Union des Mutuelles D'Assurances Monceau împotriva Franței

Publicat la 10 octombrie 2022 A CINCEA SECȚIUNE N 20224/18 UNIUNE DE MUTUALE DE ASIGURĂRI MONCEAU împotriva Franței, introdusă la 25 aprilie 2018, comunicată la 19 septembrie 2022 Recurenta, societate mutuală de asigurare, a fost una dintre membrii societății de reasigurare mutuală Monceau Asigurations. Ca urmare a unui control efectuat de Autoritatea de supraveghere și rezoluție (ACPR), societatea Monceau Asigurations a fost somată să ia măsurile necesare pentru a remedia neregulile constatate în temeiul dreptului asigurărilor. La 2 martie 2015, s-a inițiat o procedură disciplinară la inițiativa L.A.R. împotriva societății Monceau Asigurations.

La 23 iulie 2015, Monceau Asigurations (societatea absorbită) și reclamanta (societatea absorbantă) au semnat un tratat de fuziune-absorbție, care a devenit definitiv la 9 octombrie 2015. La 11 martie 2016, Comisia pentru sancțiuni din partea I′′R a pronunțat o decizie de constatare a anumitor deficiențe și, în conformitate cu articolul L. 612-39 din Codul monetar și financiar, a pronunțat o sancțiune cu o valoare de 100 000 EUR împotriva recurentei care a intrat în drepturile Monceau Insurance. Recurenta a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Consiliului de Stat, subminând în special încălcarea principiului răspunderii personale.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2017, acesta din urmă a respins cererea, considerând că societatea Monceau Asigurations fiind absorbită integral de recurentă fără a fi lichidată sau divizată, aceasta din urmă putea face obiectul unei sancțiuni pecuniare fără a fi ignorată caracterul personal al responsabilităților care ar putea fi puse sub semnul întrebării de Comisia pentru sancțiuni din cadrul EUFOR. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, societatea reclamantă susține că condamnarea sa la o sancțiune pentru fapte imputabile societății Monceau Asigurations a adus atingere principiului răspunderii personale.

Întrebările cu privire la art. 6 din Convenție se aplică în speță în cadrul componentei sale penale (a se vedea Gestur Jónsson și Ragnar Halldór Hall c. Islanda [GC], n 68273/14 și 68271/14, §§ 75-83, 22 decembrie 2020)? În acest caz, a existat o încălcare a articolului 6 din condamnarea societății reclamante la o sancțiune pecuniară pentru încălcările comise de societatea Monceau Asigurări înainte de a fi absorbită de societatea reclamantă (a se vedea Carrefour France c. Franța (dec.), nr. 37858/14, 1 octombrie 2019)

Publié le 10 octobre 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 20224/18

UNION DES MUTUELLES D’ASSURANCES MONCEAU

contre la France introduite le 25 avril 2018 communiquée le 19 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante, société mutuelle d’assurance, était l’une des adhérentes de la société de réassurance mutuelle Monceau Assurances. À la suite d’un contrôle diligenté par l’Autorité de contrôle prudentiel et de résolution (ACPR), la société Monceau Assurances fut mise en demeure de prendre les mesures nécessaires pour remédier à des irrégularités constatées au regard du droit des assurances. Le 2 mars 2015, une procédure disciplinaire fut ouverte à l’initiative de l’ACPR à l’encontre de la société Monceau Assurances.

Le 23 juillet 2015, Monceau Assurances (société absorbée) et la requérante (société absorbante) signèrent un traité de fusion-absorption, devenu définitif le 9 octobre 2015. Le 11 mars 2016, la commission des sanctions de l’ACPR rendit une décision constatant certains manquements et prononçant, en application de l’article L. 612-39 du code monétaire et financier, une sanction pécuniaire d’un montant de 100 000 euros à l’encontre de la requérante venant aux droits de Monceau Assurances. La requérante forma un recours contre cette décision devant le Conseil d’État, alléguant notamment une atteinte au principe de responsabilité personnelle.

Par un arrêt du 25 octobre 2017, ce dernier rejeta la requête, considérant que la société Monceau Assurances ayant été absorbée intégralement par la requérante sans être liquidée ni scindée, cette dernière avait pu faire l’objet d’une sanction pécuniaire sans que soit méconnu le caractère personnel qui s’attache, y compris pour les personnes morales, aux responsabilités susceptibles d’être mises en cause par la commission des sanctions de l’ACPR. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante soutient que sa condamnation à une sanction pour des faits imputables à la société Monceau Assurances a porté atteinte au principe de responsabilité personnelle.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 de la Convention est-il applicable en l’espèce dans son volet pénal (voir Gestur Jónsson et Ragnar Halldór Hall c. Islande [GC], n os 68273/14 et 68271/14, §§ 75 à 83, 22 décembre 2020) ? 2. Dans l’affirmative, y a-t-il eu violation de l’article 6 à raison de la condamnation de la société requérante à une sanction pécuniaire pour des manquements commis par la société Monceau Assurances avant son absorption par la société requérante (voir Carrefour France c. France (déc.), n o 37858/14, 1 er octobre 2019) ?