3ra-624/19 — obligarea furnizării informației și repararea prejudiciului moral

3ra-624/19 — obligarea furnizării informației și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-624/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: L. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

ÎNCHEIERE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Vasile Chitoroagă,

reprezentat de avocatul Roman Stici,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Vasile Chitoroagă împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Total Leasing &

Finance” Societate pe Acțiuni cu privire la obligarea furnizării informației și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Total Leasing & Finance”

Societate pe Acțiuni, a fost casată hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și a fost pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 09 ianuarie 2018, Vasile Chitoroagă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Total Leasing & Finance” SA cu privire la obligarea furnizării

informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 30 noiembrie 2017 reprezentantul

reclamantului, avocatul Roman Stici a depus interpelarea nr. 3664 cu privire la accesul la

informație, prin care a solicitat pârâtei eliberarea:

a) informațiilor cu privire la temeiul juridic al inițierii de către pârâtă în privința

reclamantului a anchetelor de serviciu, de sancționare disciplinară, precum și de

suspendarea din funcția deținută de către reclamant în cadrul instituției;

b) în copii autentificate a ordinelor de inițiere de către pârât în privința

reclamantului a anchetelor de serviciu, de sancționare disciplinară, precum și de

suspendare din funcția deținută de către reclamant în cadrul instituției, precum și a

copiilor autentificate a actelor aferente celor anterior evidențiate;

c) a informațiilor privind identitatea și împuternicirile legale ale persoanelor

1

antrenate în cadrul ședinței din 27 noiembrie 2017, privind desfășurarea de către pârâtă

în privința reclamantului a anchetei de serviciu și aducere la cunoștință a acestuia a actelor

aferente, iar în cazul în care, persoanele prezente la ședință dispun de calitate de avocați:

eliberarea inclusiv (fără limitare) a copiei autentificate a mandatului avocațional, întocmit

de către avocat ca urmare a încheierii dintre acesta și pârâtă a contractului de asistență

juridică în cadrul inițierii și desfășurării în privința reclamantului a anchetelor de serviciu

și aducere la cunoștință a acestuia a actelor aferente; eliberarea copiei autentificate a

extrasului din Registrul avocatului de înregistrare a mandatului sus-evidențiat; eliberarea

copiei autentificate a extrasului eliberat în privința avocatului din Registrul privind

înregistrarea acestuia în calitate de operator de prelucrare a datelor cu caracter personal;

d) inclusiv (fără limitare) a informației privind toate cazurile de transmitere

transfrontalieră a datelor cu caracter personal ale reclamantului și inclusiv (fără limitare)

privind accesul autorizat și/sau neautorizat, a angajaților, acționarilor și/sau

reprezentanților acestora din cadrul instituției pârâte și/sau din afara întreprinderii

respective, la datele cu caracter personal ale reclamantului, indiferent de locul și modul

prelucrării;

e) a informațiilor privind identitatea și împuternicirile legale ale persoanelor

antrenate în petrecerea și/sau desfășurarea ședinței de serviciu din 15 noiembrie 2017,

ora 17:00, care a avut loc la București, România, ca urmare a deplasării în interes de

serviciu de către reclamant, care a avut loc din inițiativa pârâtei în perioada 15-16

noiembrie 2017, iar în cazul în care persoanele prezente dispun de calitate de avocați:

eliberarea inclusiv (fără limitare) a copiei autentificate a mandatului avocațional, întocmit

de către avocat ca urmare a încheierii dintre acesta și pârât a contractului de asistență

juridică în cadrul ședinței din 15 noiembrie 2017, ora 17:00; eliberarea copiei

autentificate a extrasului din Registrul avocatului de înregistrare a mandatului sus-

evidențiat; eliberarea copiei autentificate a extrasului eliberat în privința avocatului din

Registrul privind înregistrarea acestuia în calitate de operator de prelucrare a datelor cu

caracter personal;

f) în copii autentificate a actelor aferente deplasării în interes de serviciu de către

reclamant, care a avut loc din inițiativa pârâtei în perioada 15-16 noiembrie 2017.

A invocat că la data de 11 decembrie 2017, reprezentantul reclamantului a

recepționat drept răspuns – notificarea nr. 2017 din 07 decembrie 2017, expediată de către

pârâtă, prin care a refuzat eliberarea informației solicitate prin cererea nr. 3664 din 30

noiembrie 2017, din motiv că împuternicirile acordate reprezentantului lui nu ar acoperi

dreptul de a solicita informația menționată, precum și că informația solicitată conține date

cu caracter personal ale reclamantului, iar conform prevederilor Legii privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, reprezentantul nu a prezentat

consimțământul lui privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestuia.

