2ra-769/19 — cu privire la declararea nulității actului juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-769/19 — cu privire la declararea nulității actului juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-769/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Roșca
Instanța de apel: CA Chișinău – G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac
ÎNCHEIERE
24 aprilie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Evgheni Moscviciov și
Liudmila Morozova,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Evgheni
Moscviciov și Liudmila Morozova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Total
Leasing & Finance” Societate pe Acțiunii cu privire la declararea nulității actului
juridic, încasarea primei de asigurare facultativă, a prejudiciului moral și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din data de 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a respins apelul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila
Morozova, s-a menținut hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru,
constată:
La 05 mai 2017 Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Total Leasing &
Finance” Societate pe Acțiunii (în continuare ÎCS „Total Leasing & Finance” SA),
prin care a solicitat declararea nulității absolute a contractului de leasing financiar nr.
705-08/MOS din data de 18 noiembrie 2008, încheiat între ÎCS „Total Leasing &
Finance” SA și Evgheni Moscviciov cu repunerea părților în poziția inițială și
obligarea restituirii lui Evgheni Moscviciov suma de 215 503, 03 lei și Liudmilei
Morozova suma de 51 573 lei, încasarea în beneficiul lui Evgheni Moscviciov a
sumei de 30 283, 33 lei achitate ca primă de asigurare facultativă, încasarea sumei de
1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral suportat de către reclamanți în urma
încheierii contractului de leasing, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au indicat că la 18 noiembrie 2008 între ÎCS
„Total Leasing & Finance” SA, în calitate de locator și Evgheni Moscviciov în
1
calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 705-08/MOS
privind transmiterea mijlocului de transport cu drept de cumpărare.
În baza condițiilor stipulate în compartimentul II din contractul menționat,
locatorul și-a asumat obligația să procure obiectul de leasing de la
furnizor/producătorul indicat de locatar și să transmită, contra plată, în posesiunea și
folosința temporară a locatarului bunul și anume autoturismul de model „SUBARU
LEGACY”, tip caroserie sedan, cu prețul total de 20 000 euro, pe un termen de 36
luni. Astfel, Evgheni Moscviciov și-a asumat obligația să primească mijlocul de
transport și să achite mijloacele financiare conform contractului de leasing.
La data de 18 noiembrie 2008 Evgheni Moscviciov a primit automobilul de
model „SUBARU LEGACY”, tip caroserie sedan, a.f. 2008, nr. motor xxxxx, nr.
caroserie xxxxx, n/î xxxxx. Prin hotărârea din 30 martie 2012 a Judecătoriei Centru
Evgheni Moscviciov a fost obligat să restituie acest automobil ÎCS „Total Leasing &
Finance” SA.
Reclamanții au menționat că potrivit prevederilor pct.4.2.2-4.2.4 ale
contractului de leasing locatorul s-a obligat să transmite bunul, contra plată, în posesie
și folosință temporară locatarului în termen de cel mult 5 (cinci) zile lucrătoare din
momentul procurării în proprietate a bunului; concomitent cu predarea bunului, să
transmită Locatarului certificatul de înmatriculare a bunului și/sau alte acte necesare
pentru exploatarea acestuia; să încheie, în baza cererii de finanțare a locatarului,
contract de vânzare – cumpărare (furnizare) cu furnizorul/producătorul ales de către
locatar, să plătească prețul bunului și să înstrăineze locatarului executarea obligațiilor
sale privind recepționarea bunului, formarea cerințelor care reies din contractul de
vânzare – cumpărare.
În opinia reclamanților prevederilor pct. 4.2.2-4.2.4 ale contractului de leasing
contravin art. 516, alin. (1)-(2) al Codului civil, ori neavând un contract cu clauze
esențiale prevăzute de lege, nu au fost informați pe deplin despre condițiile
tranzacției. Astfel, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA din start, a încălcat prevederile
pct. 4.2.3 și pct. 4.2.4
De asemenea, au mai menționat că contractul nu conține clauze esențiale ce
urmau a fi stipulate în contract conform cerințelor legale, ori noțiunea de clauză
esențială fiind stipulată de art. 679, alin. (1)-(2) al Codului civil, indicând că clauzele
prevăzute de pct. 11.1, 11.2 din contract, privind restituirea bunului și nerestituirea
ratelor de leasing și a primei de asigurare facultative sunt clauze abuzive inserate de
pârât în textul contractului, care cad sub incidența clauzelor abuzive prin prisma art. 5
din Legea privind protecția consumatorului.
Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova consideră că la încheierea
contractului de leasing a fost încălcat și art. 6 și art. 8 ale Legii cu privire la leasing nr.
59 din 28 aprilie 2005, care prevede forma juridică a contractului de leasing, ori
acesta potrivit art. 8 al Legii cu privire la leasing trebuie să conțină, pe lângă clauzele
prevăzute de legislație pentru acest tip de contract, stipulări privind: a) achiziționarea
bunului de către locator anume pentru a-l da în leasing; b) învestirea locatarului cu
dreptul de cumpărător, care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare)
2
încheiat de locator cu vânzătorul (furnizorul) bunului, dacă contractul de leasing nu
prevede altfel; c) garanțiile acordate locatarului de către vânzător, inclusiv garanțiile
privind calitatea bunului obiect al leasingului.
Recurenții au considerat că contractul de leasing financiar nr. 705-08/MOS din
18 noiembrie 2008, în temeiul art. 220, alin. (1) al Codului civil este lovit de nulitate
absolută, deoarece este un act juridic ce contravine normelor legale la momentul
semnării.
Astfel, în urma acțiunilor ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, semnatar al
contractului, reclamanții au fost prejudiciați nu numai material prin faptul că bunul a
fost întors pârâtului, iar sumele achitate nu au fost restituite reclamanților ca urmare a
întocmirii unui act juridic lovit de nulitate, dar și au fost prejudiciați moral, având
suferințe psihice în urma deposedării de bunul și de mijloacele bănești achitate.
Consecințele prejudiciului moral până în prezent le suportă reclamanții, fiind
dereglată starea de sănătate și armonie în familia acestora.
Prin hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a
respins cererea de chemare în judecată înaintată de Evgheni Moscviciov și Liudmila
Morozova ca neîntemeiată. ( f.d. 85, 90-98)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 septembrie 2018 a respins ca
fiind neîntemeiat apelul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova,
a menținut hotărârea din data de 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
( f.d. 137, 138143)
Instanțele de judecată au concluzionat că pretențiile lui Evgheni Moscviciov și
Liudmilei Morozova sunt neîntemeiate, ori la caz nu au fost stabilite careva temeiuri
de a recunoaște nul contractul de leasing financiar, pct. 11.1, 11.2 ale contractului de
leasing financiar nr. 705-08/MOS din data de 18 noiembrie 2008, încheiat între ÎCS
„Total Leasing & Finance” SA și Evgheni Moscviciov nu sunt abuzive. De asemenea,
nu s-a constatat ca fiind încălcat dreptul la informare a lui Evgheni Moscviciov și
Liudmilei Morozova, ori clauzele contractului au fost negociate la momentul
încheierii contractului.
Împotriva deciziei instanței de apel la data de 14 decembrie 2018 Evgheni
Moscviciov și Liudmila Morozova au depus recurs, prin care au solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea
unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 152-156)
În motivarea recursului recurenții a indicat că instanțele de judecată nu au aplicat
normele de drept material, încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept
procedural. Mai mult, instanțele de judecată nu au stabilit care sunt raporturile juridice
dintre părți și legea aplicabilă speței.
În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 20 septembrie 2018, a
publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 12 octombrie 2018, a
expediat-o participanților la proces la data de 03 octombrie 2018. ( f.d.144)
3
Date despre recepționarea deciziei de către recurenți la dosar lispsește.
Totodată, se observă că potrivit cererii din data de 26 octombrie 2018 cu nr.
05-3-71497 Evgheni Moscviciov în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a
făcut cunoștință cu materialele dosarului la data de 01 noiembrie 2018. ( f.d. 146)
În aceste circumstanțe recursul depus de către Evgheni Moscviciov și Liudmila
Morozova la data de 14 decembrie 2018, se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Evgheni
Moscviciov și Liudmila Morozova, este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că
recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată
au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi
reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea
probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
4
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova, asemenea aspecte nu se
regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de
judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă recurenți și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova,
inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul, declarat de către Evgheni Moscviciov și Liudmila Morozova, se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
5