3ra-497/19 — contestarea actului administrativ

3ra-497/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-497/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Ana Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Maria Guzun, Virgiliu Buhnaci, Liuba Pruteanu)

DECIZIE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul depus de societatea cu răspundere limitată „Reneco-El”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Reneco-El” împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de poliție a municipiului Chișinău,

Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție a municipiului Chișinău,

Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de poliție a municipiului Chișinău,

Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției de poliție a municipiului Chișinău,

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de poliție a municipiului Chișinău,

Inspectoratului de Poliție Briceni, Inspectoratului de Poliție Bălți, Inspectoratului

de Poliție Rîșcani, Inspectoratului de Poliție Florești, Inspectoratului de Poliție

Sîngerei, Inspectoratului de Poliție Cantemir și Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” (succesor al Camerei de Licențiere) cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Reneco-El” și s-a

menținut hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin

care s-a respins acțiunea depusă de societatea cu răspundere limitată „Reneco-El”,

ca fiind neîntemeiată,

constată:

La 25 noiembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Reneco-El” (în

continuare SRL „Reneco-El”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare IGP al MAI), Inspectoratului de Poliție (în continuare IP) Centru al

Direcției de poliție a municipiului Chișinău (în continuare DP Chișinău),

IP Rîșcani al DP Chișinău, IP Botanica al DP Chișinău, IP Ciocana al DP

Chișinău, IP Buiucani al DP Chișinău, IP Briceni, IP Bălți, IP or. Rîșcani, IP

1

Florești, IP Sîngerei, IP Cantemir, intervenient accesoriu Camera de Licențiere cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, desfășoară activitatea în domeniul jocurilor

de noroc, deținând legal mai multe săli cu aparate de jocuri de noroc în care își

desfășoară genul licențiat de activitate „exploatarea automatelor de joc cu câștiguri

bănești”, fapt confirmat prin licența seria A MMII nr. 0401926 valabilă până la 30

aprilie 2017.

La 22 octombrie 2016, după ora 20.00 și după 23-25 octombrie 2016,

organele de poliție din toată țară au efectuat controale la o parte din sălile cu

aparate de joc, fără a-i înștiința și a avea acordul organelor de conducere a

SRL „Reneco-El”. Astfel, în urma controalelor efectuate, au fost alungați angajații

din unele încăperi și au fost aplicate sigilii pe ușile de intrare, după cum urmează:

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Alecu Russo, 1, mun. Chișinău;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Albișoara, 4, mun. Chișinău;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Mihai Eminescu, 17 „G”, or. Briceni;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Independenței, 117 „A”, or. Sîngerei;

la 22 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localurile în care își

desfășoară activitate amplasate pe str. Kiev, 2; str. Bulgară, 132; str. Alexandru cel

Bun, 44, mun. Bălți;

la 23 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău;

la 23 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. 31 august, 47, or. Florești;

la 24 octombrie 2016 a fost sigilată ușa de intrare în localul în care își

desfășoară activitate amplasat pe str. Mitropolit Varlaam, 46, mun. Chișinău;

Reclamantul apreciază ca fiind abuzive și ilegale acțiuni ofițerilor de poliție și

măsurile de sigilare a încăperilor nominalizate, cu atât mai mult că acestea nu au

fost realizate în cadrul urmăririi penale sau în cadrul unui proces contravențional.

În acest sens reclamantul a menționat că, prin acțiunile ofițerilor de poliție i se

încalcă grav dreptul de proprietate, deoarece îi este interzis accesul în aceste

încăperi.

La 26 octombrie 2016, SRL „Reneco-El” s-a adresat către IGP al MAI cu

cerere, prin care a solicitat să fie informat despre acțiunile întreprinse de sigilare a

ușilor încăperilor și stopării accesului în încăperile sălilor cu aparate de joc, cu

eliberarea, în termen de 3 zile, a copiilor hotărârilor judecătorești privind sistarea

activității a însăși SRL „Reneco-El”, dacă acestea există, precum și a Actelor de

ridicare, percheziție sau sigilare a ușilor încăperilor, care au fost întocmite de

polițiști, pentru a putea fi contestate conform procedurii legale.