Consideră că refuzul privind eliberarea informației solicitate este ilegal, deoarece

pârâta nu dispune de dreptul de a determina existența sau inexistența împuternicirilor

acordate avocatului Roman Stici în vederea solicitării informației, or, din prevederile art.

52 alin. (8) și 53 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie

2002, rezultă că contractul de asistență juridică încheiat dintre avocat și clientul său poartă

caracter confidențial, iar solicitarea informației de către avocat este obligatorie spre

2

eliberare, prezumându-se existența împuternicirilor acordate de către client acestuia, până

la proba contrarie.

De asemenea, a susținut că este neîntemeiat și motivul invocat de ÎCS „Total

Leasing & Finance” SA precum că ar lipsi consimțământul privind prelucrarea datelor cu

caracter personal, deoarece conform art. 5 alin. (5) lit. a) din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, consimțământul subiectului datelor

cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru

executarea unui contract la care subiectul datelor cu caracter personal este parte sau

pentru luarea unor măsuri înaintea încheierii contractului, la cererea acestuia.

Vasile Chitoroagă a solicitat, în temeiul Legii privind accesul la informație nr. 982

din 11 mai 2000, obligarea ÎCS „Total Leasing & Finance” SA să-i elibereze informațiile

cerute prin cererea nr. 3664 din 30 noiembrie 2017, repararea prejudiciului moral în

mărime de 50 000 de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000

de lei.

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

depusă de către Vasile Chitoroagă a fost admisă parțial și a fost obligată ÎCS „Total

Leasing & Finance” SA să elibereze lui Vasile Chitoroagă informația solicitată prin

interpelarea nr. 3664 din 30 noiembrie 2017 și a fost încasată din contul ÎCS „Total

Leasing & Finance” SA în beneficiul lui Vasile Chitoroagă suma de 3000 de lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că dreptul persoanei de a avea acces la informații,

inclusiv la informațiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decât în condițiile legii.

Astfel, Vasile Chitoroagă, în calitate de salariat, are dreptul de a solicita personal sau prin

reprezentant de la ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, în calitate de angajator, informații

care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate în cadrul

exercitării funcției deținute în această instituție.

Prin urmare, instanța de judecată a conchis că este neîntemeiat argumentul ÎCS

„Total Leasing & Finance” SA precum că nu este furnizor de informații în sensul Legii

privind accesul la informație.

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, a fost casată hotărârea din 12 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost pronunțată o hotărâre nouă prin care

acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că ÎCS „Total Leasing &

Finance” SA nu reprezintă o autoritate publică sau persoană juridică care, în baza legii

sau a contractului cu autoritatea publică ori instituția publică, este abilitată cu gestionarea

unor servicii publice și culeg, selectează, posedă, dispun de informații oficiale. Respectiv,

pârâta nu poate fi subiect în sensul Legii privind accesul la informație, raportul juridic

constituit între părți referindu-se la natura raporturilor de muncă, ÎCS „Total Leasing &

Finance” SA neimplicând elementele unei autorități publice.

La data de 19 februarie 2019, Vasile Chitoroagă, reprezentat de avocatul Roman

Stici, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii

din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

3

În motivarea recursului, recurentul a reiterat aceleași argumente care au fost

susținute și în instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului că instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că intimata este furnizor de informații în sensul Legii privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000, deoarece în cadrul exercitării activității sale, aceasta

culege, posedă, păstrează și/sau dispune inclusiv și de informații cu caracter personal,

titularul cărora este recurentul.

Prin referința depusă la 08 mai 2019, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va

aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 29 noiembrie

2018.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost publicată pe pagina web a Curții

de Apel Chișinău la data de 10 ianuarie 2019 și a fost expediată în adresa electronică a

reprezentantului recurentului, avocatul Roman Stici la data de 21 ianuarie 2019 (f.d. 119).

Astfel, recursul, depus la data de 19 februarie 2019 de către Vasile Chitoroagă,

reprezentat de avocatul Roman Stici, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Vasile Chitoroagă, reprezentat de avocatul Roman Stici, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

5

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să

ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), pe când în recursul depus de Vasile Chitoroagă, reprezentat de avocatul Roman

Stici, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Vasile

Chitoroagă, reprezentat de avocatul Roman Stici, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Vasile Chitoroagă, reprezentat de avocatul Roman Stici, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6