2ra-1144/19 — anularea clauzei din contractul individual de muncă, constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe o perioadă nedeterminată

2ra-1144/19 — anularea clauzei din contractul individual de muncă, constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe o perioadă nedeterminată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1144/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. I. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, A. Danilov, N. Budăi)

DECIZIE

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ion Druță

Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Asociația Obștească “Amnesty International

Moldova” și avocatul Vasili Ciuperca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Janna Craevscaia

împotriva Asociației Obștești „Amnesty International Moldova” cu privire la anularea

clauzei din contractul individual de muncă, constatarea faptului încheierii contractului

individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, anularea ordinului cu privire la

încetarea relațiilor de muncă, repararea prejudiciului și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 septembrie 2016, Janna Craevscaia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva AO „Amnesty International Moldova” cu privire la recunoașterea ca fiind

ilegal și anularea ordinului nr. 1 din data de 15 iunie 2016 cu privire la încetarea relațiilor

de muncă, recunoașterea ca fiind ilegal faptul încheierii contractului individual de

muncă din data de 04 ianuarie 2016 pe o durată determinată, constatarea faptului

încheierii contractului individual de muncă din data de 04 ianuarie 2016 în calitate de

manager financiar și administrativ pe o perioadă nedeterminată cu un salariu brut în

mărime de 643,41 de euro, încasarea prejudiciului material în mărime de 1577,95 de

euro și 631,17 dolari, a prejudiciului moral în mărime de 6000 de euro și 2400 de dolari,

a compensației în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (4) al Codului muncii în

mărime de 3000 de euro și 1200 de dolari și a cheltuielilor de judecată (f.d. 3-8, vol.I).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că începând cu anul 2009 a activat la AO

„Amnesty International Moldova”, în baza contractului individual de muncă pe o

perioadă determinată. La expirarea termenului, contractul individual de muncă a fost

prelungit pe un termen de un an. La 04 ianuarie 2016, între AO „Amnesty International

Moldova” și Janna Craevscaia a fost încheiat contractul individul de muncă nr. 5, prin

care ultima a fost angajată pe o perioadă determinată în funcția de manager financiar și

administrativ cu un salariu brut în mărime de 643,41 de euro. Prin acordul adițional nr.

1 la contractul individual de muncă nr. 5 s-a prelungit termenul contractului până la 31

decembrie 2016, totodată, fiindu-i stabilit un adaos salarial în mărime de 235,20 de

1

dolari SUA brut pentru realizarea activităților financiare din cadrul proiectului finanțat

de Amnesty International Norvegia „Egalitatea începe cu educația”.

Reclamanta a indicat că în perioada de activitate, angajatorul nu a avut pretenții

față de activitatea sa, drept dovadă servind lipsa inițierii procedurii disciplinare. La 15

iunie 2016, ora 11:00, colaboratorii AO „Amnesty International Moldova”, Cristina

Pereteatcu, Igor Stoica și Ion Tarlev i-au prezentat rezultatele verificării financiare a

Comisiei ad-hoc de inventariere și procesul-verbal nr. 1 din 15 iunie 2016, care a fost

emis în lipsa sa. Prin procesul-verbal nr. 1 din 15 iunie 2016, Comisia de inventariere,

în urma controlului efectuat, a stabilit că toate documentele organizaționale ale asociației

sunt prezente în safeul asociației, cu excepția raportului de audit pentru anul 2015, a

ordinelor cu privire la mustrare, precum și mustrare aspră aplicată Liliei Savciuc și a

carnetului de muncă al Jannei Craevscaia. Inventarierea a avut loc în lipsa acesteia, fapt

care contravine prevederilor pct. 18 alin. 1) și 6) din Regulamentul privind inventarierea,

aprobat prin ordinul nr. 60 din 29 mai 2012 al Ministerului Finanțelor.

Partea reclamantă a menționat că la ora 11:36 a dat explicații pe marginea

rezultatelor controlului efectuat de comisia ad-hoc de inventariere, explicația fiind

expediată prin intermediul poștei sale electronice „finance@amnesti.md” la adresa

electronică de serviciu a AO „Amnesty International Moldova”, în primul rând

directorului executiv, Cristinei Pereteatcu, ulterior celorlalți membri ai Comisiei - Igor

Stoica și Ion Tarlev. Janna Craevscaia a informat Comisia că raportul de audit pentru

anul 2015 se află pe masa sa de lucru, fiind încă în proces de lucru, carnetul de muncă

se află la ea, deoarece au apărut întrebări cu privire la serviciu la Inspecția Muncii,

nefiind încă rezolvate, iar ordinele cu privire la mustrarea colaboratorului Liliei Savciuc

se află în dosarul personal al ultimei. A relatat că în cadrul asociației nu sunt și nu

cunoaște despre regulamentele, ordinele care ar reglementa modul de păstrare a

raportului de audit și a ordinelor de mustrare a angajaților.

Janna Craevscaia a afirmat că la aceiași dată, aproximativ la ora 12:15, membrii

Comisiei de inventariere au ridicat raportul de audit pentru anul 2015 și ordinele cu

privire la mustrarea colaboratorului Liliei Savciuc. La ora 17:00, directorul executiv

Cristina Pereteatcu i-a înmânat ordinul nr. 1 din 15 iunie 2016 cu privire la încetarea

relațiilor de muncă și a contractului individual de muncă în legătură cu încălcarea gravă

a condițiilor contractului individual de muncă pe durată determinată, solicitându-i

părăsirea oficiului AO „Amnesty International Moldova”. Aproximativ la ora 17:15,

Janna Craevscaia a solicitat intervenirea organelor de poliție pentru stabilirea faptului

că nu a avut loc furt de documente, iar la ora 18:00 a predat directorului executiv actele

de lucru, ștampila, cheia de la safeu și a părăsit oficiul AO „Amnesty International

Moldova”.

Reclamanta a considerat că ordinul nr. 1 din data de 15 iunie 2016 cu privire la

încetarea relațiilor de muncă este ilegal și neîntemeiat, atât ca formă, cât și ca conținut,

la emiterea căruia au fost încălcate grav prevederile legislației muncii, având în vedere

că în ordinul privind încetarea relațiilor de muncă nu este indicat în baza cărui articol,

alineat, literă din Codul muncii a fost concediată, nefiind clar în baza cărui temei a fost

concediată. De asemenea, angajatorul în ordinul contestat a indicat că relațiile de muncă

au încetat în legătură cu încălcarea gravă a condițiilor contractului individual de muncă

pe durată determinată, deși nu a indicat care condiții ale contractului au fost încălcate.

Ordinul nr. 1 din data de 15 iunie 2016 urmează a fi anulat, deoarece la momentul

emiterii acestuia, nu i s-au adus la cunoștință prevederile legale privind încetarea

2

relațiilor de muncă precum și obiecțiile AO „Amnesty International Moldova” cu privire

la munca prestată. Totodată, reclamanta a considerat ilegal și neîntemeiat procesul-

verbal nr. 2 din data de 15 iunie 2016, deoarece pierderea actelor din oficiul asociației

nu are nicio tangență cu explicațiile contabilului-șef, mai mult actul dat confirmă faptul

că niciun act din oficiu nu a dispărut.

