Boivin împotriva Franței

Publicat la 30 ianuarie 2023 SECȚIUNEA CINCICE: Cererea nr. 39321/19 Monique BOIVIN împotriva Franței, introdusă la 18 iulie 2019, comunicată la 9 ianuarie 2023: ÎNCHEIEREA DE LA LIMITĂ Se referă la echitatea procedurii penale privind condamnarea recurentei pentru abuz de încredere în prejudiciul angajatorului său. La 15 decembrie 2017, Curtea a Uniunii Europene a confirmat în toate punctele o hotărâre a Curții a Uniunii Europene din 20 septembrie 2016, care a condamnat-o pe reclamantă la pedeapsa cu închisoarea cu suspendare și suspendare timp de doi ani, precum și la plata unei amenzi de 15 000 EUR (EUR) și la repararea prejudiciului suferit de partea civilă. La 16 iulie 2018, Curtea de Casație i-a comunicat raportul consilierului raportor, care pleda pentru neadmiterea recursului, din cauza inadmisibilității sale pentru transmiterea fără întârziere a memoriului recurentei, și anume după 22 ianuarie 2018 (art. 585-1 din Codul de procedură penală).

August 2018, recurenta a contestat această orientare, furnizând dovada trimiterii memoriului său la 19 ianuarie 2018 și a ștampilei primirii sale de către Curtea de Casație la 22 ianuarie 2018. La 25 mai 2018, partea civilă și-a depus memoriul în apărare. La 12 septembrie 2018, Curtea de Casație i-a comunicat recurentei avizul avocatului general la data de 12 septembrie 2018, în care recursul său pentru transmiterea memoriului a fost încheiat fără întârziere, în timp ce a fost informat cu privire la posibilitatea de a prezenta scurte observații în vederea luării în custodie publică.

Printr-o scrisoare din 18 octombrie 2018, pe care recurenta a declarat că a primit-o la data de 22 octombrie 2018 și după ce a luat în considerare documentele prezentate de aceasta din urmă cu privire la termenul în care și-a depus memoriul, Curtea de Casație i-a transmis acestuia un al doilea raport elaborat de același consilier raportor, datat 2 octombrie 2018, care a concluzionat, de asemenea, că nu acceptarea recursului, dar de data aceasta după examinarea celor patru motive de casare ridicate în memoriul său. Această scrisoare laforma, de asemenea, că putea trimite grefei observații scurte și că dosarul său urma să fie prezentat unui avocat general pentru aviz.

La 23 octombrie 2018, recurenta, neprezentată de un avocat, a solicitat prin e-mail un termen suplimentar, pentru a-și trimite observațiile înainte de data de 24 octombrie 2018, care a fost stabilită inițial la 24 octombrie 2018. Aceasta și-a prezentat cererea invocând timpul scurs ca urmare a erorii comise de grefa Curții de Casație în ceea ce privește admisibilitatea memoriului său. Prin hotărârea din 24 octombrie 2018, notificată recurentei la 13 februarie 2019, Curtea de Casație a pronunțat o hotărâre de neadmitere a recursului. Invocând art. 6 alineatul (1) și alineatul (3) litera (b) din convenție, recurenta se plânge în principal de dreptul său la un proces echitabil în cursul procedurii în fața Curții de Casație.

La art. 6 alineatul (1) din convenție a fost ignorat în fața Curții de Casație, din cauza pretinsei neajunsuri de comunicare a recurentei, înainte de data la care a avut loc comunicarea, a sensului celei de a doua concluzii a avocatului general, în timp ce acest document ar fi fost transmis la formarea de judecată și, prin urmare, a faptului că nu a putut să răspundă (Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța, 31 martie 1998, Rec., 1998-II, Vecine c. France, n 27362/95, 8 februarie 2000, Meftah și alții c. Franța [GC], n 32911/96, 35237/97 și 34595/97, CEDH 2002-VII și, a eroo Laudette c. Franța, n 19/05, 11 iunie 2009 și Favre c. Franța (dec.), n 3719/06, 3 noiembrie 2009) În cursul procedurii de examinare prealabilă a recursului său la Curtea de Casație din 24 octombrie 2018, recurenta a dispus timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (b) din convenție, în special având în vedere lipsa unui răspuns la e-mailul său din 23 octombrie 2018, octombrie 2018 prin care se solicită prelungirea termenului acordat pentru depunerea de observații scurte în replică înainte de data la care a avut loc ședința, iar aceasta primise, la 22 octombrie 2018, scrisoarea grefei penale a Curții de Casație din 18 octombrie 2018 în care se prezenta următoarea comunicare a unui nou aviz al avocatului general (Ekbatani c. Suedia, 26 mai 1988,

seria A n 134, p. 12 § 24). Gregčević c. Croația, n 58331/09, §§ 49-52, 10 iulie 2012 și Iglin c. Ucraina, n 39908/05, §§ 64-73, 12 ianuarie 2012)?

