2ra-1395/19 — anularea actelor, anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor, anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1395/19 — anularea actelor, anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2ra-1395/2019
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)
Î N C H E I E R E
31 iulie 2019 mun.Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Victoria Lomovschii,
reprezentat de avocatul Valentina Hriplivaia,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria
Lomovschii împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Varda” privind anularea
actelor, a ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea
salariului și prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 08 septembrie 2018, Victoria Lomovschii, prin intermediul avocatului
Valentina Hriplivaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Varda”
privind anularea actelor, ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă,
încasarea salariului și compensarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 03 aprilie 2018, în baza contractului
individual de muncă nr. 237, a fost angajată pe un termen nedeterminat, în calitate
de șef secție resurse umane, cu salariul de 13 000 de lei, lunar.
La 31 iulie 2018, a fost emis ordinul nr. 417-C privind încetarea (concedierea)
contractului individual de muncă cu nr. 237 din 03 aprilie 2018 pentru absența de
la lucru în perioada 09 iulie 2018 – 31 iulie 2018.
A specificat că ordinul privind eliberarea din funcție este ilegal din
următoarele motive.
La 05 iulie 2018, a înregistrat cerere privind acordarea, pe perioada 09 iulie
2018 – 31 iulie 2018, a concediului suplimentar neplătit, însă i s-a refuzat.
La 13 iulie 2018 și la 20 iulie 2018 i-au fost expediate scrisori prin care i s-a
solicitat explicații referitor la absența de la serviciu pentru perioada 09 iulie 2018 –
11 iulie 2018, 16 iulie 2018 – 20 iulie 2018. În explicații, reclamanta a menționat
1
că, în perioada 08 iulie 2018 - 14 iulie 2018, a fost peste hotarele țării și în baza
cererii depuse, se afla în concediu suplimentar neplătit.
La 31 iulie 2018, a înregistrat la SRL „Varda” cerere privind acordarea,
pentru perioada 01 august 2018 – 31 august 2018 a concediului suplimentar
neplătit, în temeiul certificatului de dizabilitate.
A susținut că, prin acțiunile administrației SRL „Varda” au fost planificate și
o discriminează, deoarece decizia de concediere i-a fost anunțată încă la 08 iunie
2018.
În actele cu privire la constatarea absenței de la serviciu, colaboratorii care le-
au semnat, puteau constata numai faptul absenței de la locul de muncă, însă aceste
acte deja conțin afirmația precum că a lipsit de la lucru fără motive întemeiate și
fără prezentarea documentelor ce justifică lipsa reclamantei.
A solicitat reclamanta anularea ordinului nr. 417-k din 31 iulie 2018 emis de
SRL „Varda” și a actelor din 09 iulie 2018 până la 31 iulie 2018 privind
constatarea absenței nemotivate de la locul de muncă, ca fiind ilegale; încasarea
din contul SRL „Varda” a salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă,
pentru perioada 01 septembrie 2018 și pînă la pronunțarea hotărârii; încasarea din
contul pârâtului SRL „Varda” a sumei în mărime de 3 salarii lunare pentru
eliberarea ilegală de la locul, în locul restabilirii la locul de muncă; încasarea din
contul SRL „Varda” a prejudiciului moral în mărime de 5 salarii lunare și încasarea
tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Victoria Lomovschii.
Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din
lipsă de temei apelul declarat de către Victoria Lomovschii, reprezentată de
avocatul Valentina Hriplivaia și s-a menținut hotărârea din 13 decembrie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut că, pentru a beneficia de
concediile neplătite, inclusiv persoanelor cu dizabilități, urmează să fie eliberat
acordul angajatorului. Astfel, acordarea persoanei cu dizabilități a unui concediu
suplimentar fără plată cu o durată de până la 60 de zile calendaristice este la
discreția exclusivă a angajatorului, aceasta nefiind o obligație.