Cu referire la preaviz a susținut că acesta are denumire incorectă, fiind anexat la

ordinul de eliberare din funcție cu care a făcut cunoștință în ultimul moment, actul în

cauză confirmând ilegalitatea eliberării reclamantei din funcția deținută.

În susținerea pretenției cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal faptul încheierii

contractului individual de muncă din data de 04 ianuarie 2016 pe o durată determinată

cu constatarea faptului încheierii acestuia pe o perioadă nedeterminată, a declarat că

până la încheierea contractului individual de muncă din data de 04 ianuarie 2016 a

activat în cadrul AO „Amnesty International Moldova” timp de 6 ani în aceeași funcție,

cu ea anual fiind prelungit contractul individual de muncă pe o perioadă de un an, iar

conform unicei înscrieri din carnetul său de muncă la că în baza ordinului din data de 28

decembrie 2009 a fost angajată în funcția de manager financiar în cadrul AO „Amnesty

International Moldova”, fapt ce demonstrează că a fost încheiat un contract individual

de muncă pe o perioadă nedeterminată, luând în considerare că conform pct. 8.1 al

contractului individual de muncă, acesta încetează odată cu expirarea termenului pentru

care a fost încheiat și anume la data de 31 decembrie 2016 cu posibilitatea de a fi extins

pentru o perioadă nedeterminată, din care rezultă că nu a fost angajată temporar în

serviciu.

Cu referire la încasarea prejudiciului material a menționat că la momentul adresării

în instanța de judecată salariul neprimit pentru munca efectuată constituie suma de

1483,33 de euro și 593,33 de dolari SUA. AO „Amnesty International Moldova”

urmează să-i achite și plățile pentru concediul neplătit în mărime de 94,62 de euro și

37,84 de dolari SUA. Astfel, suma care urmează a fi restituită din suma salariului

neachitat la data de 14 septembrie 2016, inclusiv, compensarea pentru concediu

constituie suma de 1577,95 de euro și 631,17 de dolari SUA, iar în conformitate cu art.

90 alin. (4) din Codul Muncii, în locul restabilirii în serviciu solicită încasarea unei

compensații în mărime de 6 salarii medii lunare în mărime de 3000 de euro și 1200 de

dolari SUA (rezultând din salariu lunar în mărime de 500 de euro și 200 de dolari SUA

x 6 luni). Mai mult, prin acțiunile AO „Amnesty International Moldova” i-au fost

cauzate suferințe psihologice, motiv pentru care solicită încasarea din contul

angajatorului și a prejudiciului moral în mărime de 6000 de euro și 2400 de dolari SUA.

Pe parcursul examinării cauzei, Janna Craevscaia a depus o cerere prin care a

solicitat corectarea și suplinirea cerințelor din cererea de chemare în judecată, cu

recunoașterea faptului încheierii la data de 04 ianuarie 2016, între AO „Amnesty

International Moldova” și Janna Craevscaia, a contractului individual de muncă pe un

termen de 2 ani, până la sfârșitul anului 2017, cu un salariu brut în mărime de 643,41 de

euro și 500 de euro net; obligarea AO „Amnesty International Moldova” să execute

imediat hotărârea judecătorească privind plata Jannei Craevscaia a unui salariu mediu,

în conformitate cu prevederile art. 256 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă; obligarea

AO „Amnesty International Moldova” să-i compenseze Jannei Craevscaia prejudiciul

material, sub forma salariului, a indemnizației de concediu și compensarea pierderilor

cauzate de neachitarea la timp a salariului, în conformitate cu prevederile art. 145 alin.

(1), (2) și (4) Codul muncii; obligarea AO „Amnesty International Moldova” să

3

calculeze și să achite toate plățile legate de raportul de muncă, la organele de resort, pe

întreaga perioadă de concediere ilegală; obligarea AO „Amnesty International

Moldova” să efectueze înscrierea în carnetul individual de muncă al Jannei Craevscaia

privind încetarea raportului de muncă din inițiativa salariatei, din momentul rămânerii

irevocabilă a hotărârii judecătorești și interzicerea AO „Amnesty International

Moldova” să efectueze înscrieri în carnetul individual de muncă al Jannei Craevscaia,

care ar reflecta conflictul între AO „Amnesty International Moldova” și Janna

Craevscaia (f.d.139-141, vol. I).

Ulterior, Janna Craevscaia a mai depus o cerere de completare a pretențiilor

acțiunii, solicitând recunoașterea faptului încheierii contractului individual de muncă

între AO „Amnesty International Moldova” și Janna Craevscaia – în calitate de manager

financiar și administrativ, pe o perioadă nedeterminată, cu un salariu brut în mărime de

643,41 de euro brut și 500 de euro net, sau, recunoașterea contractului individual de

muncă încheiat pe un termen de 2 ani, până la sfârșitul anului 2017, sau, recunoașterea

contractului individual de muncă ca fiind prelungit, sau încheiat pe o nouă perioadă de

timp, până la sfârșitul anului 2017 (f.d. 162, vol. I).

Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

pretenția Jannei Craevscaia cu privire la anularea clauzei din contractul individual de

muncă nr. 5 din 01 ianuarie 2016 privind încheierea contractului pe o perioadă

determinată s-a respins ca fiind tardivă, iar pretențiile Jannei Craevscaia cu privire la

constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe o perioadă

nedeterminată, anularea ordinului nr. 1 din data de 15 iunie 2016 cu privire la încetarea

relațiilor de muncă, repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de

judecată s-au respins ca neîntemeiate (f.d. 44-50, vol. II).

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat

de Janna Craevscaia și s-a menținut hotărârea 22 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru ( f.d. 103, 104-114 vol. II).

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de către Janna Craevscaia, reprezentată de avocatul Lilia Pacișina; s-a casat

decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza civilă la rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău. în alt complet dejudecători (f.d.163-170 vol. II).

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de

apel depusă de Janna Craevscaia; s-a casat hotărârea din 22 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea respingerii cerințelor privind anularea

ordinului cu privire la încetarea relațiilor de muncă și încasarea plăților salariale și în

această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a anulat ordinul nr. 1 din 15 iunie

2016 cu privire la încetarea relațiilor de muncă cu salariata Janna Craevscaia, emis de

AO „Amnesty International Moldova”; s-a încasat din contul AO „Amnesty

International Moldova” în beneficiul Jannei Craevscaia suma prejudiciului material,

care constă din salariul neachitat pentru perioada de timp 16 iunie 2016 - 07 februarie

2019 în mărime de 446167,26 de lei și plata pentru concediile de odihnă nefolosite în

mărime de 36469,99 de lei; prejudiciul moral în mărime de 1 (un) salariu mediu lunar,

în sumă de 14164,04 de lei; compensația suplimentară în locul restabilirii la locul de

muncă în mărime de 3 (trei) salarii medii lunare, în sumă de 42492 de lei și cheltuielile

de judecată suportate pentru plata serviciilor de asistență juridică în mărime de 11500

de lei. În rest, s-a menținut hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea sumei de 18692,84

4

de lei cu titlu de pierdere cauzată prin neachitarea la timp a salariului și cu privire la

anularea clauzei din contractul individual de muncă nr. 5 din 01 ianuarie 2016 privind

încheierea contractului pe o durată determinată; s-a încasat din contul AO „Amnesty

International Moldova” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4179 de lei, de a

cărei plată reclamanta a fost scutită în temeiul Legii.

