MANESSI-KERASTARI c. GRÈCE

Publicat pe 10 octombrie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 32317/18 Anna MANESSI-KERASTARI împotriva Greciei introdusă la 9 iulie 2018 comunicată la 19 septembrie 2022 Cererea se referă la exproprierea unui teren situat la Salonic, a cărui recurentă era coproprietară. Acest teren, destinat construirii unei școli în conformitate cu planul de dezvoltare a urbanismului, adoptat în 1987 (și revizuit în 1995), a fost expropriat în mod oficial în 2008. La 9 februarie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Salonic a stabilit la data de 750 EUR (EUR) dreptul de proprietate temporară (hotărârea nr. 3620/2011). La 23 martie 2011, recurenta a prezentat o cerere reconvențională de stabilire a valorii la 1 300 EUR pe metru pătrat a sumei de 1 300 EUR pe an, incluzând: (a) o sumă suplimentară pentru costurile de înlocuire a terenului expropriat care corespunde unui procent de 6% din suma de la (b) o despăgubire suplimentară pentru prejudiciul său material și moral ca urmare a pierderii utilizării terenului expropriat între 1988 și 2012. Înainte de data la care a fost efectuată plata, reclamanta a limitat valoarea la care a plătit suma de la 1 378 EUR la 1 300 EUR pe metru pătrat. printr-o hotărâre nr. 2032/2013, Curtea de Apel din Salonic a stabilit suma unitară definitivă a taxei de expropriere la 900 EUR pe metru pătrat. În conformitate cu art. 20 alineatul (5) din Codul Exproprierilor (Legea nr. 2882/2001), Comisia a respins cererea reconvențională a recurentei de a fi inclusă în dreptul definitiv de proprietate a unei sume pentru prejudiciul material și moral cauzat de pierderea utilizării terenului expropriat, pe motiv că această cerere se referea la capitole diferite de cele care fuseseră introduse prin cererea organismului beneficiar de expropriere. În 2014, recurenta sesizează Curtea de Casație cu privire la un recurs, susținând că instanța de apel a respins în mod eronat, pe de o parte, cererea sa de a înlocui terenul expropriat fără examinare și, pe de altă parte, cererea sa bazată pe pierderea utilizării terenului expropriat. 1660/2017, Curtea de Casație a respins cele două motive. Pe de o parte, aceasta a considerat că instanța de apel a examinat în mod corespunzător cererea de cheltuieli de înlocuire a terenului expropriat la stabilirea sumei de la 5 din Codul de expropriere și a recunoscut că o pagubă care rezultă direct din expropriere nu dă naștere la reparații în cazul în care nu este direct legată de valoarea terenului expropriat. În acest din urmă punct, Comisia a considerat că principiul procedurii unice, consacrat de formarea sa plenară în hotărâri 10-11/2004, includea orice altă chestiune legată de expropriere și stabilirea dreptului de proprietate asupra acesteia. Cu toate acestea, potrivit Curții de Casație, o cerere de despăgubire pentru prejudiciul material și moral care rezultă din comportamentul ilicit al administrației în cadrul unei exproprieri nu este o chestiune legată de expropriere, deoarece o astfel de cerere se bazează pe art. 105 din legea de] însoțire a codului civil și intră în competența instanțelor administrative. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Respingerea ca inadmisibilă, în temeiul articolului 20 alineatul (5) din Codul de expropriere, a cererii reconvenționale a recurentei de a include în dreptul de a-și exercita dreptul definitiv de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție ( Anastakis c. Grecia , nr 41959/08, 6 decembrie 2011) ? Refuzul instanțelor interne de a acorda recurentei o sumă pentru prejudiciul său material și moral rezultat din pierderea utilizării terenului expropriat a încălcat dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție (Azas c. Grecia, n 50824/99, 19 septembrie 2002, Karagiannis și altele, cum ar fi Grecia, n 51354/99, 16 ianuarie 2003 și Ioannis Anastasiadis c. Grecia dec., n 51391/09, 17 octombrie 2017).

Publié le 10 octobre 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

32317/18

Anna MANESSI-KERASTARI

contre la Grèce

introduite le 9 juillet 2018

communiquée le 19 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expropriation d’un terrain situé à Thessalonique dont la requérante était co-propriétaire. Ce terrain, affecté à la construction d’une école en vertu du plan d’urbanisme arrêté en 1987 (et révisé en 1995), fut formellement exproprié en 2008.