A specificat că în raporturile de muncă sarcina probațiunii revine
angajatorului, iar în acest context a indicat că, ordinul nr. 417-K emis la 31 iulie
2018 de către SRL „Varda”, a fost emis în strictă conformitate cu legislația în
vigoare, ținând cont de faptul că, în cererea din 05 iulie 2018 cu privire la acordare
concediului neplătit în perioada 09 iulie 2018 - 31 iulie 2018, Victoria Lomovschii
nu a indicat că-și întemeiază demersul pe prevederile art. 39 alin. (2) din Legea
privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Mai mult ca atât, neavând
permisiunea administrației de a pleca în concediu, nu s-a prezentat la serviciu. Or,
Victoria Lomovschii nu a negat faptul dat, fapt confirmat și în cererea de chemare
în judecată și de către reprezentantul ei în dezbaterile judiciare.
Colegiul a subliniat că în cadrul judecării cauzei, instanța de fond a creat
participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea
drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților
dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
2
A conchis că concluzia instanței de fond este justă, având la bază cumulul de
dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o
apreciere juridică cuvenită.
La 20 mai 2019 Victoria Lomovschii, reprezentată de avocatul Valentina
Hriplivaia, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond
cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie
admisă integral (f.d.140-148).
În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a) b) și c)
și alin. (4) Cod de procedura civilă.
În motivarea recursului a menționat că circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin, instanțele au dat o
apreciere neîntemeiată circumstanțelor irelevante pentru soluționarea justă a cauzei
și nu a analizat speța sub aspectul verificării legalității nemijlocit a ordinelor și
actelor contestate, fapt ce a dus la soluționarea greșită a acesteia, încălcând și
aplicând eronat normele de drept material și procedural.
A indicat că instanțele au dat o apreciere arbitrară și greșită materialului
probator și nu s-au pronunțat justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea asupra
tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate.
A specificat că la 05 iulie 2018 a înregistrat la SRL „Varda” cerere privind
acordarea concediului suplimentar neplătit pentru perioada 09 iulie 2018 – 31 iulie
2018, la care nu a primit un răspuns, considerând că compania a acceptat tacit
cererea. Ulterior însă, la 31 iulie 2018 SRL „Varda” prin ordinului nr. 417-C a
încetat contractului individual de muncă încheiat la 03 aprilie 2018, pentru absența
de la lucru în perioada 09 iulie 2018 – 31 iulie 2018. Prin urmare, a menționat că
nu pot fi reținute argumentele instanțelor de judecată precum că dânsa trebuia să
aștepte acordul angajatorului pentru plecarea în concediu în baza cererii din 05
iulie 2018, prin care s-a solicitat concediu suplimentar neplătit.
A afirmat că acțiunile angajatorului SRL „Varda” au fost planificate și
discriminatorii, deoarece decizia de concediere i-a fost anunțată la 08 iunie 2018,
astfel concedierea a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 208 Codul muncii.
A conchis că acțiunele ilegale ale pârâtului i-au adus atingere dreptului
constituțional la muncă și la un trai decent, fiind privată de posibilitatea de a munci
și de a-și asigura existența sa și a familiei sale, cauzându-i prejudiciu moral
considerabil, or, consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța
valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, toate acestea
raportate la practica CEDO, solicită încasarea prejudiciului moral.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 19 martie 2019 a Curții de
Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform
scrisorii de însoțire la 13 aprilie 2019 (f.d. 138), astfel, recursul declarat la 20 mai
2019 de Victoria Lomovschii, reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, a fost
depus în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
3
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin.(2).
La 13 iunie 2019 în adresa intimatului SRL „Varda” a fost expediat recursul
declarat de către Victoria Lomovschii, reprezentată de avocatul Valentina
Hriplivaia, fiind înștiințat despre necesitatea depunerii referinței pe marginea
recursului declarat (f.d.152).
Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victoria Lomovschii,
reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
4
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victoria Lomovschii,
reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a
fi respinse.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale
din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură
civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.
6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația
de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în
cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;
Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția
instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei
instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un
recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a
se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau
Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Victoria Lomovschii, reprezentată de
avocatul Valentina Hriplivaia.
În conformitate cu art. 270, 433 lit .a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
5
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victoria Lomovschii,
reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Victor Burduh
6