La 09 aprilie 2019 AO “Amnesty International Moldova” și avocatul Vasili

Ciuperca au declarat recurs împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei contestate cu menținerea

hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este ilegală în parte și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a interpretat eronat

legea, soluționând greșit cauza.

Cu referire la încasarea despăgubirilor pentru perioada absenței forțate de la muncă,

recurentul a invocat că contractul individual de muncă și acordul adițional la contract au

fost încheiate pe durată determinată, până la data de 31 decembrie 2016, iar conform art.

90, alin. (2), lit. a) Codul muncii, aplicat de instanța de apel, plata despăgubirii se

efectuează pentru perioada de absență forțată de la muncă, respectiv, instanța de apel

urma a dispune încasarea despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă anume

pentru perioada de valabilitate a contractului individual de muncă, adică până la 31

decembrie 2016 și nicidecum până la 07 februarie 2019, or pentru perioada 01.01.2017

- 07.02.2019 nu erau stabilite raporturi de muncă între asociație și intimată. Aceiași

situație se referă și la soluția instanței de apel în parte admiterii cerinței privind încasarea

plății pentru concediile de odihnă nefolosite pentru anii 2017-2019, care în mod similar,

sunt în afara duratei de valabilitate a contractului individual de muncă.

Suplimentar recurenta a reținut că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07

februarie 2019 a fost menținută hotărârea primei instanțe prin care au fost respinse

cerințele privind anularea clauzei din contractul individual de muncă privind încheierea

contractului pe o durată determinată, precum și privind constatarea faptului încheierii

contractului individual de muncă pe durată nedeterminată. Respectiv în speță, nu a

existat vreun temei, care ar justifica încasarea despăgubirilor pentru absența forțată de

la muncă peste perioada de valabilitate a contractului individual de muncă, or contractul

de muncă și acordul adițional au fost încheiate pe o durată determinată, până la data de

31.12.2016 (clauză care nu a fost modificată/anulată de către instanțele de fond și de

apel). În concluzie, a fost menționat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07

februarie 2019, în mod arbitrar și fără un temei legal s-a dispus încasarea de la asociația

recurentă a despăgubirilor pentru absența forțată a intimatei de la muncă, precum și a

plății pentru concediile de odihnă nefolosite, pentru o perioadă ce depășește durata de

valabilitate a contractului individual de muncă. Respectiv, prin decizia contestată a fost

încălcat dreptul asociației la proprietate și dreptul la un proces echitabil, prevăzute în

art. 1 din protocolul adițional nr. 1 și art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului și Libertăților Fundamentale, prin faptul că AO „Amnesty International

Moldova” a fost lipsită de proprietatea sa în mod arbitrar și fără un temei legal.

Cu referire la legalitatea ordinului de concediere, asociația a indicat că la adoptarea

deciziei contestate cu recurs, instanța de apel a reținut printre altele că ordinul de

concediere nu corespunde prevederilor exprese statuate în art. 81 și 210 Codul muncii,

în sensul că în cuprinsul ordinului nu s-a făcut referire la articolul, alineatul, punctul și

litera corespunzătoare din lege, cu privire la încetarea raportului de muncă, că ordinul

5

nu conține temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii (eliberarea din funcție),

precum și că ordinul nu conține termenul și organul în care sancțiunea poate fi

contestată. La acest capitol a notat recurenta că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară

probelor și a interpretat în mod eronat prevederile legale cu privire la conținutul

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, precum și cu privire la temeiurile de

anulare a ordinului de concediere. La examinarea prezentei pricini în instanța de fond și

de apel s-a demonstrat cu certitudine că intimata Janna Craevscaia a comis încălcări

grave ale disciplinei muncii, după cum urmează: - răspândirea/divulgarea unor terțe

persoane, a informațiilor denigratoare care au afectat onoarea și demnitatea membrilor

asociației, precum și a prejudiciat imaginea AO “Amnesty International Moldova”

(încălcarea pct. 4.3 din contractul individual de muncă); - neasigurarea securității

documentelor elaborate ale AO “Amnesty International Moldova”, prin managementul

și gestionarea defectuoasă a documentelor asociației intimate (încălcarea pct. 4.3 din

contractul individual de muncă). Drept consecință a încălcărilor enumerate mai sus,

administrația asociației recurente a pierdut iremediabil încrederea față de Janna

Craevscaia ca salariată care mânuia valorile bănești și materiale (contabil șef) ale AO

“Amnesty International Moldova”. Drept urmare, în temeiul art. 86, alin. (1), lit. k) din

Codul muncii și anume - comiterea de către salariatul care mânuiește nemijlocit valori

bănești sau materiale a unor acțiuni culpabile dacă aceste acțiuni pot servi temei pentru

pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv, a fost desfăcut din

inițiativa angajatorului, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat

cu salariata Janna Craevscaia. Toate temeiurile de fapt și de drept care au servit la

aplicarea sancțiunii disciplinare au fost indicate în preavizul nr. 1/2016 din 15 iunie

2016, care este parte integrantă a ordinului de concediere și care au fost aduse la

cunoștință intimatei în aceiași zi, fapt confirmat în acțiune însăși de Janna Craevscaia (

pct. 17, lit. h) din acțiune). Mai mult, la materialele dosarului, de către intimată, a fost

anexat procesul-verbal privind actele de constatare din 15 iunie 2016, întocmit de

Inspectoratul de Poliție Centru, mun. Chișinău, în care s-a indicat că Janna Craevscaia

la data de 15.06.2016 a făcut cunoștință cu ordinul de concediere și cu preavizul nr.

1/2016 (care este parte integrantă a ordinului de concediere), în care erau indicate

temeiurile de fapt și de drept care au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare. În

asemenea condiții, alegația instanței de apel precum că ordinul de concediere nu conține

temeiurile de fapt și de drept care au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare

(concedierea) sunt arbitrare, or probele din dosar demonstrează contrariul. De asemenea,

după emiterea ordinului privind încetarea relațiilor de muncă, intimata personal, fără a

fi impusă de nimeni și fără a indica anumite obiecții a completat și a semnat actul de

predare-primire din 15 iunie 2016. În punctul 3 din actul de predare-primire enunțat este

indicat expres că nu sunt pretenții sau obiecții de finisare a lucrărilor si încetare a

relațiilor de muncă. Astfel, din conținutul acestui punct rezultă că Janna Craevscaia era

de acord cu încălcările disciplinare grave comise, cu temeiurile de fapt și de drept care

au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare și cu însăși sancțiunea disciplinară aplicată

(concedierea), deoarece nu avea pretenții sau obiecții referitor la încetarea relațiilor de

muncă.

