2ra-1593/18 — încasarea indemnizației pentru eliberarea din serviciu și a prejudiciului moral

2ra-1593/18 — încasarea indemnizației pentru eliberarea din serviciu și a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1593/18

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (Jud: I. Rabei)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Rotaraș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Rotaraș

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul

Rîșcani cu privire la încasarea indemnizației pentru eliberarea din servicii și a

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul depus de Ivan Rotaraș și s-a menținut hotărârea din 3 noiembrie 2017

a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 9 martie 2016, Ivan Rotaraș a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani cu

privire la încasarea indemnizației pentru eliberarea din servicii și a prejudiciului

material.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 4 martie 2013 a fost eliberat

din funcția deținută în cadrul Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate

Recea, raionul Rîșcani, conform art.86 alin.(l) lit. c) Codul Muncii, în legătură cu

reducerea statelor de personal.

Astfel reclamantul a menționat că la eliberarea din serviciu, conform art.186

Codul muncii, urma să-i fie achitată indemnizația de eliberare din serviciu, deoarece

a fost eliberat în legătură cu reducerea funcției sale. Salariul său mediu lunar a

constituit aproximativ suma de 900 lei.

Ivan Rotaraș a invocat că a activat în această instituție mai bine de 38 ani. În

acest sens, reclamantul consideră că conform art.186 alin.(l) lit. a) Codul muncii,

Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani urma

să-i achite indemnizația de eliberare din serviciu în sumă de 9450,00 lei. Respectiv

pentru prima lună urma să-i fie achitată suma de 8550 lei = 225 lei săptămânal x 38

ani, iar pentru a doua lună după eliberare, un salariu mediu lunar în mărime de 900

lei.

1

În drept, reclamantul își întemeiază acțiunea în baza art.86 alin.(l) lit. c),

art.186, art. 355 alin.(l) lit. b) Codul muncii, art. art. 7, 38, 166-167, 243 alin.(l) Cod

de Procedură Civilă.

Solicită Ivan Rotaraș încasarea din contul Instituției Medico-Sanitare Publică

Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani în beneficiu său indemnizația de eliberare

din serviciu în sumă de 9450,00 lei.

La 14 martie 2017, Ivan Rotaraș a depus cerere suplimentară, invocând că,

mărimea salariului achitat de Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate

Recea, raionul Rîșcani poate fi confirmată doar prin extrasul din contul de depozit

eliberat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” pentru perioada anilor 2011-

2015 (f.d. 96).

Reclamantul a relatat că, datorită acestui extras se va putea calcula exact suma

indemnizației de eliberare din serviciu pe care pârâtul urma să o achite.

Astfel reclamantul a indicat că, suma de 9450 lei indicată anterior în cererea de

chemare în judecată poate să nu corespundă realității, deoarece calculul a fost

efectuat cu aproximație, însă după părerea sa, această sumă trebuie să fie mult mai

mare.

Solicită reclamantul suplimentar stabilirea anilor săi de activitate ca

neîntrerupți în Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul

Rîșcani, încasarea din contul Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate

Recea, raionul Rîșcani în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei

și atragerea la răspundere a pârâtului conform legislației în vigoare pentru divulgarea

informației cu caracter personal referitor la situația militară, precum și alte date.

Prin hotărârea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Ivan Rotaraș. S-a încasat pentru prima lună din

contul Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani

în beneficiul lui Ivan Rotaraș suma de 2916,48 lei, cu titlul de indemnizație de

eliberare din serviciu egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal

pentru fiecare an lucrat la Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de Sănătate

Recea, raionul Rîșcani. S-a încasat pentru a doua lună din contul Instituției Medico-

Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani în beneficiul lui Ivan

Rotaraș, suma de 907,94 lei, cu titlu de îndemnizație de eliberare din serviciu egală

cu cuantumul salariului mediu lunar. S-a încasat din contul Instituției Medico-

Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani în beneficiul Ivan

Rotaraș, prejudiciu moral pentru reținerea achitării indemnizației la eliberarea din

serviciu în sumă de 1000 lei. În rest a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea cu

privire la atragerea la răspundere a Instituției Medico-Sanitare Publică Centru de

Sănătate Recea, raionul Rîșcani conform legislației în vigoare pentru divulgarea

informației cu caracter personal referitor la situația militară (f.d. 146, 156-159, vol.

I).

Prin deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul depus

de Ivan Rotaraș și s-a menținut hotărârea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani (f.d. 220-225, vol. I).

La 14 mai 2018, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 226 , vol. I).

2

La 15 iunie 2018, Ivan Rotaraș a depus recurs împotriva deciziei din 27 martie

2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea

în această parte a unei noi decizii cu privire la respingerea acțiunii.

Recurentul Ivan Rotaraș, în motivarea recursului, a indicat că instanțele de

judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și interpretat eronat normele

dreptului material aplicabile raportului juridic litigios în partea respingerii acțiunii.

Recurentul a menționat că Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de

Sănătate Recea, raionul Rîșcani, fiind succesorul de drept a fostului angajator al

Spitalului Raional Rîșcani este obligat să achite lui Ivan Rotaraș, indemnizația de

eliberarea de la serviciu și pentru perioada de activitate a acestuia în cadrul acestei

instituții. În acest sens, recurentul afirmă că s-a stabilit cu certitudine în carnetul său

de muncă au fost admise rectificări, erori, fapt ce nu permite constatarea cu

certitudine a faptelor indicate în acesta.

Totodată, recurentul consideră că instanțele de judecată eronat au dispus

încasarea prejudiciului moral doar în sumă de 1000 lei, deoarece această sumă este

disproporțională față de suferințele psihice pe care le-a suportat.

La 13 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Instituției Medico-

Sanitare Publică Centru de Sănătate Recea, raionul Rîșcani, informându-o că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Instituția Medico-Sanitare Publică Centru de

Sănătate Recea, raionul Rîșcani nu a depus referință, pentru a-și expune opinia

referitor la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Ivan Rotaraș, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen

recursul declarat de Ivan Rotaraș la 15 iunie 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 27 martie 2018 a fost expediată în adresa părților la 14 mai 2018

(f. d. 226, vol. I), iar conform avizului de recepție se confirmă faptul că recurentul a

recepționat copia deciziei instanței de apel la 18 mai 2018 (f.d. 228, vol I).

Prin urmare, completul consideră că recursul declarat de Ivan Rotaraș este

depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

3

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

4

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Ivan Rotaraș

este formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, așa cum

prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma

unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

5

Mai mult, instanța observă că recurentul Ivan Rotaraș a formulat prezenta

cerere după ce a avut posibilitatea de a fi audiat de o instanță de fond și de o instanță

de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept

relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services v.

Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27

septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil

de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Ivan Rotaraș nu ridică probleme de drept

și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ivan Rotaraș se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6