2ra-931/19 — incasarea datoriei

2ra-931/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-931/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Leib Vainrub, Ilie Vainrub

reprezentați de avocatul Dmitri Lunga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Leib Vainrub, Ilie

Vainrub, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Fortuna Plus”

în proces de lichidare privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2016, B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. a adresat cerere de

chemare în judecată împotriva lui Leib Vainrub, Ilie Vainrub, intervenient

accesoriu, F.P.C. „Fortuna-Plus” S.R.L. privind încasarea datoriei, compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit contractului de credit nr. C14146 din

16 aprilie 2014 și acordurilor adiționale nr. C14217 din 10 iunie 2014, nr.C14498

din 27 noiembrie 2014 B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. a acordat F.P.C.

„Fortuna-Plus” S.R.L. credit în sumă de 10 779 998,88 de lei, cu termenul final de

rambursare până la 31 martie 2016, conform graficului stabilit la pct.1.6 din

contract.

A menționat că în vederea asigurării executării obligațiilor asumate prin

contractul de credit nr.C14146 din 16 aprilie 2014 și cele două acorduri adiționale,

au fost încheiate contractele de fidejusiune: nr.C14146/F din 16 aprilie 2014 și

nr.C14146/G din 16 aprilie 2014, potrivit cărora Ilie Vainrub și Leib Vainrub și-au

asumat obligația să răspundă solidar cu S.R.L. „Fortuna Plus” pentru onorarea

obligațiilor asumate prin contract.

S.R.L. „Fortuna Plus” nu și-a onorat obligațiile contractuale privind

rambursarea creditului primit și achitarea dobânzii calculate pentru utilizarea lor.

A remarcat că la 02 decembrie 2016 datoria S.R.L „Fortuna Plus” față de bancă

constituia suma de 11 941 816,27 de lei, formată din suma de 10 728 714,29 de lei

1

cu titlu de credit restant și suma de 1 183797,93 de lei cu titlu de dobândă

neachitată.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 11 mai 2015 B.C.

„Moldova-Agroindbank” S.A. a expediat în adresa debitorilor reclamațiile cu nr.

18008/2123 și nr. 18008/2124 prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei.

Notificările au rămas însă fără răspuns și fără executare, motiv pentru care s-a

adresat cu prezenta acțiune în vederea încasării forțate a datoriei acumulate din

contul pârâților, Ilie Vainrub și Leib Vainrub, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărîrea din 04 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată intentată de către B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A.

împotriva lui Leib Vainrub, Ilie Vainrub, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Fortuna Plus” în proces de lichidare privind încasarea

datoriei, s-a admis parțial.

S-a încasat în mod solidar, de la pârâții Leib Vainrub, Ilie Vainrub în

beneficiul B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. datoria parțială în sumă de 500 000

de lei, taxa de stat achitată în mărime de 15 000 de lei, în total suma de 515 000 de

lei.

În rest, cerința în partea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 5710

de lei, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de avocatul Dmitri Lungu în interesele apelantului Ilie Vainrub, Lei

Vainrub, cu menținerea hotărârii din 04 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana.

Pentru a decide astfel instanța de apel a indicat că soluția primei instanțe prin

prisma pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate,

este una întemeiată.

A constatat că raportul juridic este unul obligațional născut din contractul de

credit și de fidejusiune, care constă în obligația de rambursare a împrumutului.

La fel, a reținut că, în situația când debitorul nu-și onorează obligațiile asumate

prin contractul de credit și acordurilor adiționale, în scopul garantării acestora au

fost încheiate contracte de fidejusiune, prin urmare este justă și întemeiată soluția

instanței de fond, potrivit căreia s-a dispus încasarea datoriei în mărime de 500 000

de lei din contul fidejusorilor, or până în prezent debitorul în proces de lichidare nu

și-a îndeplinit obligațiunile în sensul executării obligațiunilor asumate prin

contractul de credit, formând o datorie la rambursarea împrumutului față de

creditorul B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., iar conform prevederilor art. 1156

alin. (1) Cod civil în cazul neexecutării obligației principale, fidejusorul și debitorul

sânt obligați solidar în fața creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

A reiterat și dispozițiile art. 531 Cod civil, care prevăd că o obligație solidară nu

se prezumă, ci se naște prin act juridic, prin lege sau atunci când prestația este

indivizibilă, astfel, fiind neîntemeiate argumentele apelanților fidejusori precum că

au constituit garanții de executare a obligațiilor debitorului de bază, care decurg

doar din contractul de credit nr. 1146 din 16 aprilie 2014, fără invocarea a careva

condiții privind răsfrângerea fidejusiunii și asupra eventualelor modificări în

contractul de bază. Or, prin semnarea contractelor de fidejusiune fidejusorii apelanți

au garantat în mod irevocabil și necondiționat executarea obligației în sumă de până

la 14 000 000 de lei, fără a se limita la obligația de plată a sumei principale, a

2

dobânzii, comisioanelor, etc., dar și a oricăror alte plăți la care creditorul va fi în

drept să pretindă de la debitor în temeiul contractului de credit nr. C14146 din 16

aprilie 2014.