Referitor la forma și conținutul ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare,

asociația recurentă a menționat că toate circumstanțele/temeiurile de fapt și de drept care

au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare au fost indicate în preavizul nr. 1/2016 din

15 iunie 2016, care este parte integrantă a ordinului de concediere și care au fost aduse

6

la cunoștință intimatei în ziua concedierii (preavizul nr. 1/2016 din 15 iunie 2016 conține

referire la articolul, alineatul, punctul și litera din Codul muncii care a servit drept temei

pentru concedierea Jannei Craevscaia). La fel, a subliniat că parte integrală din ordinul

de concediere sunt: preavizul nr. 1/2016 din 15.06.2016 pe care Janna Craevscaia

personal l-a semnat ca confirmare că a făcut cunoștință cu ordinul de concediere și cu

motivele de fapt și de drept care au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare și procesele-

verbale nr 1 și 2 din 15.06.2016, care sunt anexe la ordinul de concediere (procesele-

verbale sunt acte preparatorii care au dus la emiterea ordinului de concediere).

Totodată, a învederat că chiar dacă ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare ar

conține anumite greșeli sau neclarități (motive formale), acest fapt nu înseamnă

imperativ obligatoriu că ordinul este ilegal sau că acesta urmează obligatoriu a fi anulat,

or Codul muncii nu prevede aceste elemente a fi obligatorii sub sancțiunea nulității.

Astfel, din conținutul art. 206 alin. (1) Codul muncii, rezultă cu certitudine că temeiul

aplicării unei sancțiuni disciplinare salariatului, în concret concedierea, este încălcarea

gravă a disciplinei muncii. Prin urmare, sarcina de bază a instanței de judecată este de a

stabili dacă o asemenea încălcare a avut loc, pe când exigențele prevăzute de lege cu

referire la forma și conținutul ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare au un

caracter secundar. În acest context, a menționat că în speță intimatei i-au fost respectate

drepturile legale în procedura de sancționare disciplinară, fiindu-i aduse la cunoștință

toate motivele de fapt și de drept care au servit drept temei pentru concediere. Mai mult,

nu au fost create anumite impedimente în exercitarea de către intimată a dreptului de a

contesta ordinul angajatorului, or în speță Janna Craevscaia și-a valorificat efectiv

dreptul de a contesta ordinul de concediere în instanța competentă și în termenul

prevăzut de lege.

Întru susținerea celor enunțate, recurenta a făcut referire și la pct. 21 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 22 decembrie 2014 privind practica

judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării și încetării

contractului individual de muncă, conform căruia este prevăzut că, dacă la soluționarea

litigiilor de anulare a actului de concediere și repunerea în funcție a salariatului instanța

va constata că a existat temei de desfacere a contractului individual de muncă, însă în

actul de concediere motivele de concediere au fost formulate greșit, atunci instanța este

în drept de a stabili formularea motivelor în conformitate cu legislația muncii, luând în

considerare circumstanțele reale care au servit temei de concediere. Respectiv, în situația

din speță, instanța de apel a interpretat cu un formalism exagerat cerințele legale cu

privire la forma și conținutul ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, prevăzute în

art. 81 și 210 Codul muncii, dispunând anularea ordinului de concediere pe motive

formale, or a reiterat asociația recurentă că cerințele cu privire la forma și conținutul

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare nu sunt obligatorii sub sancțiunea nulității.

Referitor la alegația instanței de apel precum că în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 86, alin. (1), lit. k) Codul muncii ca temei de încetare a relațiilor

individuale de muncă, a relatat recurenta că la acest capitol au fost interpretate eronat

prevederile legii, de către instanța de apel, deoarece funcția în care a fost angajată

intimata este „manager financiar și administrativ” (denumirea prevăzută de finanțator),

care în esență este funcția de contabil sef al asociației recurente. Prin urmare, Janna

Craevscaia fiind angajată ca “manager financiar și administrativ”, adică contabil șef, în

virtutea funcției respective, intra în categoria salariaților care mânuiau valorile bănești

și materiale ale asociației „Amnesty International Moldova” și care, după cum s-a

7

enumerat mai sus, a comis acțiuni culpabile care au servit temei pentru pierderea

încrederii angajatorului față de salariata Janna Craevscaia. Drept consecință, temeiul de

drept care a servit la aplicarea sancțiunii disciplinare și anume concedierea, este

pierderea iremediabilă de către asociația recurentă a încrederii față de Janna Craevscaia,

ca salariată care mânuia valorile bănești și materiale ale AO “Amnesty International

Moldova”. Pierderea încrederii asociației recurente față de intimată se explică prin faptul

că Janna Craevscaia, ca salariată care în virtutea funcției avea acces la sistemele

informaționale ale angajatorului (informațiile privind activitatea economico-financiară

a asociației), a dezvăluit unor terțe persoane informații privind anumite pretinse “fraude

financiare” în activitatea AO „Amnesty International Moldova”. Divulgarea

respectivelor informații denigratoare are ca consecință, prejudicierea imaginii asociației

recurente în fața partenerilor de dezvoltare și finanțatorilor cu care conlucrează AO

„Amnesty International Moldova”, fapt care poate duce la consecințe materiale mult mai

grave, precum încetarea finanțării activității asociației recurente, etc. De asemenea,

datorită acțiunilor intimatei indicate mai sus, asociația recurentă a fost supusă

controlului de către finanțatorul de bază (Mișcarea Internațională Amnesty) în privința

pretinselor “fraude financiare” și care în concluzie a indicat expres că „în baza

materialelor analizate, nu au fost identificate informații care ar confirma „frauda

financiară”. Respectiv, în condițiile în care intimata, ca salariată care avea acces la

sistemele informaționale ale asociației recurente a divulgat informații unor terțe

persoane despre pretinsele „fraude financiare”, care au dus la știrbirea imaginii asociației

față de partenerii de dezvoltare, precum și la controlul efectuat de finanțatorul de bază,

este arbitrară și eronată concluzia instanței de apel, conform căreia asociația recurentă

nu a demonstrat existența unor consecințe negative asupra imaginii АО „Amnesty

International Moldova” în urma acțiunilor Jannei Craevscaia.