Publié le 30 janvier 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 39321/19 Monique BOIVIN contre la France introduite le 18 juillet 2019 communiquée le 9 janvier 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’équité de la procédure pénale portant sur la condamnation de la requérante pour abus de confiance au préjudice de son employeur. Le 15 décembre 2017, la cour d’appel de Nîmes confirma en tous points un jugement du tribunal correctionnel de Nîmes du 20 septembre 2016, qui avait condamné la requérante à la peine d’un an d’emprisonnement avec sursis et mise à l’épreuve pendant deux ans, ainsi qu’à payer une amende de 15 000 euros (EUR) et à réparer le préjudice subi par la partie civile. Le 20 décembre 2017, la requérante se pourvut en cassation. Le 16 juillet 2018, la Cour de cassation lui communiqua le rapport du conseiller rapporteur, qui préconisait la non-admission du pourvoi, en raison de son irrecevabilité pour transmission hors délai du mémoire de la requérante, à savoir au-delà du 22 janvier 2018 (article 585-1 du code de procédure pénale).

Par un courrier du 1 er août 2018, la requérante contesta cette orientation en fournissant la preuve de l’envoi de son mémoire le 19 janvier 2018 et du tampon de sa réception par la Cour de cassation le 22 janvier 2018. Le 25 mai 2018, la partie civile déposa son mémoire en défense. Le 12 septembre 2018, la Cour de cassation communiqua à la requérante l’avis de l’avocat général concluant à l’irrecevabilité de son pourvoi pour transmission du mémoire hors délai, tout en l’informant de la possibilité de déposer de brèves observations en vue de l’audience.

Par une lettre du 18 octobre 2018, que la requérante indique avoir reçue le 22 octobre 2018, et après avoir pris en compte les pièces produites par cette dernière concernant le délai dans lequel elle avait déposé son mémoire, la Cour de cassation lui transmit un second rapport rédigé par le même conseiller rapporteur, daté du 2 octobre 2018, concluant également à la non ‑ admission du pourvoi, mais cette fois après l’examen des quatre moyens de cassation soulevés dans son mémoire. Ce courrier l’informait par ailleurs qu’elle pouvait faire parvenir au greffe de brèves observations et que son dossier allait être soumis à un avocat général pour avis.

Le 23 octobre 2018, la requérante, non représentée par un avocat, sollicita par courriel un délai supplémentaire, afin d’envoyer ses observations avant l’audience, initialement fixée au 24 octobre 2018. Elle motiva sa demande en invoquant le temps écoulé à la suite de l’erreur commise par le greffe de la Cour de cassation s’agissant de la recevabilité de son mémoire. Elle ne reçut pas de réponse. Par un arrêt du 24 octobre 2018, notifié à la requérante le 13 février 2019, la Cour de cassation rendit une décision de non ‑ admission du pourvoi. Invoquant l’article 6 § 1 et § 3 b) de la Convention, la requérante se plaint principalement d’atteintes à son droit à un procès équitable au cours de la procédure devant la Cour de cassation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention a-t-il été méconnu devant la Cour de cassation, en raison du défaut allégué de communication à la requérante, avant l’audience, du sens des secondes conclusions de l’avocat général, alors que ce document aurait été transmis à la formation de jugement et, partant, de l’impossibilité d’y répliquer ( Reinhardt et Slimane-Kaïd c. France , 31 mars 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-II, Voisine c. France , n o 27362/95, 8 février 2000, Meftah et autres c. France [GC], n os 32911/96, 35237/97 et 34595/97, CEDH 2002-VII, et, a contrario , Laudette c. France , n o 19/05, 11 juin 2009, et Favre c. France (déc.), n o 3719/06, 3 novembre 2009) ? 2. La requérante, non représentée par un avocat aux Conseils, a-t-elle disposé, au cours de la procédure d’examen préalable de son pourvoi précédant l’audience de la Cour de cassation du 24 octobre 2018, du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, comme l’exige l’article 6 § 3 b) de la Convention, en particulier compte tenu de l’absence de réponse à son courriel du 23 octobre 2018 sollicitant la prolongation du délai octroyé pour déposer de brèves observations en réplique avant l’audience, et ce alors qu’elle avait reçu, le 22 octobre 2018,

la lettre du greffe criminel de la Cour de cassation du 18 octobre 2018 l’informant de la prochaine communication d’un nouvel avis de l’avocat général ( Ekbatani c. Suède , 26 mai 1988, série A n o 134, p. 12, § 24, Gregačević c. Croatie , n o 58331/09, §§ 49-52, 10 juillet 2012, et Iglin c. Ukraine , n o 39908/05, §§ 64-73, 12 janvier 2012) ?