TORRISI c. ITALIE

Publicat pe 2 martie 2026 Prima secțiune Cerere nr. 54667/12 Giuseppe Salvatore TORRISI împotriva Italiei introdus la 9 august 2012 comunicat la 9 februarie 2026 OBIECTUL L februarie 1985, pe baza constatării că acest bun a făcut obiectul unui lot ilicit. În 1983, ca urmare a încheierii unui preliminar de vânzare, reclamantul a preluat proprietatea terenului în cauză, situat pe teritoriul municipiului Ragalna (CT), și a început construirea unei clădiri. La 30 aprilie 1984, a cumpărat terenul. La 25 iulie 1988, judecătorul (pretor) ) de Paternć a condamnat A.T. și A.C., care a vândut terenul reclamantului, pentru locul în care se află proprietatea ilicită și a pus în paralel confiscarea terenului.

Ca urmare a apelului introdus de A.T. și A.C., printr-o hotărâre din 28 aprilie 2011, În februarie 1992, tribunalul de apel din Catania a declarat că faptele constitutive ale locului de livrare abuziv erau prescrise, dar a confirmat confiscarea bunului în cauză. Această decizie a devenit definitivă. Reclamantul, care nu a fost niciodată parte la procedurile penale împotriva A.T. și A.C., susține că a luat cunoștință de confiscare numai în 2010, din cauza unei inspecții la registrul imobiliar din Catania. În iunie 2010, a solicitat Tribunalului din Paterni, care se afla în calitate de judecător al executării, să revoce confiscarea bunului, care a fost respins. Tribunalul a declarat natura reală a confiscării pentru lotiere ilegală și exclude buna credință a reclamantului.

Prin hotărârea din 1 iunie 2010 În martie 2012, Curtea de Casație a confirmat decizia instanței, în special în ceea ce privește lipsa de bună credință a reclamantului, precizând, în plus, că conduita reclamantului reunia elementele constitutive ale lotului de transport 7 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza faptului că confiscarea a fost pronunțată în cadrul unei proceduri penale la care nu a mai fost niciodată parte și, prin urmare, în lipsa unei constatări a vinovăției față de aceasta. Reclamantul, care nu a fost parte la procedura penală, a fost sancționat fără ca răspunderea sa penală personală să fie stabilită și declarată în prealabil, cu încălcarea articolului 7 din convenție (a se vedea G.I.E.M.

S.r.l. și alții c. Italia [GC], nr. 1828/06 și alte 2 § 251, 28 iunie 2018, și Petruzzo și alții, Italia, n 1986/09 și 67556/13, § 136, 9 octombrie 2025)? Confiscarea în litigiu a fost conformă cu art. 1 din Protocolul 1 la Convenție? În special, a fost ea proporțională cu scopul urmărit (G.I.E.M. S.r.l. și alte c. Italia [GC], n 1828/06 și 2 altele, §§ 302-303, 28 iunie 2018, și Petruzzo și alții c. Italia, n 1986/09 și 67556/13, § 175-177, 9 octombrie 2025)

Publié le 2 mars 2026

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 52467/12 Giuseppe Salvatore TORRISI contre l’Italie introduite le 9 août 2012 communiquée le 9 février 2026

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la confiscation d’une parcelle de terrain de propriété du requérant au sens de l’article 19 de la loi n o 47 du 26 février 1985, sur la base du constat que ce bien avait fait l’objet d’un lotissement illicite. En 1983, suite à la conclusion d’un préliminaire de vente le requérant prit possession de la parcelle de terrain en cause, située sur le territoire de la municipalité de Ragalna (CT), et entama la construction d’un immeuble. Le 30 avril 1984, il acheta la parcelle. Le 25 juillet 1988, le juge ( pretore ) de Paternò condamna A.T. et A.C., ayant vendu la parcelle de terrain au requérant, pour l’infraction de lotissement illicite, et il disposa en parallèle la confiscation du terrain.

À la suite de l’appel introduit par A.T. et A.C., par un arrêt du 28 février 1992, la cour d’appel de Catane déclara que les faits constitutifs de l’infraction de lotissement abusif étaient prescrits, mais confirma la confiscation du bien en cause. Cette décision devint définitive. Le requérant, qui n’avait jamais été partie aux procédures pénales contre A.T. et A.C., affirme avoir pris connaissance de la confiscation seulement en 2010, en raison d’une inspection auprès du registre immobilier de Catane. Par un recours introduit le 8 juin 2010, il demanda au tribunal de Paternò, siégeant en tant que juge de l’exécution, de révoquer la confiscation du bien, qui fut rejeté. Le tribunal affirma la nature réelle de la confiscation pour lotissement illicite et exclut la bonne foi du requérant.

Par arrêt du 1 er mars 2012, la Cour de cassation confirma la décision du tribunal en particulier en ce qui concerne l’absence de bonne foi du requérant, en précisant en outre que la conduite du requérant réunissait les éléments constitutifs de l’infraction de lotissement « matériel » qui était suivi en l’espèce au lotissement « juridique » réalisé par A.T. et A.M. Le requérant se plaint, au titre de l’article 7 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1, du fait que la confiscation avait été prononcée dans le cadre d’une procédure pénale à laquelle il n’avait jamais été partie, et donc en l’absence d’un constat de culpabilité à son égard.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant, qui n’était pas partie à la procédure pénale, a-t-il été sanctionné sans que sa responsabilité pénale personnelle soit établie et déclarée au préalable, en violation de l’article 7 de la Convention (voir G.I.E.M. S.r.l. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, § 251, 28 juin 2018, et Petruzzo et autres c. Italie , n os 1986/09 et 67556/13, § 136, 9 octobre 2025) ? 2. La confiscation litigieuse était-elle conforme à l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier, était-elle proportionnée au but poursuivi ( G.I.E.M. S.r.l. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, §§ 302-303, 28 juin 2018, et Petruzzo et autres c. Italie , n os 1986/09 et 67556/13, §§ 175-177, 9 octobre 2025) ?