Totodată, întru susținerea poziției că asociația recurentă a aplicat corect temeiul

prevăzut la art. 86, alin. (1), lit. k) Codul muncii, la emiterea ordinului privind încetarea

relațiilor de muncă cu intimata, a făcut trimitere la prevederile conținute în pct. 18, lit.

k) din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 22 decembrie 2014,

conform cărora drept exemple de pierdere a încrederii, față de salariații care au acces la

sistemele informaționale ale angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a

informației) sau la cele administrate de angajator, poate servi dezvăluirea unor informații

confidențiale concurenților sau săvârșirea unor fapte care supun angajatorul anumitor

riscuri materiale, cum ar fi distrugerea bazei de date cu privire la clienții angajatorului,

ambele având consecințe mult mai grave, decât sustragerea unor sume neînsemnate de

bani. În susținerea celor enunțate, asociația recurentă a pierdut iremediabil încrederea

față de salariata Janna Craevscaia, fapt pentru care nu mai puteau fi continuate

respectivele raporturi de muncă. Imposibilitatea continuării relațiilor de muncă între

asociația recurentă și intimată rezultă însăși din cererea de chemare în judecată înaintată

de Janna Craevscaia în instanța de judecată, care conform cerințelor înaintate nu solicită

restabilirea la locul de muncă, dar solicită achitarea unei compensații în locul restabilirii

la locul de muncă.

În concluzie AO “Amnesty International Moldova” a opinat că a respectat cu

strictețe procedura de sancționare disciplinară și de desfacere a contractului individual

de muncă pe durată determinată încheiat cu salariata Janna Craevscaia, ultimei fiindu-i

asigurate și respectate toate drepturile prevăzute de legislația muncii, în cadrul

procedurii de sancționare disciplinară. Prin urmare, cerința intimatei privind anularea

8

ordinului nr. 1 din 15.06.2016 cu privire la încetarea relațiilor de muncă este

neîntemeiată, iar instanța de apel în mod arbitrar și eronat a admis această cerință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 07 februarie 2019 și expediată în

adresa participanților la proces la 11 martie 2019, conform scrisorii de însoțire (f.d. 223,

vol. II).

Colegiul menționează că recursul declarat de AO “Amnesty International

Moldova” și avocatul Vasili Ciuperca, la 09 aprilie 2019 este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 03 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat, va casa în

parte decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în rest va menține decizia

instanței de apel fără modificări, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de

apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind

de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la

normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

9

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru

instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei.

Așadar, din materialele cauzei rezultă că la data de 04 ianuarie 2016, între AO

„Amnesty International Moldova” și Janna Craevscaia a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 5 (f.d. 10-12 vol. I).

Conform pct. 1.2 al contractului, în baza art. 55 lit. k) din Codul muncii, contractul

a fost încheiat pe o durată de la 4 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2016, cu

posibilitate de extindere, și reziliera în temeiurile prevăzute de titlul III, cap. V Codul

muncii.

Conform pct. 2.1 al contractului, salariatul a fost angajat în funcția de manager

financiar și administrativ, atribuțiile salariatului fiind descrise în fișa de serviciu, care

este parte componentă a contratului.

În condițiile pct. 4.3 al contractului, salariatul era obligat să asigure securitatea

materialelor și documentelor elaborate și să nu permită scurgerea informațiilor care ar

afecta sau diminua onoarea și demnitatea colaboratorilor, cetățenilor, precum și care ar

aduce prejudiciu de orice natură angajatorului. În cazul încălcării acestei prevederi, toate

prejudiciile angajatorului vor fi suportate de salariat.

Punctul 5 al contractului, prevedea că la momentul semnării contractului, salariul

brut pentru prestarea serviciilor conform pct.2.1 este în valoare de 632,41 euro brut (500

euro net), cu posibilitatea de a fi mărit, în dependență de existența altor surse adiționale

de finanțare.

Conform pct. 8.1 al contractului, contractul încetează odată cu expirarea termenului

pentru care a fost încheiat și anume la 31 decembrie 2016, cu posibilitatea de a fi extins

pentru o perioadă nedeterminată.

Iar, conform pct. 8.3 din contract, concedierea – desfacerea din inițiativa

angajatorului a contractului individual de muncă se admite pentru motivele prevăzute de

art. 86 al Codului muncii.

Tot la 04 ianuarie 2016, între AO „Amnesty International Moldova” și Janna

Craevscaia a fost semnat acordul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă al

salariatei Janna Craevscaia, conform căruia articolul 5 din contractul individual de

muncă nr.5, s-a completat, fiind stabilit adaosul salarial în mărime de 235,50 dolari SUA

brut pentru realizarea activităților financiare din cadrul proiectului finanțat de Amnesty

International Norvegia ”Egalitatea începe cu Educația” în limitele bugetului stipulat în

contractul de grant (f.d. 13, vol. I).

Conform pct.1.2 din acord, clauza menționată la pct.1.1 din acord, obține forță

juridică începând cu 04 ianuarie 2016 și se execută până la expirarea proiectului

nominalizat, la 31 decembrie 2016.

Prin procesul-verbal nr. 1 din 15 iunie 2016 cu privire la inventarierea

documentelor juridice și administrative ale AO „Amnesty International Moldova”,

comisia ad-hoc de inventariere a constatat că din safeul asociației a dispărut raportul de

10

audit pentru anul 2015, carnetul de muncă al salariatei Janna Craevscaia, ordinele de

mustrare, inclusiv și în privința salariatei Lilia Savciuc (f.d. 21, vol. I).

Prin procesul-verbal nr. 2 din 15 iunie 2016 cu privire la constatarea divergențelor

în declarațiile verbale ale contabilei-șef și explicația sa scrisă privind dispariția unor

documente din oficiul Asociației, la solicitarea comisiei de inventariere au fost restituite

în safeu două rapoarte de audit pentru 2015 și două ordine de mustrare în privința

salariatei Lilia Savciuc (f.d. 22, vol.I).

Totodată, Comisia de inventariere a solicitat Jannei Craevscaia să prezinte

directorului executiv, de la Inspecția Muncii, în aceeași zi, carnetul de muncă pe numele

Jannei Craevscaia în original, pentru păstrare/perfectare în condițiile Legii.

În aceeași zi, la 15 iunie 2016, între Janna Craevscaia și AO „Amnesty International

Moldova” a fost semnat preavizul nr.1/2016 privind neprelungirea relațiilor contractuale

între AO „Amnesty International Moldova”și salariata Janna Craevscaia (f.d. 23-24,

vol.I).

Conform pct. 3 din preaviz, s-a dispus anunțarea Jannei Craevscaia, deținătoarea

funcției de manager financiar și administrativ, despre încetarea relațiilor contractuale cu

AO „Amnesty International Moldova” din data de 15 iunie 2016, din motivul încălcării

flagrante a obligațiilor contractuale ale salariatei, în temeiul art.86 alin. (1) lit. k) din

Codul muncii.

Conform pct. 4 din preaviz, deoarece la data de 30 mai 2016, salariata s-a întâlnit

cu o persoană din afara organizației, căreia i-a prezentat intenționat informație eronată

despre presupusele fraude financiare din AO „Amnesty International Moldova”,

provocând astfel prejudicii imaginii organizației, se constată imposibilitatea continuării

relațiilor de muncă cu salariata.

