2ra-229/17 — anularea ordinului de încetare contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejud. moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de încetare contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi încasarea prejud. moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-229/17 — anularea ordinului de încetare contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejud. moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-229/17
Judecător: D. Gherman
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți
Judecători: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc
Î N C H E I E R E
15 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Borodin Tatiana,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Borodin Tatiana
împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Centrul de Sănătate Soroca”
privind anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de
muncă, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența
forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, prin care a
fost admis apelul declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Soroca”, a fost casată
integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 31 mai 2016 și emisă hotărîre nouă,
c o n s t a t ă
La 18 mai 2016, Borodin Tatiana, prin intermediul avocatului Felișcan
Victor (mandat nr. 0918988) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva IMSP „Centrul de Sănătate Soroca” privind anularea ordinului cu
privire la încetarea contractului individual de muncă nr. 35-p din 21.03.2016,
restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de
la muncă și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr. 35-p din
21.03.2016 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, șeful
IMSP „Centrul de Sănătate Soroca” a ordonat: „încetează contractul individual de
muncă, încheiat cu d-na Borodin Tatiana Valeriu, contabil șef pe 1.0 salariu CS
Soroca, cu începere de la 31 martie 2016, în conformitate cu art. 82 alin. 1) lit. f)
Codul Muncii al RM, expirarea termenului contractului individual de muncă pe
durată determinată”.
Menționează reclamanta că, ordinul menționat este ilegal, emis în
contradicție cu prevederile art. 64 alin. 1) și 2) Codul Muncii, întrucît angajatorul
nu a negociat în mod valabil cu salariatul durata limitată a contractului individual
de muncă care să expire la 30 martie 2016.
Mai mult, menționează că, ordinul respectiv a fost adus la cunoștință
reclamantei abia la data de 22.04.2016, în pofida faptului că a fost emis la data de
21.03.2016, prin ce se dovedește acceptarea salariatului la locul de muncă și
prelungirea raporturilor de muncă, în ordinea art. 58 alin. 3) Codul muncii.
Indică reclamanta că, a activat în cadrul unității timp de 16 ani și angajatorul
a avut intenția de a scăpa de un angajat care nu-i convine personal.
Referitor la pretenția de încasare a salariului mediu pentru întreaga perioada
de absență de la locul de muncă, invocă reclamanta că, potrivit art. 90 alin. 1)
Codul muncii „în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului tansferat sau
eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul
cauzat acestuia”, iar potrivit alin. 2 lit. a) art. 90 Codul muncii, repararea de către
angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în, plata oblugatorie a unei
despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime
nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.
Cît privește cerința de încasare a prejudiciului moral în sumă de 14 400 lei
pentru concedierea ilegală, echivalentul la 3 salarii lunare, invocă reclamanta că,
potrivit art. 90 alin. 2) lit. c) Codul muncii, repararea de către angajator a
prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral cauzat
salariatului.
Menționează reclamanta că, cerința corespunde prevederilor art. 90 alin. 3)
Codul Muncii „mărimea prejudiciului moral sc determină de către instanța de
judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate
fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului”.
Astfel că, suma de 14400 lei reprezintă echivalentul a 3 salarii lunare, care în
opinia reclamantei va constitui o despăgubire echitabilă acordată salariatului
pentru gravitatea acțiunilor comise de angajator care în mod abuziv, unilateral a
încetat raporturile de muncă.
In cazul respectiv, reclamanta relevă că, angajatorul a lipsit-o de dreptul de
a-și continua munca în unitate într-o funcție bine meritată, funcție în care a activat
mai mult timp fără abateri de la disciplina în muncă, ceea ce a provocat o
profundă nedumerire, suferință afectivă, or salariul primit reprezintă unica sursă
de venit pentru salariatul Borodin Tatiana și care crește și educă de una singură
fiica Prisacaru Valeria născută la 15.04.1998, care este studentă la Colegiul de
Informatică din Chișinău, avînd nevoie de surse considerabile pentru instruire și
întreținere și respectiv a suportat și suferă pînă în prezent profunde frustrări legate
de asigurarea copilului cu toate cele necesare întreținerii, instruirii.
Solicită reclamanta, anularea ordinului nr. 35-P din 21.03.2016 cu privire la
încetarea contractului de muncă, restabilirea reclamantei la locul de muncă în
funcția de contabil șef, încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantului salariul
mediu pentru întreaga absență forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral
în sumă de 14400 lei concediere ilegală.
Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 31 mai 2016:
-S-a admis parțial acțiunea;
-S-a anulat Ordinul 35-P din 21.03.2016 emis de șeful IMS „Centrul de
Sănătate Soroca” prin care s-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu
Borodin Tatiana Valeriu, contabil șef cu începere de la 31.03.2016 în baza art. 82
alin. 1 lit. f) CM;
-S-a restabilit Borodin Tatiana Valeriu la locul de muncă, în funcția de
contabil șef al IMSP „Centrul de Sănătate Soroca”;
-S-a încasat de la IMSP „Centrul ce Sănătate Soroca” în folosul Tatianei
Borodin salariul mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă,
adică din 31.03.2016 pînă la 31.06.2016;
-S-a încasat de la IMSP „Centrul de Sănătate Soroca” în folosul Tatianei
Borodin prejudiciul moral în sumă de 12 000 lei și cheltuielile de judecată pentru
serviciul avocatului V. Felișcan în sumă de 5 000 lei;
-S-a încasat de la IMSP "”Centrul de Sănătate Soroca” în folosul statului
taxa de stat în mărime de 510 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, s-a admis apelul
declarat de IMSP „Centrul de Sănătate Soroca”, s-a casat integral hotărîrea
Judecătoriei Soroca din 31 mai 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care:
-S-a respins integral acțiunea formulată de Borodin Tatiana către IMSP
„Centrul ce Sănătate Soroca” privind anularea ordinului cu privire la încetarea
contractului individual de muncă, restabilirea la locul dc muncă, încasarea
salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului
moral;
-S-a încasat de la Borodin Tatiana în beneficiul IMSP „Centrul de Sănătate
Soroca” cheltuieli de judecată în mărime de 5 000 lei.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 14 noiembrie 2016, în termenul
prevăzut de lege, Borodin Tatiana prin intermediul avocatului Felișcan Victor
(mandat nr. 0918988) a declarat recurs, completîndu-l la 17 noiembrie 2016 și 29
decembrie 2016, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și menținerea hotărîrii primei instanțe. A solicitat recurenta încasarea cheltuielilor
de asistență juridică suportate pentru reprezentarea intereselor în instanța de apel.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că
instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea pricinii.
La 25 ianuarie 2017, IMSP „Centrul de Sănătate Soroca” a prezentat
referință pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Borodin Tatiana nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta
nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a
formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432
alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub
aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod
arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor
stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind
încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele
recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Borodin Tatiana ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Borodin Tatiana se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță