2ra-1573/17 — Anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, anularea contractelor individuale de muncă, încasarea indemnizației de serviciu și încasarea chltuielilor de judecată.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, anularea contractelor individuale de muncă, încasarea indemnizaţiei de serviciu şi încasarea chltuielilor de judecată.
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1573/17 — Anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, anularea contractelor individuale de muncă, încasarea indemnizației de serviciu și încasarea chltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-1573/17
Judecătoria Călărași
Judecător: M. Juganari
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: I. Cimpoi, N. Simciuc și A. Panov
Î N C H E I E R E
27 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența
Președintele completului Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță și Iuliana Oprea
soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de IMSP
„Centrul de Sănătate Călărași”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Varvara
Berezovschi împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Centrul de Sănătate
Călărași” și Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul Raional Călărași”,
intervenient accesoriu Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași, privind anularea
ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, anularea
contractelor individuale de muncă, încasarea indemnizației de serviciu și încasarea
chltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care
apelul declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” a fost respins, fiind menținută
hotărîrea Judecătoriei Călărași din 10 iunie 2016,
A C O N S T A T A T:
La 06 august 2014, Berezovschi Varvara a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Centrul de Sănătate Călărași” și
Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul Raional Călărași”, intervenient accesoriu
Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași, privind anularea ordinului cu privire la
încetarea contractului individual de muncă, anularea contractelor individuale de
muncă, încasarea indemnizației de serviciu și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea pretențiilor a ivocat că la 3 martie 2014 a fost eliberată din cadrul
IMSP „Centrul de Sănătate Călărași”, în care a activat din 1965, în legătură cu
reducerea statelor de personal.
La 3 iulie 2014 a adresat pîrîtului o cerere prin care a solicitat achitarea
indemnizației de eliberare din serviciu, iar la 15 iulie 2014 a primit fișa personală cu
privire la achitarea salariului pentru luna martie 2014 și a constatat că angajatorul i-a
calculat și achitat 1428 lei, fără a se specifica destinația aceastei sume, iar la 18 martie
1
2014 i-a fost achitată suma de 5759 lei, fără a se specifica că suma dată constituie o
indemnizație. Răspunsul nr. 03-11/202 a fost recepționat la 22 iulie 2014, în care s-a
invocat că indemnizația solicitată a fost achitată, poziție pe care o consideră ilegală și
nefondată.
Reclamanta a specificat că în extrasul din fișa personală pentru luna martie 2014
nu se reflectă suma ce constituie indemnizația de eliberare din serviciu și nici nu este
specificată în extrasul din contul bancar.
La 29 septembrie 2015 și la 16 februarie 2016, Berezovschi Varvara a depus
cereri prin care și-a modificat pretențiile din cererea de chemare în judecată.
Suplimentar reclamanta a precizat că angajatorul nu i-a adus la cunoștință ordinul
contestat, semnătura aplicată pe acesta nu-i aparține, iar cunoștință cu acesta a luat
doar în cadrul procesului de judecată la 12 septembrie 2014.
Precizează că în carnetul său de muncă nu sunt reflectate mențiuni referitoare la
eliberarea sa din funcție în baza ordinului susmenționat și nici referitoare la încheierea
unui alt contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Considera reclamanta că angajatorul a aplicat eronat dispozițiile Codului muncii,
deoarece acesta reglementează obligativitatea încetării raporturilor de muncă în
circumstanțele expuse în textul normei doar în raporturile cu conducătorul unității, iar
funcția deținută de reclamantă nu se încadra în prevederile legii.