Prin pct. 5 din preaviz, constatând sustragerea raportului de audit pentru anul 2015,

carnetului de muncă al Jannei Craevscaia, precum și a două ordine de mustrare și

mustrare aspră a Liliei Savciuc din safeul organizației, s-a stabilit imposibilitatea

prelungirii relațiilor contractuale cu Janna Craevscaia.

De asemenea, din materialele cauzei s-a stabilit că la 15 iunie 2016, părțile au

semnat actul de primire-predare, prin care Janna Craevscaia a predat bunurile,

documentele financiar-contabile, informațiile și valorile materiale de serviciu către AO

„Amnesty International Moldova” (f.d.70, vol.I).

Conform registrului de evidență a carnetelor de muncă, Jannei Craevscaia i-a fost

eliberat carnetul de muncă la data de 13 iunie 2016 (f.d.29, vol.I).

Conform certificatului nr. 44/19 din 30 ianuarie 2019, eliberat de AO „Amnesty

International Moldova”, salariul mediu lunar net pentru ultimele 3 luni lucrate la AO

„Amnesty International Moldova” în anul 2016, plătit Jannei Craevscaia a constituit

14164,04 lei (f.d.181, vol.II).

La data de 08 august 2016, Janna Craevscaia a expediat în adresa AO„Amnesty

International Moldova” o cerere prin care a solicitat soluționarea litigiului pe cale

extrajudiciară, care a fost recepționată de destinatar la data 09 august 2018, drept dovadă

servind semnătura aplicată pe avizul poștal, copia căruia este anexată la materialele

cauzei (f.d.42-43, vol.I).

Neprimind niciun răspuns la cererea enunțată, Janna Craevscaia a depus prezenta

acțiune în instanța de judecată, cu ulterioare concretizări (f.d. 3-8, 162, vol.I).

Prima instanță, fiind investită cu jucarea cauzei în fond, a respins ca tardivă

acțiunea cu privire la anularea clauzei din contractul individual de muncă nr. 5 din 01

11

ianuarie 2016 privind încheierea contractului pe o perioadă determinată, iar pretențiile

Jannei Craevscaia cu privire la constatarea faptului încheierii contractului individual de

muncă pe o perioadă nedeterminată, anularea ordinului nr. 1 din data de 15 iunie 2016

cu privire la încetarea relațiilor de muncă, repararea prejudiciului material, moral și

încasarea cheltuielilor de judecată au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 44-50, vol. II).

Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea actului de dispoziție pronunțat de

către prima instanță, a admis cererea de apel depusă de Janna Craevscaia; a casat

hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea

respingerii cerințelor privind anularea ordinului cu privire la încetarea relațiilor de

muncă și încasarea plăților salariale și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre prin

care a anulat ordinul nr. 1 din 15 iunie 2016 cu privire la încetarea relațiilor de muncă

cu salariata Janna Craevscaia, emis de AO „Amnesty International Moldova”; a încasat

din contul AO „Amnesty International Moldova” în beneficiul Jannei Craevscaia suma

prejudiciului material, care constă din salariul neachitat pentru perioada de timp 16 iunie

2016 - 07 februarie 2019 în mărime de 446167, 26 de lei și plata pentru concediile de

odihnă nefolosite în mărime de 36469,99 de lei; a încasat din contul AO „Amnesty

International Moldova” în beneficiul Jannei Craevscaia prejudiciul moral în mărime de

1 (unu) salariu mediu lunar în sumă de 14164,04 de lei; a încasat din contul AO

„Amnesty International Moldova” în beneficiul Jannei Craevscaia compensația

suplimentară în locul restabilirii la locul de muncă în mărime de 3 (trei) salarii medii

lunare, în sumă de 42492 de lei și cheltuielile de judecată suportate pentru plata

serviciilor de asistență juridică în mărime de 11500 de lei. În rest, a menținut hotărârea

din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea respingerii

cerințelor cu privire la încasarea sumei de 18692,84 de lei cu titlu de pierdere cauzată

prin neachitarea la timp a salariului și anularea clauzei din contractul individual de

muncă nr. 5 din 01 ianuarie 2016 privind încheierea contractului pe o durată determinată;

a încasat din contul AO „Amnesty International Moldova” în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 4179 de lei, de a cărei plată reclamanta a fost scutită în temeiul Legii.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a reținut că ordinul nr. 1 din 15 iunie

2016 emis de AO „Amnesty International Moldova” nu corespunde prevederilor exprese

statuate în art. 81 și 210 Codul muncii, adică în cuprinsul ordinului nr. 1 din 15 iunie

2016, angajatorul AO „Amnesty International Moldova” nu a făcut referire la articolul,

alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege cu privire la încetarea raportului de

muncă și acesta nu conține temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii

(eliberarea din funcție), termenul în care sancțiunea poate fi contestată și organul în care

sancțiunea poate fi contestată.

La acest aspect, este de menționat că concluzia instanței de apel privind lipsa

elementelor obligatorii impuse de legiuitor la emiterea ordinului de concediere, este

întemeiată și urmează a fi menținută, deoarece art. 81 alin. (3) Codul muncii, stabilește

expres că contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură,

cel târziu la data eliberării din serviciu , cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează

până în ziua eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de

libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la

încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul,

alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.

12

Obligativitate indicării temeiurilor de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii,

termenul în care sancțiunea poate fi contestată și organul în care sancțiunea poate fi

contestată sunt aspecte importante și indispensabile la emiterea ordinului de concediere,

fapt stabilit expres și în art. 210 alin. (1) Codul muncii.

Deci, din analiza normelor de drept precitate, angajatorul la emiterea ordinului de

concediere urmează a se axa pe prevederile art. 81 alin. (3) și 210 alin. (1) Codul muncii,

care stabilesc părțile componente ale ordinului de concediere.

Din ordinul nr. 1 din 15 iunie 2016 emis de AO „Amnesty International Moldova”

nu se distinge indicarea acestor elemente obligatorii stabilite de legislația muncii, fapt

prin ce se atestă că angajatorul contrar obligațiilor stabilite de legiuitor a emis ordinul

nr. 1 din 15 iunie 2016.

Cu referire la argumentul recurentului precum că la baza ordinului de concediere

au stat procesul-verbal nr. 1 din 15 iunie 2016 cu privire la inventarierea documentelor

juridice și administrative ale AO „Amnesty International Moldova”, procesul-verbal nr.

2 din 15 iunie 2016 cu privire la constatarea divergențelor în declarațiile verbale ale

contabilei-șef și preavizul nr.1/2016 privind neprelungirea relațiilor contractuale între

AO „Amnesty International Moldova” și salariata Janna Craevscaia din care rezultă

aplicarea sancțiunii – concedierea, Colegiul menționează că aceste înscrisuri nu

constituie parte integrantă a ordinului nr. 1 din 15 iunie 2016, deoarece în ordinul dat nu

s-a făcut mențiune în acest sens, ci doar s-a indicat a fi anexe.

Mai mult, în ordinul contestat se indică că sunt anexate două procese-verbale și un

preaviz fără a fi indicat un număr de înregistrare și data emiterii acestora.

