3ra-1196/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca

3ra-1196/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1196/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marin Piotr împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă, încasarea cheltuielilor de

asistență juridică,

împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 12 septembrie 2017 reclamantul Marin Piotr a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând a declara nulă

decizia de refuz în recalcularea pensiei de procuror, cu repunerea în dreptul lezat și a

obliga Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru

vechime în muncă, rezultând din salariul mediu lunar achitat în funcția de nivelul

procurorului-adjunct al municipiului, cu recalcularea acesteia în raport cu majorarea

generală a salariului procurorului în exercițiu în anii 2013 și 2016, luând în considerare

funcția deținută la data ieșirii la pensie, recalcularea de efectuat de fiecare dată din data

de 01 a lunii în care a fost și se va produce majorarea salariului procurorului în

exercițiu, încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale a cheltuielilor de

judecată în mărime de 5000 de lei pentru asistența juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a activat în organele procuraturii

din septembrie 1973 până în februarie 2002, având o vechime în muncă de procuror de

peste 28 ani. Începând cu 15 februarie 1999, la atingerea vârstei de 50 ani, i-а fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 75% din venitul mediu lunar,

conform funcției deținute de procuror-adjunct al mun. Bălți, pe care o primea regulat,

cu respectarea principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului

lunar al procurorului în exercițiu, situație care a durat până la sfârșitul anului 2011.

Condorm prevederilor art. 34 din Legea nr.H8-XV din 14.03.2003 cu privire la

Procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept care l-a dobândit la

15.02.1999. Odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu, în baza Legii

nr.355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de

1

la 01.01.2008 cuantumul pensiei i-а fost recalculat conform dreptului dobândit. Casa

Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate nu a efectuat recalcularea

pensiei, astfel lipsindu-1 de dreptul dobândit licit în anul 1999 privind recalcularea

pensiei.

Reclamantul a menționet că la 11.08.2017 s-a adresat cu o cerere prealabilă întru

restabilirea lui în dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție. Din răspunsul primit la cererea prealabilă rezultă că

Casa Națională de Asigurări Sociale a decis să refuze de a recalcula pensia sa.

Consideră că decizia de refuz în admiterea cerințelor sale este ilegală și pasibilă de a fi

anulată, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și a achita

pensia conform cerințelor formulate în prezenta cerere.

Marin Piotr a relatat că pârâtul nu a determinat corect raportul juridic în cauză,

circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, deoarece nu a luat în

considerare că Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, prin care au fost abrogate alin.(3)-(10) ale art.73 din Legea nr.294 din

25.12.2008 cu privire la Procuratură, nu este aplicabilă în cazul din speță, deoarece

contravine normelor CEDO, Constituției Republicii Moldova, hotărârilor Curții

Constituționale, legislației civile naționale și principiului securității juridice. Procurorii

pensionați până la adoptarea Legii nr.118-XV din 14.03.2003 ( pensionat în anul 1999)

primeau pensii conform prevederilor Legii nr.544 din 20.07.1995 cu privire la statutul

judecătorului. Atât Legea nr.294-XVI din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, cât și

cele anterioare (din 1992 și 2003) prevăd reglementări ce asigură garanțiile sociale, una

din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică la o

anumită vârstă - 50 ani (în cazul lui 15.02.1999), cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

Reclamantul a mai menționat că stipulările respective au fost adoptate de

Parlamentul Republcii Moldova în strictă concordanță cu liniile directoare privind rolul

procurorilor, adoptate la Congresul III al ONU pentru prevenirea criminalității din

27.08-07.09.1990 și Recomandările Rec. (2000) 19 adoptate de comitetul de Miniștri

ai Consiliului Europei la 06.10.2000, care comform art.5 pct.d) impun statelor membre

(Republica Moldova din 1995) obligația să ia măsuri pentru ca Legea să garanteze

condiții rezonabile de exercitare a acestor funcții, în special cele privind statutul,

remunerarea și o pensie în conformitate cu importanța atrubuțiilor exercitate, precum

și o vârstă corespunzătoare pentru pensionare. La rândul său, Curtea Constituțională

prin Hotărârea nr.4 din 27.01.2000 privind controlul constituționalității unor prevederi

din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,

anchetatorilor Procuraturii, funcționarilor publici a decis сă stipulările legii privind

stabilirea unor garanții materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie

să corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică. Totodată, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilite

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată prin act normativ adoptat ulterior. Dreptul său la pensie cu aplicarea

principiului recalculării la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitatea juridică.