Solicită Berezovschi Varvara repunerea în termenul de contestare, constatarea
nulității absolute și anularea ordinului nr. 82 din 13 iulie 2006, cu privire la încetarea
contractului individual de muncă cu persoanele pensionate, emis de medicul șef al
IMSP „Spitalul Raional Călărași” în privința sa, constatarea nulității absolute și
anularea contractului individual de muncă pe perioadă determinată nr. 3/40 din 15
iulie 2006, cu menținerea contractului individual de muncă încheiat anterior, cu
constatarea existenței raporturilor de muncă cu pîrîții pentru perioada 2 august 1965 –
3 martie 2014, constatarea nulității absolute și anularea contractului individual de
muncă nr. 84 din 20 august 2012, încheiat cu CMF Călărași, constatarea faptului că
reclamanta a fost în raport de muncă neîntrerupt în perioada 2 august 1965 – 3 martie
2014 cu IMSP „Spitalul Raional Călărași” precum și succesorii de drept ai acestei
instituții reorganizate anterior, obligarea IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” să
stabilească, calculeze și să achite în beneficiul său a indemnizației de eliberare din
serviciu în legătură cu reducerea statelor de personal la unitate, egală cu mărimea
sumată a unui salariu mediu săptămînal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză,
respectiv pentru 48 ani lucrați, cu indexarea de 0,1 la sută din suma neplătită în termen
pentru fiecare zi de întîrziere, încasarea în mod solidar din contul pîrîților a
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Călărași din 10 iunie 2016, cererea de chemare în
judecată depusă de Varvara Berezovschi împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice
„Centrul de Sănătate Călărași” și Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul Raional
Călărași”, intervenient accesoriu Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași, privind
anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, anularea
contractelor individuale de muncă, încasarea indemnizației de serviciu și încasarea
2
chltuielilor de judecată a fost admisă parțial. A fost recunoscut nul ordinul nr. 82 din
13 iulie 2006, cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu persoanele
pensionate, emis de medicul șef al r-lui Călărași în privința Varvarei Berezovschii. A
fost declarat nul contractul individual de muncă pe perioadă determinată nr. 3/40 din
15 iulie 2006, încheiat între Berezovschi Varvara și IMSP „Spitalul Raional Călărași”,
s-a constatat faptul că Berezovschi Varvara a fost în raport de muncă neîntrerupt în
perioada 2 august 1965 – 3 martie 2014 cu Spitalul Raional Călărași, precum și
succesorii de drept a acestei unității. S-a dispus încasarea din contul IMSP „Centrul de
Sănătate Călărași” indemnizația de eliberare din serviciu în legătură cu reducerea
statelor de personal la unitate în mărime de 34755,97 lei. A fost obligat IMSP
„Centrul de Sănătate Călărași” să calculeze și să achite Varvarei Berezovschi 0,1 la
sută din suma de 34755,97 lei pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu 3 martie 2014
și pînă la ziua achitării indemnizației și s-a încasat în mod solidar din contul pîrîților
IMSP „Spitalul Raional Călărași” și IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” în beneficiul
Varvarei Berezovschi cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3500 lei. Capătul
de cerere privind constatarea nulității absolute și anularea contractului individual de
muncă pe perioadă determinată nr. 84 din 20 august 2012, încheiat de Berezovschi
Varvara cu IMSP „Centrul Medicilor de Familie Călărași” s-a respins ca neîntemeiat
(f.d. 247 vol. I, 2-6 vol. II).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor
probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în acțiune se încadrează parțial în
prevederile legii.
Manifestînd dezacord cu hotărîrea primei instanțe, la 8 iulie 2016 și la 13
octombrie 2016, IMSP „Centrul de Sănătate Călărași”, a contestat-o cu apel, solicitînd
casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă
integral ca neîntemeiată și tardivă.
În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a
constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, apelul declarat de
IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” a fost respins, fiind menținută hotărîrea
Judecătoriei Călărași din 10 iunie 2016 (f.d. 41, 43-54 vol. II).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant
sunt neîntemeiate, negăsindu-și reflectarea în probele acumulate la materialele
dosarului.
Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciere obiectivă și
justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care
au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material
și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.
Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 27 iunie 2017, IMSP „Centrul
de Sănătate Călărași”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea
3
deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin
care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată și tardivă.
În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță, nu
au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii,
fiind aplicate eronat normele de drept material.
Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel
Chișinău, prin care la 18 noiembrie 2016 a fost expediată copia decizie instanței de
apel în adresa părților (f.d. 55 vol. II), fiind recepționată de către reprezentantul
recurentului la 26 aprilie 2017 (f.d. 56 vol. II).
Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet
din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de
pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a
referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.
La 19 iulie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la 10
august 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care
Berezovschi Varvara a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
4
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în
recursul declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” asemenea aspecte nu se
regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
D I S P U N E:
Recursul declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Călărași” se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță
Iuliana Oprea
5