Prin răspunsul din 01 noiembrie 2016, SRL „Reneco-El” a fost informat că

Inspectoratul Național de Investigații al IGP al MAI a executat Decizia nr. 42 din

22 octombrie 2016, emisă de Camera de Licențiere, prin care au fost suspendate

licențele tuturor agenților economici care desfășoară activitatea în domeniul

2

jocurilor de noroc pe un termen de 2 luni, care le-a fost transmisă la 22 octombrie

2016.

La fel, din conținutul Actului/proceselor-verbale de sigilare, cât și foilor de

sigiliu lipite pe ușile de intrare a încăperilor, organul de poliție nu a acționat în

cadrul unui proces penal pornit împotriva întreprinderii, dar ca urmare a executării

Deciziei nr.42 din 22 octombrie 2016 a Camerei de Licențiere „privind

suspendarea licenței”.

Sub acest aspect, reclamantul a relevat că, studiind Decizia nr. 42 din 22

octombrie 2016 emisă de Camera de Licențiere și care i-a fost comunicată la 25

octombrie 2016, a constatat că în acea decizie nu este menționat absolut nimic

despre sigilarea ușilor la încăperile entităților economice sau stoparea

accesului/intrării în încăperile unde se află aparate de jocuri de noroc.

Astfel, la 11 noiembrie 2016, s-a adresat către IGP al MAI cu cerere, prin

care și-a exprimat dezacordul cu acțiunile ilegale ale poliției și a solicitat

desigilarea încăperilor nominalizate supra și care au fost sigilate ilegal. Or, niciun

act normativ nu prevede așa sancțiune în competenta poliției, în cazul suspendării

licențelor, mai ales în lipsa confirmării printr-o hotărâre judecătorească.

Prin urmare, reclamantul a apreciat ca fiind drept abuzive și ilegale acțiunile

poliției de blocare a intrării în încăperile sălilor, începând cu data de 22 octombrie

2016, unde au rămas lucrurile personale ale angajaților SRL „Reneco-El”, inclusiv

îmbrăcămintea, și alte bunuri inclusiv perisabile. Or, acest fapt a dus la încălcarea

dreptului de proprietate, garantat prin articolul 1 Protocolul Adițional nr. 1 la

CEDO, cât și articolul 6 CEDO, articolul 27 din Constituție și articolul 316 din

Codul civil. În acest sens, SRL „Reneco-El” a menționat că, a început să sufere

prejudicii, deoarece unele încăperi sunt închiriate, iar proprietarii lor le încălzesc

deoarece este frig, și sunt nevoiți să verifice rețelele inginerești, datele contoarelor

și alte sisteme inginerești care sunt puse în pericol.

Respectiv, având în vedere că, activitatea întreprinderii era stopată mai mult

de 2 săptămâni, începând cu 07 noiembrie 2016, SRL „Reneco-El” a depus mai

multe plângeri pe numele Procuraturii Generale și a Ministerului Afacerilor

Interne, însă acestea au rămas fără răspuns.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Reneco-El” a solicitat admiterea

acțiunii și:

- constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor de investigații ai Inspectoratului

Național de Investigații al IGP al MAI, cât și a ofițerilor de poliție SIFE al IP

Centru al DP Chișinău, IP Rîșcani al DP Chișinău, IP Botanica al DP Chișinău,

IP Ciocana al DP Chișinău, IP Buiucani al DP Chișinău, IP Briceni, IP Bălți, IP

or. Rîșcani, IP Florești, IP Sîngerei, IP Cantemir, prin sigilarea ușilor la încăperile

cu aparate de joc a SRL „Reneco-El” de pe str. Alecu Russo, 1, str. Albișoara, 4,

str. Mitropolit Varlaam, 46, bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău; str. 31 august, 47,

or. Florești; str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani; str. Mihai Eminescu, 17 „G”,

or. Briceni; str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir; str. Independenței 117 „A”,

or. Sîngerei; str. Kiev, 2, str. Bulgară, 132, str. Alexandru cel Bun, 44, mun. Bălți;

- constatarea ilegalității cu anularea proceselor-verbale (actelor) de sigilare a

sălilor cu aparate de jocuri de noroc ale SRL „Reneco-El” de pe str. Alecu Russo,

1, str. Albișoara, 4, str. Mitropolit Varlaam, 46, bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău;

str. 31 august, 47, or. Florești; str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani; str. Mihai

Eminescu, 17 „G”, or. Briceni; str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir; str.

