Publicat la 10 octombrie 2022 SECȚIUNEA 5 Cererea nr. 39004/21 A.C. împotriva Franței, introdusă la 1 septembrie 2021, comunicată la 19 septembrie 2022 DE LA LEFFAR Cererea se referă la procedura de returnare a doi copii la tatăl lor în Argentina, în conformitate cu Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii. La 7 februarie 2020, recurenta a părăsit domiciliul familial din Argentina pentru a se deplasa în Franța, împreună cu cei doi copii ai săi, C. și D., născuți în septembrie 2015 și, respectiv, mai 2018 în Argentina. La 13 februarie 2020, a prezentat în fața judecătorului în cauzele familiale ale Tribunalului Judiciar din La Roche-sur-Yon o cerere de divorț.
Ca urmare a unei cereri de returnare a copiilor depuse de tată pe 18 martie 2020 pe lângă autoritatea centrală a statului solicitant, la … El a solicitat ca copiii să se întoarcă în Argentina, în conformitate cu Convenția de la Haga (art. 1210-4 din Codul Organizației Judiciare). Prin hotărârea din 27 octombrie 2020, judecătorul pentru afaceri familiale a constatat că, în cazul în care deplasarea copiilor ar fi ilegală, există un risc grav ca întoarcerea copiilor în Argentina să nu îi expună unui pericol fizic sau psihic sau în orice alt mod să nu îi plaseze într-o situație intolerabilă, în sensul articolului 13 litera (b) din Convenția de la Haga. În consecință, el a respins cererea de returnare imediată a copiilor minori în această țară.
Tatăl copiilor a făcut apel. La 15 decembrie 2020, directoarea școlii fiului recurentei a pus în aplicare procedura de informare îngrijorătoare prevăzută la art. 226-2-2 din Codul de acțiune socială și al familiilor (CASF) din cauza revelațiilor ... făcute Prin hotărârea din 28 aprilie 2021, Tribunalul din Montpellier a confirmat judecata pronunțată în ceea ce privește faptul că mutarea copiilor era ilegală, infirma cu privire la problema riscului și a ordonat întoarcerea copiilor în Argentina la domiciliul familiei. La 30 septembrie 2021, Curtea de Casație a respins recursul formulat de recurentă.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea articolelor 3 și 8 din convenție, decizia se motivează după cum urmează: Curtea de apel a constatat că, înainte de plecarea sa în Franța, [rectoreasa] nu a comunicat niciodată suspiciunile sale de abuz sexual asupra copiilor de către tatăl lor, în ciuda consultărilor cu specialiștii pentru tulburări de comportament de la început și că, în cazul în care, la sosire, i-ar fi încredințat fratelui său, ea nu le-ar fi menționat în cererea sa de divorț, invocând ca prim motiv la adresa soțului său, și care îi conferă acestuia un drept de vizită și de cazare pentru cel puțin o lună de vacanță.
În Argentina, niciunul dintre profesioniștii care au urmărit copiii timp de mai mulți ani nu a prezentat dificultăți și ce a făcut în Franța, atestatele prezentate erau emise de medici sau psihologi care nu i-au întâlnit decât o singură dată sau de două ori, că mărturiile făcute de [rectoreasă] nu făceau decât să raporteze declarațiile acesteia, videoclipurile care îi întăreau teza și prezentate de un martor care nu a fost niciodată depus la dezbateri și, în cele din urmă, declarațiile [unuia dintre copii] care îl acuzau pe tatăl său de abuz sexual, care nu a fost produs în fața sa, au avut loc după mai multe săptămâni de interdicție de contact, în timpul unui interviu înregistrat tocmai în acest scop, scoțând astfel la iveală elemente de context puțin favorabile pentru recunoașterea credibilității acestora.
În ceea ce privește aceste constatări și aprecieri, c … În același timp, recurenta a depus o plângere penală. După o rejudecare decisă pentru a da curs scrisorii din 26 iulie 2021 adresată procurorului republicii de către directorul poliței de protecție a copilului și activități penale care atestă vorbele copilului C. împotriva tatălui său, s-a organizat o confruntare. La 21 septembrie 2021, procurorul Republicii l-a informat pe avocatul recurentei că plângerea sa penală a fost clasată fără răspuns. În cele din urmă, potrivit recurentei, o hotărâre a Curții Naționale Penale și Corecționale din Buenos Aires a fost pronunțată la 26 august 2021, precum și o hotărâre a Tribunalului Civil din Buenos Aires la 23 noiembrie 2021. Pe lângă art. 8, recurenta a declarat că a fost victimă, din cauza deciziei Curții de Casație, a unei încălcări a dreptului său de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 din convenție.
