2ra-1022/19 — Încasarea prejudiciului cauzat de OUP si ale procuraturii

2ra-1022/19 — Încasarea prejudiciului cauzat de OUP si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1022/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: R. Pascari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Simciuc, A. Danilov, Iu. Cimpoi

ÎNCHEIERE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a

RM, de Ministerul Justiției al RM și de Ministerul Finanțelor al RM,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Popa către

Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Procuraturii Generale cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și

cererea Procuraturii Generale de alăturare la apelul Ministerului Justiției, și

modificată hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, prin care a fost admisă acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2018, Gheorghe Popa s-a adresat în instanță cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor și Procuraturii

Generale privind repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 octombrie 2013, a fost reținut de către

Procuratura Anticorupție, fiind bănuit în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

XXX Cod penal, iar la 14 octombrie 2013, a fost pus sub învinuire în baza normei

penale indicate, fiind interogat în calitate de învinuit și la aceeași dată Procuratura

Anticorupție a înaintat un demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă

de arest preventiv pe un termen de 30 zile, care a fost admis prin încheierea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 octombrie 2013, prin care s-a dispus

aplicarea arestului preventiv pe un termen de 20 de zile, cu eliberarea mandatului

de arestare nr. 14-102/2013.

La 21 octombrie 2013, avocatul Mihai Chihai a depus un demers privind

înlocuirea măsurii preventive sub formă de arest în liberarea provizorie sub control

judiciar, iar la 25 octombrie 2013, Procuratura Anticorupție a înaintat un demers

privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un termen

1

de 30 zile și prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 octombrie

2013 s-a dispus respingerea cererii apărătorului și admiterea parțială a demersului

procurorului, cu prelungirea termenului arestării preventive cu 20 zile.

La 20 noiembrie 2013 a fost eliberat de sub arest, fiind în detenție 40 de zile.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014,

reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

XXX Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de XX ani, cu amendă în mărime de XX u.c. și privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de XX ani, cu executarea pedepsei cu închisoare în

penitenciar de tip închis.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie

2016, a fost casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în privința

reclamantului pe învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. XXX Cod

penal a fost încetat, din motiv că fapta constituie o contravenție și, concomitent,

procesul contravențional în privința reclamantului în baza art. XX Cod

contravențional, a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspundere contravențională.

Prin decizia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2016 au

fost admise recursurile declarate, casată total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 februarie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie

2016, a fost casată integral sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care reclamantul a fost achitat

de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. XXX Cod penal, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2017, s-a

respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și procurorul în Procuratura

Anticorupție, Iachimovschi Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 este irevocabilă,

deoarece a fost menținută de Curtea Suprema de Justiție prin decizia din 04 iulie

2017.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2017, a fost

recunoscut inadmisibil recursul în anulare declarant de către Adjunctul

Procurorului General, Roșioru Mircea, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 04 iulie 2017, ca vădit neîntemeiat.

Prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii din 22 octombrie 2013, a

fost suspendat din funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Telenești, până la

rămânerea definitivă a hotărârii în cauza penală intentată la 21 august 2013, iar

deoarece la 04 iulie 2017, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție a fost menținută decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

decembrie 2016, la 06 iulie 2017, s-a adresat cu o cerere către Consiliul Superior al

Magistraturii, prin care a solicitat anularea suspendării din funcție și prin hotărârea

2

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.479/22 din 11 iulie 2017 a fost

anulată suspendarea sa din funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Orhei,

dispusă prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/32 din 22

octombrie 2013.

Ulterior, s-a adresat cu o cerere, prin care a solicitat achitarea salariului,

plăților pentru concediile anuale și altor plăți pe perioada suspendării din funcția de

judecător, începând cu 22 octombrie 2013 și până la 01 august 2017, iar prin

răspunsul Președintelui Judecătoriei Orhei din 24 noiembrie 2017 a fost informat

că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545, potrivit căruia prejudiciul moral și

material este achitat de către stat prin intermediul Ministerului Justiției.

La 21 decembrie 2017, s-a adresat către Ministerul Justiției cu o cerere

privind achitarea salariului, plăților pentru concediile anuale și altor plăți, conform

Legii, pe perioada suspendării din funcția de judecător, iar prin răspunsul din 03

ianuarie 2018, Ministerul Justiției a refuzat achitarea salariului, din motivul că

achitarea acestuia și a altor plăți prevăzute de Lege pe perioada suspendării din

funcția de judecător nu poate avea loc datorită neexercitării funcției pe toată

aceasta perioadă, luând în considerație că suspendarea din funcție se datora unor

circumstanțe ce nu depind de voința angajatorului. În perioada reținerii și arestului

a fost deținut timp de 40 zile (11 octombrie -20 noiembrie 2013) în izolatorul de

detenție provizoriu al CAN.

În continuare reclamantul a menționat că, prin condamnarea ilegală, erorile

judiciare ce au fost admise, i-au fost lezate drepturile și libertățile fundamentale,

iar traumele psihice și suferințele fizice provocate de condamnarea sa ilegală

trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despăgubiri morale și materiale

echitabile, de natură să aducă deplina satisfacție pentru suferințele psihice și fizice

suportate atât pe perioada detenției, cât și ulterior, ca urmare a unor serii de

consecințe negative, în sensul izolării sale de colectivitate și familie, atingerea

gravă adusă onoarei și demnității, reputației profesionale ca urmare a oprobiului

public, precum și sentimentul de frustrare accentuată creat de dezumanizare și de

afectare a personalității sale.

