.

118 din 14 martie 2003 cu privire la procuratură, Legea nr. 294 din data de

25 decembrie 2008 cu privire la procuratură, Legea nr. 03 din 25 februarie 2016 cu

privire la procuratură, Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare

în sectorul bugetar, Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor, articolul XXIX din Legea nr.152 din 01 iulie 2016

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, hotărârile Curții

Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000; nr.9 din 30 martie 2004 și nr.27 din data

de 20 decembrie 2011.

Prin urmare, reclamantul, Isai Sîrcu a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal,

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-1115/17 din 20 iulie 2017,

repunerea în dreptul lezat și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i

recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu

lunar achitat procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu

recalcularea de fiecare dată, din data de 1 a lunii, în care a fost și va fi efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu, în legătură cu majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie și achitarea diferenței din mărimea reală a pensiei pentru anii 2013-2014.

Prin hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Isai Sîrcu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ. S-a

anulat decizia Casei Națională de Asigurări Sociale nr. S-1115/17 din 20 iulie 2017.

S-a repus Isai Sîrcu în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, ținându-

se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. S-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru vechime în muncă și să achite pensia

pentru vechime în muncă lui Isai Sîrcu, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia,

în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea de efectuat de fiecare dată din

data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui Isai Sîrcu

diferența din mărimea reală a pensiei pentru anii 2013-2014.

Iar, prin încheierea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a corectat omisiunea din hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, și anume omisiunea cu privire la momentul începerii efectuării

recalculării pensiei pentru vechime în muncă și achitării pensiei pentru vechime în

3

muncă, indicîndu-se în partea introductivă și partea dispozitivă a hotărârii momentul

începerii recalculării și achitării lui Sîrcu Isai a pensiei pentru vechime în muncă, și

anume „începînd recalculul pensiei pentru vechime în muncă ținând cont de

majorarea salariului procurorului în funcție de la 05 aprilie 2013, continuând cu

majorarea salariului din 01 august 2016 și continuând recalculul de fiecare dată a

majorării salariului procurorului în exercițiu în funcția de șef de secție din cadrul

Procuraturii Generală pe viitor”. S-a corectat greșeala din hotărârea din data de

27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și anume, în loc de

sintagma eronată ,,se obligă CNAS să achite lui Isai Sîrcu diferența din mărimea

reală a pensiei pentru anii 2013-2014”, se consideră corect „se obligă CNAS să

achite lui Isai Sîrcu diferența din mărimea reală a pensiei pentru perioada cuprinsă

între 05 aprilie 2013 pînă la momentul începerii achitării pensiei recalculate”.

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din data

de 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a indicat că, reclamantul Isai Sîrcu a

activat în organele procuraturii din anul 1976 până în anul 2015, având o vechime

în muncă, în calitate de procuror, de 39 ani. Începând cu anul 2000, în conformitate

cu Legea cu privire la Procuratură, nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel

moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă. Totodată, reclamantului

nu i s-au efectuat recalculări la pensie, în legătură cu majorările salariilor din 2013

și 2016.

Instanța de apel a menționat că, la 16 iunie 2017 reclamantul s-a adresat cu o

cerere prealabilă către CNAS, întru restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului, iar, prin

scrisoarea nr. S-1115/17 din 20 iulie 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale,

cererea prealabilă a fost respinsă.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a reținut ca neîntemeiat și

ilegal, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia

reclamantului. Or, conform hotărârii nr. 4 din 21 ianuarie 2000 a Curții

Constituționale, cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi

micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ

adoptat ulterior.

Respectiv, instanța de apel a invocat că, dreptul lui Isai Sîrcu, la aplicarea

principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în

exercițiu, este menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv

constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul

unei legi posterioare, legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut, conform

prevederilor art. 6 Cod civil.

Instanța de apel a indicat că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a recalcula pensia reclamantului, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept

dobândit de reclamant, la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe

viitor.

La fel, instanța de apel a menționat că, nu poate fi reținut argumentul

reprezentantului Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, drepturile de

pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 46 al Legii cu privire

la pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Instanța de apel a invocat că, Isai Sîrcu deși poate beneficia de dreptul la

4

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă în cazul majorării generale a

salariului procurorilor, recalcularea urmează să fie aplicată începând cu luna

următoare, celei în care a fost depusă cererea și actele necesare la organul de

asigurări sociale de către potențialul solicitant.

La data de 03 august 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

recurs împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de Isai Sîrcu împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale

a indicat că, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzei și a aplicat eronat normele de drept material

și procedural.

Recurenta a menționat că, conform dosarului de pensionare a lui Isai Sîrcu,

acesta începînd cu 22 septembrie 2000 beneficiază de pensie pentru vechime în

muncă, în calitate de procuror, în conformitate cu art. 45 al Legii cu privire la

procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, iar ulterior, începînd cu data de

01 decembrie 2001, pensia a fost recalculată în proporție de 80%, din salariul

funcției de șef de secție al Procuraturii Generale.

Recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că, odată cu

abrogarea Legii cu privire la procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, reglementările

legale ce țin de asigurarea cu pensie a procurorilor au fost transferate în Legea cu

privire la procuratură nr.l18 din 14 martie 2003. Iar, ulterior, prin Legea cu privire

la procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 a fost abrogată Legea cu privire la

procuratură nr. 118 din 14 martie 2003.

Astfel, recurenta a indicat că, noua redacție a art.73 din Legea cu privire la

procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede

că, procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii

nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că, începînd cu

data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează

anual, la 1 aprilie, conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

Recurenta a invocat că, instanțele ierarhic inferioare, la examinarea cauzei, nu

au ținut cont de prevederile art. 33 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, care prevede expres cazurile de reexaminare a

drepturilor la pensie.

Recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că, instanțele

ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile art. 46 alin. (1) a Legii nr. 780 din data

de 27 decembrie 2001 privind actele legislative, care prevede că, actul legislativ

produce efecte numai pentru timpul cât este în vigoare și nu poate fi retroactiv sau

ultraactiv.

La fel, recurenta a indicat că, prin hotărârea nr. 27 din 20 noiembrie 2011 a

Curții Constituționale, au fost recunoscute ca fiind constituționale, prevederile Legii

nr. 56 din 09 iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială a

procurorilor în exercițiu cât și a celor în demisie. Astfel, noile prevederi legale au

exclus posibilitatea recalculării pensiei procurorului în demisie în dependență de

5

majorarea salariului procurorului în exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat

o substituire echitabilă, prin faptul că, pensia procurorilor se indexează anual la data

de 1 aprilie, precum prevede art. 13 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

Recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că, procurorii

pensionați, anterior implimentării prevederilor Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 cu

privire la procuratură, nu au fost prejudiciați, prin faptul că nu li se mai recalculează

pensia în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, or statul nu

are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-o lege anterioară.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces, la

data de 13 iunie 2018, conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.145)

dar date despre recepționarea acesteia de către recurentă, la materialele cauzei

lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale la 03 august 2018, cu respectarea termenului

indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La data de 21 august 2018, în adresa intimatului, Isai Sîrcu a fost expediată

copia recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă pînă la examinarea

recursului, intimatul, Isai Sîrcu nu a depus referință, prin care să-și expună opinia

asupra cererii de recurs depuse de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

6

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale nu rezultă că,

instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

7

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Isai Sîrcu împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8