Aceasta se plânge de o lipsă de motivare și consideră că problema existenței unui risc grav pentru copii în caz de revenire în sensul art. 13 lit. (b) din Convenția de la Haga implică, în special, luarea în considerare a procedurii de informare îngrijorătoare prevăzute la art. 226-2 din CASF și a anchetei penale desfășurate în urma plângerii sale. A existat vreo încălcare a dreptului recurentei de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 din Convenție? Procesul decizional care a determinat instanțele naționale să ordone înapoierea celor doi copii ai lor în Argentina a fost corect? În special, recurenta a fost în măsură să își prezinte pe deplin argumentele, în special în ceea ce privește declarația de risc grav, în cazul în care copiii se întorc în Argentina, și a beneficiat, din partea instanțelor interne, de o examinare efectivă și de o decizie suficient de motivată (L Letonia [GC], n 27853/09, § 106-107 și 115 118, 26 noiembrie 2013 și Y.S.
și O.S. .c. Rusia n 17665/17, §§ 105-106, 15 iunie 2021)? recurenta este invitată, de asemenea, să furnizeze Curții o copie a originalelor hotărârii Curții Naționale Penale și Corecționale din Buenos Aires din 26 august 2021 și a hotărârii Tribunalului Civil din Buenos Aires din 23 noiembrie 2021. Părțile sunt invitate să furnizeze Curții, după caz, orice altă hotărâre judiciară ulterioară privind prezenta cauză.
Publié le 10 octobre 2022
Requête n o 39004/21 A.C. contre la France introduite le 1 er septembre 2021 communiquée le 19 septembre 2022
La requête concerne la procédure de retour de deux enfants auprès de leur père en Argentine, en application de la Convention de La Haye du 25 octobre 1980 sur les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants. Le 7 février 2020, la requérante quitta le domicile familial situé en Argentine pour se rendre en France, accompagnée de ses deux enfants, C. et D., nés respectivement en septembre 2015 et en mai 2018 en Argentine. Le 13 février 2020, elle déposa devant le juge aux affaires familiales du tribunal judiciaire de La Roche-sur-Yon une requête en divorce.
À la suite d’une demande de retour des enfants déposée par le père le 18 mars 2020 auprès de l’autorité centrale de l’État requérant, l’Argentine, et d’un échange entre cette autorité et l’autorité centrale de l’État requis, la France, le procureur de la République près le tribunal judiciaire de Poitiers assigna, par un acte du 12 août 2020, la requérante devant le juge aux affaires familiales du tribunal judiciaire de Poitiers. Il demanda que soit ordonné le retour des enfants en Argentine, en application de la Convention de La Haye (article 1210-4 du code de l’organisation judiciaire). Par un jugement du 27 octobre 2020, le juge aux affaires familiales constata que, si le déplacement des enfants était illicite, il existait un risque grave que le retour des enfants en Argentine ne les expose à un danger physique ou psychique, ou de toute autre manière ne les place dans une situation intolérable, au sens de l’article 13 b) de la Convention de La Haye.
Il rejeta en conséquence la demande de retour immédiat des enfants mineurs dans ce pays. Le père des enfants fit appel. Le 15 décembre 2020, la directrice de l’école du fils de la requérante mit en œuvre la procédure d’information préoccupante prévue par l’article R. 226-2-2 du code de l’action sociale et des familles (CASF) en raison des « révélations ... faites » par l’enfant C. relatives à un prétendu abus sexuel commis par son père en Argentine. Par un arrêt du 28 avril 2021, la cour d’appel de Montpellier confirma le jugement déféré en ce qu’il avait constaté que le déplacement des enfants était illicite, l’infirma sur la question du risque et ordonna le retour des enfants en Argentine au domicile familial.