Condițiile de detenție reclamantul le-a apreciat ca fiind inumane și

degradante, ce cuprind percheziția corporala înjositoare, condiții de detenție

inumane și degradante, lipsa accesului la lumina naturală, calitatea și cantitatea

insuficientă a hrănii, lipsa plimbărilor la aer liber, asistența medicală neadecvată,

etc.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea sumei de XXXX de lei cu titlu de

prejudiciu moral și XXX de lei cu titlu de prejudiciu material, inclusiv XXX de lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată la examinarea cauzei penale,

XXX de lei cu titlu de plăți salariale pe perioada suspendării din funcția de

judecător, începând cu 22 octombrie 2013 și până la 01 august 2017, XXX de lei

cu titlu de costuri pentru combustibilul consumat pentru a fi prezent la toate

ședințele de judecată.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial și s-a dispus

încasarea în beneficiul reclamantului din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerul Justiției, a sumei de XXX de lei, inclusiv XXX de lei cu titlu de

3

prejudiciu material pentru plățile salariale pe perioada suspendării din funcția de

judecător, începând cu 22 octombrie 2013 și până la 01 august 2017, XXX de lei

cu titlu de prejudiciu material pentru asistența juridică acordată la examinarea

cauzei penale și XXX de lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile au fost

respinse.

La 07 noiembrie 2018, la 28 decembrie 2018 și la 02 ianuarie 2019, prin

intermediul poștei, în termenul prevăzut de Lege, Ministerul Justiției a contestat cu

apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia în partea admisă și

emiterea unei noi hotărâri, prin care să se respingă acțiunea.

La fel, la 07 noiembrie 2018, prin intermediul poștei și la 15 ianuarie 2019,

Ministerul Finanțelor a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând

casarea acesteia în partea admisă și emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge

acțiunea.

La 31 ianuarie 2019, Procuratura Generală a depus o cerere de alăturare la

apelul declarat de Ministerul Justiției.

Prin decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

cererile de apel declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și cererea

Procuraturii Generale de alăturare la apelul declarat de Ministerul Justiției.

S-a modificat hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, în partea dispoziției de încasare a sumei de XXX lei, inclusiv XXX de

lei cu titlu de prejudiciu material pentru plățile salariale, prin reducerea sumelor

adjudecate de la XXX cu titlu de plăți salariale pe perioada suspendării din funcția

de judecător până la XXX lei și, corespunzător, suma totală de la XXX lei până la

XXX lei.

În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 octombrie

2018 a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că hotărârea primei instanțe

este fondată, aceasta a aplicat corect normele de drept material aplicabile speței,

temeiuri pentru casarea acesteia lipsind, aceasta urmează doar a fi modificată în

partea dispoziției indicate cu privire la încasarea plăților salariale și a cuantumului

total calculat al sumelor încasate.

Prima instanță eronat a adjudecat în beneficiul intimatului suma drepturilor

salariale în mărime de 26691 de lei, calculate greșit de intimat până la 01 august

2017, în condițiile în care această sumă excede perioada de suspendare a acestuia

din funcția deținută (22 octombrie 2013-11 iulie 2017), iar eroarea mecanică

privind încasarea drepturilor salariale până la 01 august 2017, expusă în

dispozitivul hotărârii contestate, urmează a fi corectată de către instanța de apel.

La 25.03.2019, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, iar intimatul nu a prezentat oricare

probe care să ateste cauzarea frustrărilor, stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei,

demnității și reputației sale, astfel încât să constituie temei pentru despăgubire din

partea statului. Instanțele de judecată la determinarea mărimii compensației pentru

4

prejudiciul moral, trebuia neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă

privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și

datele obiective care certifică acest fapt.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie

respinsă.

La 01.04.2019, Ministerul Justiției al RM a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 05.02.2019.

În motivarea recursului a indicat că, Gheorghe Popa nu a prezentat oricare

probe concludente prin care să ateste faptul că bănuiala sa ar fi avut careva efecte

negative asupra reputației sale, iar conform legislației procesual penale, organul de

urmărire penală este în drept să efectueze acțiuni de urmărire penală necesare

pentru stabilirea adevărului și apărarea intereselor altor persoane, inclusiv inter.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

La 02.05.2019, Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanțele inferioare au aplicat eronat

normele de drept procedural, prin încălcarea art. 240 alin. (3) Cod de procedură

civilă, potrivit căruia instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamant.

Instanțele de judecată urmau să respingă acțiunea din considerentul că

prejudiciul solicitat nu poate fi încasat din contul bugetelor pârâților, or, asemenea

prejudiciu poate fi încasat doar din bugetul de stat, față de care reclamantul nu a

formulat pretenții.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie

respinsă în legătură cu faptul că pretențiile reclamantului nu au fost formulate față

de bugetul de stat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 05

februarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 28

februarie 2019 (f. d. 33, Vol. II), iar recursurile au fost depuse la 25 martie 2019,

01 aprilie 2019, 02 mai 2019. Date despre recepționarea deciziei recurate la

materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Procuratura Generală a RM, Ministerul Justiției al RM și Ministerul Finanțelor al

RM, neîntemeiate și care urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

5

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Procuratura Generală a RM, Ministerul

Justiției al RM și Ministerul Finanțelor al RM, nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursurilor ca

6

fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Procuratura Generală a RM,

Ministerul Justiției al RM și Ministerul Finanțelor al RM.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Procuratura Generală a

RM, Ministerul Justiției al RM și Ministerul Finanțelor al RM.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

7