Independenței 117 „A”, or. Sîngerei; str. Kiev, 2, str. Bulgară, 132, str. Alexandru

cel Bun, 44, mun. Bălți, întocmite începând cu data de 22 octombrie 2016;

3

- obligarea IGP al MAI, Inspectoratului Național de Investigații al IGP al

MAI, cât și IP Centru al DP Chișinău, IP Rîșcani al DP Chișinău, IP Botanica al

DP Chișinău, IP Ciocana al DP Chișinău, IP Buiucani al DP Chișinău, IP Briceni,

IP Bălți, IP or. Rîșcani, IP Florești, IP Sîngerei, IP Cantemir să desigileze ușile

intrărilor încăperilor sigilate, amplasate pe str. Alecu Russo, 1, str. Albișoara, 4,

str. Mitropolit Varlaam, 46, bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău; str. 31 august, 47,

or. Florești; str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani; str. Mihai Eminescu, 17 „G”,

or. Briceni; str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir; str. Independenței 117 „A”,

or. Sîngerei; str. Kiev, 2, str. Bulgară, 132, str. Alexandru cel Bun, 44, mun. Bălți.

La 25 ianuarie 2018, SRL ,,Reneco-El” a depus cerere de concretizare a

acțiunii, prin care a indicat că, își îndreaptă pretențiile inclusiv și împotriva

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, care este succesor al Camerei de

Licențiere (vol. I, f.d. 220-226).

În motivarea cererii de concretizare a invocat că, în ședința de judecată din

08 noiembrie 2017, reprezentantul IGP al MAI a prezentat referința și a declarat că

nu există și nu dețin careva procese-verbale sau acte de sigilare a ușilor încăperilor

nominalizate.

Totodată, reprezentantul IGP al MAI a prezentat materialele unui proces

contravențional, inclusiv a unui proces-verbal privind inițierea procedurii

contravenționale din 22 octombrie 2016. Însă, din conținutul acestui proces-verbal

nu atestă faptul că împotriva SRL ,,Reneco-El” ar fi fost pornită o cauză

contravențională.

Astfel, reclamantul a remarcat că prezentul litigiu urmează a fi judecat prin

prisma prevederilor Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 cu privire la reglementarea

controlului de stat al activității de întreprinzător, care dealtfel definește noțiunile de

„act de control”, „control” și „controlor”.

Or, prin prisma Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 actele/procesele-verbale de

sigilare întocmite de inspectorii de poliție reprezintă acte de control, deoarece nu

au fost întocmite în cadrul unui proces penal sau contravențional, ci au fost

întreprinse întru executarea Deciziei nr. 42 din 22 octombrie 2016 emisă de

Camera de Licențiere. Drept urmare, aceste acte fiind pasibile contestării în ordine

separată, direct în instanța de contencios administrativ, în conformitate cu

prevederile articolului 16 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ și

articolului 30 alin. (l) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012.

În acest sens, reclamantul a conchis că, actele/procesele-verbale de sigilare

întocmite de inspectorii de poliție sunt nule, deoarece nu au fost respectate

prevederile legale ce guvernează efectuarea controlului de stat al activității de

întreprinzător. Totodată, nu a fost respectată procedura notificării prealabile, iar

efectuarea controlului a avut loc în lipsa persoanei vizate și în lipsa delegației de

control. Or, pentru a garanta securitatea și stabilitatea activității economice,

legislatorul a impus reguli stricte în partea suspendării și retragerii licențelor de

activitate profesională, reguli care, în speță, au fost încălcate flagrant de autoritatea

publică.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Reneco-El” a solicitat admiterea

acțiunii, înlocuirea intervenientului accesoriu Camera de Licențiere cu succesorul

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, cu atragerea acesteia în proces în

calitate de copârât, și:

- constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor de investigații ai Inspectoratului

Național de Investigații al IGP al MAI, cât și a ofițerilor de poliție SIFE al IP

Centru al DP Chișinău, IP Rîșcani al DP Chișinău, IP Botanica al DP Chișinău,

IP Ciocana al DP Chișinău, IP Buiucani al DP Chișinău, IP Briceni, IP Bălți, IP

4

or. Rîșcani, IP Florești, IP Sîngerei, IP Cantemir, prin sigilarea la 22-25 octombrie

2016 a ușilor la încăperile cu aparate de joc a SRL „Reneco-El” de pe str. Alecu

Russo, 1, str. Albișoara, 4, str. Mitropolit Varlaam, 46, bd. Decebal, 23/1, mun.