Le 30 septembre 2021, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par la requérante. Concernant le grief tiré de la violation des articles 3 et 8 de la Convention, la décision est motivée de la manière suivante : « 4. La cour d’appel a constaté qu’avant son départ en France, [la requérante] n’avait jamais fait part de ses suspicions d’abus sexuels sur les enfants par leur père, en dépit de consultations auprès de spécialistes pour des troubles de comportement de l’aîné, et que, si, lors de son arrivée, elle les avait confiés à son frère, elle n’en avait pas fait état dans sa requête en divorce, invoquant comme premier motif l’infidélité de son époux, et proposant d’octroyer à celui-ci un droit de visite et d’hébergement pour au moins un mois de vacances.
5. Elle a relevé qu’en Argentine, aucun des professionnels ayant suivi les enfants depuis plusieurs années n’avait relayé de difficultés et qu’en France, les attestations produites émanaient de médecins ou psychologue ne les ayant rencontré qu’une ou deux fois, que les témoignages produits par [la requérante] ne faisaient que rapporter les dires de celle-ci, les vidéos confortant sa thèse, et évoquées par un témoin n’ayant jamais été versées aux débats, et qu’enfin les déclarations [d’un des enfants] accusant son père d’abus sexuels, non produites devant elle, étaient intervenues après plusieurs semaines d’interdiction de contacts, lors d’un entretien enregistré précisément à cette fin, faisant ainsi ressortir des éléments de contexte peu propices à en admettre la crédibilité.
6. En l’état de ces constatations et appréciations, c’est en considération primordiale de l’intérêt supérieur de l’enfant, sans se contredire et par une décision motivée que la cour d’appel, qui n’était pas tenue d’ordonner des mesures d’investigations, a souverainement estimé que [la requérante] ne rapportait pas la preuve de l’existence d’un danger grave ou de création d’une situation intolérable au sens de l’article 13 b) de la Convention de La Haye du 25 octobre 1980, de sorte que le retour des enfants dans l’État de leur résidence habituelle devait être ordonné. » Parallèlement, la requérante déposa une plainte pénale. Après une reprise d’enquête décidée pour donner suite au courrier du 26 juillet 2021 adressé au procureur de la République par le directeur du pôle protection de l’enfance et activités pénales attestant de propos circonstanciés de l’enfant C. à l’encontre de son père, une confrontation fut organisée.
L’enfant déclara alors qu’il avait inventé les faits. Le 21 septembre 2021, le procureur de la République informa l’avocat de la requérante que sa plainte pénale était classée sans suite. Enfin, selon la requérante, un arrêt de la Cour nationale criminelle et correctionnelle de Buenos Aires fut rendu le 26 août 2021 ainsi qu’un jugement du tribunal civil de Buenos Aires le 23 novembre 2021. Sous l’angle de l’article 8, la requérante dit avoir été victime, en raison de la décision de la cour d’appel validée par la Cour de cassation, d’une atteinte à son droit au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention.
Elle se plaint d’un défaut de motivation et considère que la question de l’existence d’un risque grave pour les enfants en cas de retour au sens de l’article 13 b) de la Convention de La Haye, impliquait, en particulier, de tenir compte de la procédure d’information préoccupante de l’article R. 226- 2 -2 du CASF et de l’enquête pénale diligentée à la suite de sa plainte.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention ? Le processus décisionnel ayant conduit les juridictions nationales à ordonner le retour des deux enfants auprès de leur père en Argentine a-t-il été équitable ? En particulier, la requérante a-t-elle été en mesure de faire valoir pleinement ses arguments, notamment en ce qui concerne l’allégation de « risque grave », en cas de retour des enfants en Argentine, et bénéficié, de la part des juridictions internes, d’un examen effectif et d’une décision suffisamment motivée ( X c. Lettonie [GC], n o 27853/09, §§ 106-107 et 115 à 118, 26 novembre 2013, et Y.S.
et O.S . c. Russie n o 17665/17, §§ 105-106, 15 juin 2021) ? La requérante par ailleurs est invitée à fournir à la Cour une copie des originaux de l’arrêt de la Cour nationale criminelle et correctionnelle de Buenos Aires du 26 août 2021 et du jugement du tribunal civil de Buenos Aires du 23 novembre 2021. Les parties sont invitées à fournir, le cas échéant, à la Cour toute autre décision judiciaire ultérieure concernant la présente affaire.