2

Partea reclamantă a considerat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a recalcula pensia de procuror i se încalcă un drept prevăzut de lege, drept

dobândit la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe viitor. Toate

modificările operate în actele legislative, care reglementează modul de calculare a

pensiilor procurorilor, au efect doar pentru persoanele (procurorii) care vor beneficia

de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste modificări neavând

efect retroactiv, conform regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul

constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei

legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul

juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Drept urmare, reclamantul a considerat ilegală și neîntemeiată decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale în coraport cu solicitările expuse în cerera prealabilă.

Casa Națională de Asigurări Sociale necesită să-i recalculeze pensia pentru vechime în

muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului începînd cu 05.04.2013 (data

intrării în vigoare a Anexei nr.3 la Legea nr.37), de majorarea ulterioară de la

01.08.2016 (data intrării în vigoare a Legii nr.152) și pe viitor, de fiecare dată odată cu

majorarea salariului procurorului în exercițiu în funcția deținută.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a

admis cererea depusă de Marin Piotr; s-a considerat neîntemeiat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. M-1574/17 din 24 august 2017; s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i achite lui Marin Piotr pensia pentru vechime în

muncă rezultând din salariul mediu lunar achitat funcției de nivelul procurorului-

adjunct al municipiului; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

recalculeze lui Marin Piotr pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea

salariului procurorului în funcție, începând cu 05.04.2013; s-a încasat de la Casa

Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Marin Piotr cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5000 de lei. (f.d. 66, 72-80).

Prin hotărârea suplimentară din 07 februarie 2018 a Judecătoria Bălți, sediul

Central s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Marin Piotr

pensia pentru vechime în muncă ținând cont și de majorarea salariului procurorului în

funcție pentru anii 2013 și 2016, începând cu 05.04.2013. (f.d. 89)

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 08 decembrie

2017 și hotărârea suplimentară din 07 februarie 2018 a Judecătoria Bălți, sediul

Central.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

precizat că normele de drept cu privire la pensionare stabilite posterior nu au putere

retroactivă, fapt relatat și în pct. 4 (3) din Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30

martie 2004, din care urmează că la determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de

stabilire și plată a pensiilor, modalităților de calculare a cuantumului pensiei legiuitorul

are obligația de a lua în considerare faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu

pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor

aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea pensiei

după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite

anterior.

3

În contextul dat, instanța de apel a menționat că prevederile din Legea nr. 56 din

09 iunie 2011, care se referă la stabilirea pensiei pentru procurori nu au fost declarate

neconstituționale și respectiv ele au rămas în vigoare la data adoptării și sunt în vigoare

și până în prezent.

Respectiv, dreptul reclamantului cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi antterioare

nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, Legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Drept urmare, instanța de apel a precizat că prima instanță corect a concluzionat

că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-1574/17 din 24.08.2017 este

ilegal și lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege și just a admis și pretenția

reclamantului Marin Piotr cu privire la reclacularea pensiei luând în considerare

majorarea salariului procurorului începând cu 05.04.2013, deoarece anexa nr. 3,

modificată prin Legea Parlamantului nr. 37 din 07.03.2013, este în vigoare din

05.04.2013.

La 19 iulie 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 129), Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei din 03 mai 2018 a

Curții de Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 03 mai 2018

a Curții de Apel Bălți, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărâre pripită cu

încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 03 mai 2018, iar Casa Națională de

Asigurări Sociale a declarat recurs la 19 iulie 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul

poștal (f.d. 129).

Completul menționează că recursul a fost declarat în termen, deorece recurentul

a recepționat decizia contestată la 03 iulie 2018, conform avizului de recepție (f.d. 124)

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

5

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale

împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6