2ra-769/19 — cu privire la declararea nulității actului juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-769/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Roșca

Instanța de apel: CA Chișinău – G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Evgheni Moscviciov și

Liudmila Morozova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Evgheni

Moscviciov și Liudmila Morozova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Total

Leasing & Finance” Societate pe Acțiunii cu privire la declararea nulității actului

juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila

Morozova, s-a menținut hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La 05 mai 2017 Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Total Leasing &

Finance” Societate pe Acțiunii (în continuare ÎCS „Total Leasing & Finance” SA),

prin care a solicitat declararea nulității absolute a contractului de leasing financiar nr.

705-08/MOS din data de 18 noiembrie 2008, încheiat între ÎCS „Total Leasing &

Finance” SA și Evgheni Moscviciov cu repunerea părților în poziția inițială și

obligarea restituirii lui Evgheni Moscviciov suma de 215 503, 03 lei și Liudmilei

Morozova suma de 51 573 lei, încasarea în beneficiul lui Evgheni Moscviciov a

sumei de 30 283, 33 lei achitate ca primă de asigurare facultativă, încasarea sumei de

1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral suportat de către reclamanți în urma

încheierii contractului de leasing, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au indicat că la 18 noiembrie 2008 între ÎCS

„Total Leasing & Finance” SA, în calitate de locator și Evgheni Moscviciov în

1

calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 705-08/MOS

privind transmiterea mijlocului de transport cu drept de cumpărare.

În baza condițiilor stipulate în compartimentul II din contractul menționat,

locatorul și-a asumat obligația să procure obiectul de leasing de la

furnizor/producătorul indicat de locatar și să transmită, contra plată, în posesiunea și

folosința temporară a locatarului bunul și anume autoturismul de model „SUBARU

LEGACY”, tip caroserie sedan, cu prețul total de 20 000 euro, pe un termen de 36

luni. Astfel, Evgheni Moscviciov și-a asumat obligația să primească mijlocul de

transport și să achite mijloacele financiare conform contractului de leasing.

La data de 18 noiembrie 2008 Evgheni Moscviciov a primit automobilul de

model „SUBARU LEGACY”, tip caroserie sedan, a.f. 2008, nr. motor xxxxx, nr.

caroserie xxxxx, n/î xxxxx. Prin hotărârea din 30 martie 2012 a Judecătoriei Centru

Evgheni Moscviciov a fost obligat să restituie acest automobil ÎCS „Total Leasing &

Finance” SA.

Reclamanții au menționat că potrivit prevederilor pct.4.2.2-4.2.4 ale

contractului de leasing locatorul s-a obligat să transmite bunul, contra plată, în posesie

și folosință temporară locatarului în termen de cel mult 5 (cinci) zile lucrătoare din

momentul procurării în proprietate a bunului; concomitent cu predarea bunului, să

transmită Locatarului certificatul de înmatriculare a bunului și/sau alte acte necesare

pentru exploatarea acestuia; să încheie, în baza cererii de finanțare a locatarului,

contract de vânzare – cumpărare (furnizare) cu furnizorul/producătorul ales de către

locatar, să plătească prețul bunului și să înstrăineze locatarului executarea obligațiilor

sale privind recepționarea bunului, formarea cerințelor care reies din contractul de

vânzare – cumpărare.

În opinia reclamanților prevederilor pct. 4.2.2-4.2.4 ale contractului de leasing

contravin art. 516, alin. (1)-(2) al Codului civil, ori neavând un contract cu clauze

esențiale prevăzute de lege, nu au fost informați pe deplin despre condițiile

tranzacției. Astfel, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA din start, a încălcat prevederile

pct. 4.2.3 și pct. 4.2.4

De asemenea, au mai menționat că contractul nu conține clauze esențiale ce

urmau a fi stipulate în contract conform cerințelor legale, ori noțiunea de clauză

esențială fiind stipulată de art. 679, alin. (1)-(2) al Codului civil, indicând că clauzele

prevăzute de pct. 11.1, 11.2 din contract, privind restituirea bunului și nerestituirea

ratelor de leasing și a primei de asigurare facultative sunt clauze abuzive inserate de

pârât în textul contractului, care cad sub incidența clauzelor abuzive prin prisma art. 5

din Legea privind protecția consumatorului.

Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova consideră că la încheierea

contractului de leasing a fost încălcat și art. 6 și art. 8 ale Legii cu privire la leasing nr.

59 din 28 aprilie 2005, care prevede forma juridică a contractului de leasing, ori

acesta potrivit art. 8 al Legii cu privire la leasing trebuie să conțină, pe lângă clauzele

prevăzute de legislație pentru acest tip de contract, stipulări privind: a) achiziționarea

bunului de către locator anume pentru a-l da în leasing; b) învestirea locatarului cu

dreptul de cumpărător, care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare)

2

încheiat de locator cu vânzătorul (furnizorul) bunului, dacă contractul de leasing nu

prevede altfel; c) garanțiile acordate locatarului de către vânzător, inclusiv garanțiile

privind calitatea bunului obiect al leasingului.

Recurenții au considerat că contractul de leasing financiar nr. 705-08/MOS din

18 noiembrie 2008, în temeiul art. 220, alin. (1) al Codului civil este lovit de nulitate

absolută, deoarece este un act juridic ce contravine normelor legale la momentul

semnării.

Astfel, în urma acțiunilor ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, semnatar al

contractului, reclamanții au fost prejudiciați nu numai material prin faptul că bunul a

fost întors pârâtului, iar sumele achitate nu au fost restituite reclamanților ca urmare a

întocmirii unui act juridic lovit de nulitate, dar și au fost prejudiciați moral, având

suferințe psihice în urma deposedării de bunul și de mijloacele bănești achitate.

Consecințele prejudiciului moral până în prezent le suportă reclamanții, fiind

dereglată starea de sănătate și armonie în familia acestora.

Prin hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Evgheni Moscviciov și Liudmila

Morozova ca neîntemeiată. ( f.d. 85, 90-98)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 septembrie 2018 a respins ca

fiind neîntemeiat apelul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova,

a menținut hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

( f.d. 137, 138143)

Instanțele de judecată au concluzionat că pretențiile lui Evgheni Moscviciov și

Liudmilei Morozova sunt neîntemeiate, ori la caz nu au fost stabilite careva temeiuri

de a recunoaște nul contractul de leasing financiar, pct. 11.1, 11.2 ale contractului de

leasing financiar nr. 705-08/MOS din data de 18 noiembrie 2008, încheiat între ÎCS

„Total Leasing & Finance” SA și Evgheni Moscviciov nu sunt abuzive. De asemenea,

nu s-a constatat ca fiind încălcat dreptul la informare a lui Evgheni Moscviciov și

Liudmilei Morozova, ori clauzele contractului au fost negociate la momentul

încheierii contractului.

Împotriva deciziei instanței de apel la data de 14 decembrie 2018 Evgheni

Moscviciov și Liudmila Morozova au depus recurs, prin care au solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea

unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 152-156)

În motivarea recursului recurenții a indicat că instanțele de judecată nu au aplicat

normele de drept material, încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept

procedural. Mai mult, instanțele de judecată nu au stabilit care sunt raporturile juridice

dintre părți și legea aplicabilă speței.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 20 septembrie 2018, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 12 octombrie 2018, a

expediat-o participanților la proces la data de 03 octombrie 2018. ( f.d.144)

3

Date despre recepționarea deciziei de către recurenți la dosar lispsește.

Totodată, se observă că potrivit cererii din data de 26 octombrie 2018 cu nr.

05-3-71497 Evgheni Moscviciov în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

făcut cunoștință cu materialele dosarului la data de 01 noiembrie 2018. ( f.d. 146)

În aceste circumstanțe recursul depus de către Evgheni Moscviciov și Liudmila

Morozova la data de 14 decembrie 2018, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Evgheni

Moscviciov și Liudmila Morozova, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

4

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenți și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5