Colegiul civil a considerat ca fiind perfect valabile și contractele de fidejusiune

din 16 aprilie 2014 încheiate între bancă și pârați, în temeiul cărora au garantat

obligația debitorului S.R.L. „Fortuna Plus”, care la situația din 15 iunie 2018,

constituia suma de 11 912 512,22 de lei, iar în condițiile în care reclamanta a

solicitat doar încasarea parțială a datoriei, instanța s-a pronunțat în limitele

pretențiilor susținute.

La 13 februarie 2019 Leib Vainrub, Ilie Vainrub reprezentați de avocatul Dmitri

Lunga au declarat recurs solicitând casarea deciziei din 20 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, și a hotărârii din 04 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

din motivul încetării fidejusiunii prin modificarea obligației de bază fără acordul

fidejusorilor și prin expirarea termenului (ca tardivă) (f.d. 198-203).

În motivarea recursului recurenții au menționat dezacordul față de decizia din

20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, și a hotărârii din 04 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, considerând că au fost aplicate eronat

normele de drept material și procesual, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, or, circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, pe care prima instanță și instanța de apel le

consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, prin urmare

concluziile instanțelor inferioare sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Au specificat că, instanța de apel a încălcat grav dreptul la apărare a apelanților

or, la 20 decembrie 2018, ora 08.29, avocatul Dmitri Lunga a depus prin poșta

electronica, cerere de amânare a ședinței de judecată din 20 decembrie 2018, iar

instanța de apel nu s-a expus în privința acesteia.

Au menționat că instanțele inferioare nu au dat apreciere corectă și legală

faptelor expuse prin referință și apel, astfel acțiunea urma a fi respinsă pe motivul

încetării fidejusiunii prin modificarea obligației de bază fără acordul fidejusorilor și

prin expirarea termenului.

Mai indică că fidejusorii au acceptat condițiile contractului de credit nr.

C14146 din 16 aprilie 2014, iar conform art. 3.3. din contractele de fidejusiune, nici

o modificare și/sau completare nu va intra în vigoare, decât dacă va fi întocmită în

formă scrisă, semnată și perfectată cu respectarea tuturor regulilor de formă, care au

fost respectate la încheierea contractului de fidejusiune în cauză, sau respectarea

cărora este obligatorie în virtutea legii aplicabile.

Au afirmat că condițiile esențiale ale contractului de credit din 16 aprilie 2014

au fost modificate de două ori fără acordul fidejusorilor și fără înștiințarea

fidejusorilor privind modificările semnate între creditor și debitorul de bază.

Au indicat că fidejusorii nu au semnat nici un acord aditional la contractele de

fidejusiune, ceea ce înseamnă că garanțiile au rămas neschimbate și cu situație

inițială.

La fel, recurenții au invocat că fidejusiunea a fost încetată și din motivul

expirării termenului or, prin reclamațiile din 11 mai 2015, creditorul a informat

fidejusorii privind survenirea cazului de default a debitorului și a solicitat achitarea

anticipată a creditului, dobânzilor și altor plăți aferente, acordând 15 zile

calendaristice din data emiterii reclamației, preîntâmpinîndu-i despre intenția de a

3

înainta acțiune în judecată în cazul neexecutării cerințelor reclamației.

Consideră recurenții că fidejusiunea a fost încetată prin expirarea termenului,

or, reclamația a fost emisă la 11 mai 2015, iar acțiunea a fost intentată în instanța de

judecată la 23 decembrie 2016, adică peste un an și jumătate.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 429-434, 436, 437, 445 Cod

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 20 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 30

ianuarie 2019 (f.d. 193), astfel recursul declarat la 13 februarie 2019 de către Leib

Vainrub, Ilie Vainrub reprezentați de avocatul Dmitri Lunga, se consideră a fi depus

în termenul prevăzut de lege.

La 10 aprilie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de Leib Vainrub, Ilie Vainrub reprezentat de avocatul Dmitri Lunga, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 26 aprilie 2019 B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. a depus referință pe

marginea recursului declarat, prin care a solicitat respingerea recursului lui Leib

Vainrub, Ilie Vainrub reprezentați de avocatul Dmitri Lunga și menținerea deciziei

din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, și a hotărârii din 04 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Leib Vainrub, Ilie Vainrub

reprezentați de avocatul Dmitri Lunga, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Leib Vainrub, Ilie Vainrub

reprezentați de avocatul Dmitri Lunga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

5

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Leib Vainrub, Ilie

Vainrub reprezentați de avocatul Dmitri Lunga, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și respectiv este

inadmisibil.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Leib Vainrub, Ilie Vainrub

reprezentați de avocatul Dmitri Lunga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

6