Cu referire la argumentul recurentului precum că procesele-verbale și preavizul

anexat la ordin constituie parte integrantă a ordinului de concediere și în care sunt

indicate temeiurile de drept și de fapt care au servit la aplicarea sancțiunii disciplinare,

Colegiul le apreciază ca fiind neîntemeiate, din motiv că în ordinul respectiv nu s-a făcut

mențiune precum că aceste înscrisuri ar completa temeiurile ce au stat la emiterea

ordinului dat.

În contextul dat, Colegiul reține ca irelevantă aprecierea de către pârâtul - recurent

a faptului că exigențele prevăzute de lege cu referire la forma și conținutul ordinului

privind aplicarea sancțiunii disciplinare au un caracter secundar, deoarece legiuitorul a

instituit aceste instrumente obligatorii pentru a evita orice abuz în procesul de muncă.

Drept urmare, Colegiul indică că contrar obligațiilor stabilite la art. 81 alin. (3) și

210 alin. (1) Codul muncii, angajatorul a emis ordinul de concediere nr. 1 din 15 iunie

2016.

În aceste ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel just a concluzionat

asupra admiterii cerinței înaintate de Janna Craevscaia privind anularea ordinului nr. 1

din 15 iunie 2016 cu privire la încetarea relațiilor de muncă încheiate între AO „Amnesty

International Moldova” și Janna Craevscaia.

Cu referire la aplicarea de către angajator în preavizul privind neprelungirea

relațiilor contractuale între AO „Amnesty International Moldova” și salariata Janna

Craevscaia nr.1/2016, din 15 iunie 2016 a prevederilor art. 86 alin. (1) lit. k) Codul

muncii, drept temei pentru încetarea relațiilor de muncă, Colegiul reține următoarele

aspecte.

Conform pct. 3 din preavizul menționat supra, s-a dispus anunțarea Jannei

Craevscaia, deținătoarea funcției de manager financiar și administrativ despre încetarea

relațiilor contractuale cu AO „Amnesty International Moldova” din data de 15 iunie

13

2016, din motivul încălcării flagrante a obligațiilor contractuale ale salariatei, în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii - comiterea de către salariatul care gestionează

nemijlocit mijloace bănești sau valori materiale ori care are acces la sistemele

informaționale ale angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a informației) sau la

cele administrate de angajator a unor acțiuni culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept

temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv.

Colegiul menționează că în baza art. 86, alin. (1), lit. k) Codul muncii, pot fi

concediați două categorii de salariați: salariații ce mânuiesc nemijlocit mijloace bănești

sau valori materiale, cât și salariații care au acces la sistemele informaționale ale

angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a informației) sau la cele administrate de

angajator, în condiția că au săvârșit anumite acțiuni culpabile, care pot servi temei pentru

pierderea încrederii angajatorului, față de salariații respectivi.

În particular, este de menționat că acțiunile culpabile ale salariaților care

gestionează mijloace bănești sau valori materiale pot fi manifestate prin: primirea și/sau

eliberarea bunurilor, precum și a mijloacelor bănești, fără perfectarea documentelor

corespunzătoare, calculul eronat sau folosirea, în scopuri personale, a banilor încasați,

folosirea, în scopuri personale, a bunurilor angajatorului, primirea plății pentru serviciile

efectuate, fără a elibera documentele respective, etc.

Dacă se va constata, în modul prevăzut de lege, că s-a săvârșit o faptă de sustragere,

luare de mită sau alte infracțiuni cu caracter acaparator, acești salariați pot fi concediați

din cauza pierderii încrederii față de ei și în situația când aceste acțiuni nu sunt legate

nemijlocit de munca lor.

Drept exemple de pierdere a încrederii, față de salariații care au acces la sistemele

informaționale ale angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a informației) sau la

cele administrate de angajator, poate servi dezvăluirea unor informații confidențiale

concurenților sau săvârșirea unor fapte care supun angajatorul anumitor riscuri

materiale, cum ar fi distrugerea bazei de date cu privire la clienții angajatorului, ambele

având consecințe mult mai grave, decât sustragerea unor sume neînsemnate de bani.

Colegiul susține că AO „Amnesty International Moldova” prin aplicarea sancțiunii

disciplinare a prevederilor 86, alin. (1), lit. k) Codul muncii a menționat că Janna

Craevscaia deținând funcția de „manager financiar și administrativ (denumirea

prevăzută de finanțator)”, adică contabil șef, intenționat a dezvăluit unor persoane terțe

informații privind pretinsele fraude financiare în activitatea întreprinderii și în rezultatul

cărora întreprinderea a suportat prejudicii enorme, motiv pentru care angajatorul și-ar fi

pierdut încrederea față de salariat.

În contextul dat, Colegiul reține ca întemeiată concluzia instanței de apel precum

că AO „Amnesty International Moldova” nu a demonstrat existența unor consecințe

negative asupra imaginii AO„Amnesty International Moldova” în urma acțiunilor Jannei

Craevscaia, precum și intenția ultimei de a prezenta informație privind frauda financiară

unei persoane din afara organizației, or însăși recurentul a precizat că în urma controlului

efectuat de către finanțatorul de bază - Mișcarea Internațională Amnesty în privința

pretinselor “fraude financiare” s-a constatat că „în baza materialelor analizate, nu a fost

identificate informații care ar confirma frauda financiară”.

Respectiv, în condițiile în care nu s-a demonstrat că intimata, ca salariată care avea

acces la sistemele informaționale ale asociației recurente, ar fi divulgat informații

privind pretinsele „fraude financiare”, Jannei Craevscaia nu-i poate fi imputată o

sancțiune ce ține de o abatere disciplinară în exercitarea funcției sale prin care s-ar

14

demonstra existența unor consecințe negative asupra imaginii АО „Amnesty

International Moldova” în urma acțiunilor Jannei Craevscaia.

La fel, Colegiul reține și precizarea instanței de apel precum că nici raportul de

audit pe anul 2015 și nici ordinele de mustrare în privința Liliei Savciuc nu au fost

sustrase sau pierdute, deoarece aceste acte se aflau în biroul Jannei Craevscaia, iar

păstrarea acestora în safeu nu era obligatorie, încât o astfel de obligație nu derivă din

actele normative sau din cele de uz intern ale asociației, care ar fi fost aduse la cunoștința

apelantei sub semnătura și prezentate instanței de judecată.

În contextul dat, Colegiul consideră că instanța de apel just a remarcat că lipsa din

safeu a carnetului de muncă al Jannei Craevscaia, care a fost eliberat acesteia la data de

13 iunie 2016, conform înscrierii din registrul corespunzător, și a ordinelor de mustrare

a Liliei Savciuc, nu a cauzat prejudicii AO „Amnesty International Moldova”, luând în

considerare că ultimul nu a probat prejudiciul cauzat și nici intenția acesteia în acest

sens.