Le 9 février 2011, le tribunal de première instance de Thessalonique fixa l’indemnité provisoire d’expropriation à 750 euros (EUR) le mètre carré (arrêt n

o

3620/2011).

Le 17 mars 2011, l’organisme bénéficiaire de l’expropriation demanda la fixation de l’indemnité définitive d’expropriation.

Le 23 mars 2011, la requérante introduisit une demande reconventionnelle tendant à la fixation du montant de l’indemnité d’expropriation à 1

300 EUR le mètre carré et comprenant : a) une somme supplémentaire pour les frais de remplacement du terrain exproprié correspondant à 6% du montant de l’indemnité d’expropriation demandé, à savoir 78 EUR le mètre carré

; b) une indemnisation supplémentaire au titre de son préjudice matériel et moral résultant de la perte de l’usage du terrain exproprié entre 1988 et 2012.

Avant l’audience, la requérante limita le montant de l’indemnité d’expropriation qu’elle demandait, frais de remplacement compris, de 1

378

EUR à 1

300 EUR le mètre carré.

Par un arrêt n

o

2032/2013, la cour d’appel de Thessalonique fixa le montant unitaire définitif de l’expropriation à 900 EUR le mètre carré. En application de l’article 20 § 5 du code des expropriations (loi n

o

2882/2001), elle rejeta la demande reconventionnelle de la requérante tendant à l’inclusion dans l’indemnité définitive d’expropriation d’une somme au titre de son préjudice matériel et moral résultant de la perte de l’usage du terrain exproprié, au motif que cette demande portait sur des chapitres différents de ceux qui avaient été introduits par la demande de l’organisme bénéficiaire de l’expropriation.

En 2014, la requérante saisit la Cour de cassation d’un pourvoi en alléguant que la cour d’appel avait à tort rejeté, d’une part, sa demande de frais de remplacement du terrain exproprié sans examen, et d’autre part, sa demande fondée sur la perte de l’usage du terrain exproprié.

Par un arrêt n

o

1660/2017, la Cour de cassation rejeta les deux moyens. D’une part, elle estima que la cour d’appel avait bien examiné la demande de frais de remplacement du terrain exproprié lors de la détermination du montant de l’indemnité d’expropriation. D’autre part, la Cour de cassation confirma l’arrêt de la cour d’appel concernant l’application de l’article 20 §

5 du code des expropriations et releva qu’un dommage résultant directement de l’expropriation ne donne pas lieu à réparation s’il n’est pas directement lié à la valeur du terrain exproprié. Sur ce dernier point, elle jugea que le principe de la procédure unique, consacré par sa formation plénière dans les arrêts

n

os

10-11/2004, comprenait toute autre question connexe relative à l’expropriation et à la fixation de l’indemnité pour celle-ci. Cependant, selon la Cour de cassation, une demande d’indemnisation pour le dommage matériel et moral découlant du comportement illicite de l’administration dans le cadre d’une expropriation n’est pas une question connexe relative à l’expropriation puisque pareille demande se fonde sur l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil et relève de la compétence des juridictions administratives.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le rejet comme irrecevable, en application de l’article 20 § 5 du code des expropriations, de la demande reconventionnelle de la requérante tendant à inclure dans l’indemnité définitive d’expropriation une somme au titre de son préjudice matériel et moral résultant de la perte de l’usage du terrain exproprié a-t-il entrainé une violation de son droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention (

Anastasakis c. Grèce

, n

o

41959/08, 6 décembre 2011) ?

2.

Le refus des juridictions internes d’accorder à la requérante une somme au titre de son préjudice matériel et moral résultant de la perte de l’usage du terrain exproprié a-t-il porté atteinte à son droit au respect de ses biens

garanti par l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention ? (

Azas c. Grèce

, n

o

50824/99, 19

septembre 2002,

Karagiannis et autres c. Grèce

, n

o

51354/99, 16 janvier 2003, et

Ioannis Anastasiadis c. Grèce

,

déc., n

o

51391/09, 17 octobre 2017).