Drept urmare, Colegiul menționează că angajatorul nu a demonstrat vinovăția

Jannei Craevscaia în prejudicierea asociației recurente și nici știrbirea imaginii față de

partenerii de dezvoltare.

Respectiv aplicarea sancțiunii disciplinare - concediere în baza art. 86, alin. (1), lit.

k) Codul muncii este nejustificată de către AO „Amnesty International Moldova”, ori,

la materialele dosarului lipsesc probe ce ar demonstra acțiunile culpabile ale salariatei

care gestionează mijloace bănești sau valori materiale ale asociației recurente.

În aceste ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel corect a precizat că

ordinul de concediere a Jannei Craevscaia contravine normelor de drept enunțate și

astfel, urmează a fi anulat.

Așadar, Colegiul constatatând temeinicia cerinței de anulare a ordinului de

concediere, fapt just reținut și de către instanța de apel, consideră oportun de a admite și

cerința Jannei Craevscaia privind încasarea prejudiciului material și moral cuzat

acesteia, drept prevăzut expres în dispozițiile art. 5 lit. k) Codul muncii, care stipulează

că principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă și a altor raporturi legate

nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internațional și din cele

ale Constituției Republicii Moldova, sunt următoarele: obligativitatea reparării integrale

de către angajator a prejudiciului material și a celui moral cauzate salariatului în legătură

cu îndeplinirea obligațiilor de muncă.

Aspecte privind repararea de către angajator salariatului a prejudiciului cauzat în

legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării

salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci

se regăsesc și în prevederile art. 9 alin. (1) lit. n), 10 alin. (2) lit. p), 329 alin. (1) Codul

muncii.

În contextul normelor de drept menționate supra, Colegiul consideră că instanța de

apel corect a aplicat speței cadrul legal și întemeiat a dispus încasarea din contul

angajatorului în beneficiul salariatei a sumei în mărime de 14164,04 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, deoarece din actele probatorii anexate la materialele cauzei rezultă cu

certitudine că Jannei Craevscaia ilegal i-au fost aduse incriminări în comiterea acțiunilor

culpabile, care au servit temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de Janna

Craevscaia, iar prin aceste acțiuni i-a fost afectată onoarea, demnitatea și reputația

profesională.

15

Referitor la ipoteza instanței de apel privind încasarea din contul AO „Amnesty

International Moldova” în beneficiul Janei Craevscaia a sumei prejudiciului material,

care constă din salariul neachitat pentru perioada de timp 16 iunie 2016 - 07 februarie

2019 în mărime de 446167,26 de lei și plata pentru concediile de odihnă nefolosite în

sumă de 36469,99 de lei, Colegiul consideră că perioada pentru care a fost dispusă

încasarea prejudiciului material este neîntemeiată, din următoarele motive.

Din materialele cauzei s-a constatat că contractul individual de muncă și acordul

adițional la contract au fost încheiate pe o durată determinată – 31 decembrie 2016, iar

conform art. 90, alin. (2), lit. a) Codul muncii, repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât

salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

În aceste ordine de idei, Colegiul notează că perioada de absență forțată de la muncă

a Jannei Craevscaia constituie 16 iunie 2016 – 31 decembrie 2016 și nicidecum perioada

stabilită de către instanța de apel la examinară cauzei 16 iunie 2016 - 07 februarie 2019.

Sub acest aspect, Colegiul consideră ca fiind întemeiat argumentul recurentului

precum că suma despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă urma a fi încasată pe

perioada de valabilitate a contractului individual de muncă, adică până la data de 31

decembrie 2016, dar nu până la data pronunțării deciziei instanței de apel – 07 februarie

2019, or pentru perioada 01 ianuarie 2017 – 07 februarie 2019 nu au fost stabilite

raporturi de muncă între asociația recurentă și intimată.

În acest caz, Colegiul indică asupra casării soluției adoptate de către instanța de

apel în partea încasării din contul AO „Amnesty International Moldova” în beneficiul

Jannei Craevscaia a prejudiciului material, care constă din salariul neachitat, în sumă de

92066,26 de lei pentru perioada 16 iunie 2016 – 31 decembrie 2016.

Colegiul reține că aceiași situație se referă și la soluția instanței de apel în partea

admiterii cerinței privind încasarea plății pentru concediile de odihnă nefolosite pentru

anii 2017-2019, care în mod similar, sunt în afara duratei de valabilitate a contractului

individual de muncă, ori, în speță nu a existat vreun temei, care ar justifica încasarea

despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă peste perioada de valabilitate a

contractului individual de muncă, or contractul individual de muncă și acordul adițional

au fost încheiate pe o durată determinată, până la data de 31 decembrie 2016.

Respectiv, Colegiul menționează că concediul anual nefolosit de către salariată

urmează a fi încasat pentru perioada anului 2016 în mărime de 6744,78 și nicidecum

pentru perioada indicată de către instanța de apel.

În circumstanțele relatate, este de notat că, deoarece celelalte aspecte principale ale

cauzei au fost constatate și elucidate pe deplin de către instanța de apel și nu au fost

contestate de către recurent pentru a fi verificate suplimentar de dovezi, instanța de

recurs în partea respectivă va menține decizia contestată fără modificări.

Tot în același context, Colegiul va reține și prevederile art. 442 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care prevăd că, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în

apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către

intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

De altfel spus, circumstanțele cauzei atestă realizarea efectivă a drepturilor atât de

către partea reclamantă, cât și partea pârâtă, în condițiile în care instanța inferioară a

creat condiții echitabile ambelor părți, asigurând, garantând și respectând principiile

contradictorialității, egalității armelor în proces.

16

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Asociația Obștească “Amnesty International

Moldova” și avocatul Vasili Ciuperca.

Se casează decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea încasării din contul

AO „Amnesty International Moldova” în beneficiul Jannei Craevscaia a sumei

prejudiciului material, care constă din salariul neachitat în mărime de 446167,26 (patru

sute patruzeci și șase mii una sută șaizeci și șapte de lei, 26 bani) de lei și plata pentru

concediile de odihnă nefolosite în mărime de 36469,99 (treizeci și șase mii patru sute

șaizeci și nouă de lei, 99 bani) de lei și în această parte se pronunță o nouă hotărâre prin

care:

- se încasează din contul AO „Amnesty International Moldova” în beneficiul Jannei

Craevscaia suma prejudiciului material, care constă din salariul neachitat în

mărime de 92066,26 (nouăzeci și doi mii șaizeci și șase de lei, 26 bani) de lei și

plata pentru concediile de odihnă nefolosite în mărime de 6744,78 (șase mii șapte

sute patruzeci și patru de lei, 78 bani) de lei.

În rest, decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Janna Craevscaia împotriva Asociației

Obștești „Amnesty International Moldova” cu privire la anularea clauzei din contractul

individual de muncă, constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe

o perioadă nedeterminată, anularea ordinului cu privire la încetarea relațiilor de muncă,

repararea prejudiciului și a cheltuielilor de judecată se menține fără modificări.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ion Druță

Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

17