Chișinău; str. 31 august, 47, or. Florești; str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani; str.

Mihai Eminescu, 17 „G”, or. Briceni; str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir; str.

Independenței 117 „A”, or. Sîngerei; str. Kiev, 2, str. Bulgară, 132, str. Alexandru

cel Bun, 44, mun. Bălți;

- constatarea ilegalității controlului, cu stabilirea nulității rezultatelor

controlului efectuat de pârâți, cu anularea actelor de sigilare a sălilor cu aparate de

jocuri de noroc ale SRL „Reneco-El” de pe str. Alecu Russo, 1, str. Albișoara, 4,

str. Mitropolit Varlaam, 46, bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău; str. 31 august, 47,

or. Florești; str. Independenței, 14 „E”, or. Rîșcani; str. Mihai Eminescu, 17 „G”,

or. Briceni; str. Ștefan Vodă, 15/2, or. Cantemir; str. Independenței 117 „A”,

or. Sîngerei; str. Kiev, 2, str. Bulgară, 132, str. Alexandru cel Bun, 44, mun. Bălți,

întocmite începând cu data de 22 octombrie 2016.

Prin hotărîrea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins integral acțiunea depusă de SRL „Reneco-El”, ca fiind nefondată (vol. II,

f.d. 12-13, 19-25).

Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de SRL „Reneco-El” și s-a menținut hotărârea din 27 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 164, 165-175).

Prima instanță și instanța de apel și-au argumentat concluziile prin faptul că,

nu există temei de a constata acțiunile ilegale a Inspectoratelor de poliție, or,

serviciile de investigare a fraudelor au întreprins acțiuni relevante față de titularii

de licențe pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc, precum și întru

executarea Deciziei nr.42 din 22 octombrie 2016 a Camerei de Licențiere, prin care

a fost dispusă, în limita competenților sale, suspendarea licențelor titularilor care

desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc. Mai mult decât atât,

reclamantul a fost informat despre acest fapt, prin scrisoarea INI nr. 3-9514 din 01

noiembrie 2016 (vol. I, f.d. 35).

În partea capătului de cerere privind constatarea ilegală a controlului privind

stabilirea nulității rezultatelor controlului efectuat de pîrîți și anularea actelor de

sigilare a sălilor ce aparate de jocuri de noroc ale SRL ,,Reneco-El”, instanțele

inferioare au reținut că aceasta nu poate constitui obiect de examinare în procedura

de contencios administrativ, deoarece nu cade sub incidența articolului 3 din Legea

contenciosului administrativ.

La 21 februarie 2019, SRL ,,Reneco-El” a declarat recurs împotriva deciziei

din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. III, f.d. 2-13).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a ignorat criticile

SRL ,,Reneco-El” precum că prima instanță intenționat a încurcat materialele

dosarului și a refuzat să asculte reclamantul în ședința de judecată.

Dealtfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel au ignorat cererea

SRL ,,Reneco-El” cu privire la eliberarea copiei de pe procesul-verbal al ședințelor

de judecată și de pe înregistrarea audio a acestora.

Succesiv, recurentul a menționat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

au reținut în motivarea soluției sale că actele administrativ jurisdicționale de

sancționare contravențională și alte acte administrative pentru a căror desființare

sau modificare legea prevede altă procedură judiciară, nu pot constitui obiectul

contenciosului administrativ. Însă, niciuna din instanțele inferioare nu a indicat,

despre care exact acte administrativ-jurisdicționale de sancționare contravențională

5

și alte acte administrative este vorba, precum și dacă au fost acestea emise față de

SRL „Reneco-El” sau nu.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a înțeles greșit natura litigiului, atribuindu-i

în mod eronat caracter contravențional și invocând o altă procedură de contestare.

Or, în speță, obiectul acțiunii îl constituie actele și acțiunile organelor de control, și

nicidecum nu actele emise/adoptate în procesele contravenționale.

În acest sens, recurentul a considerat că instanța de apel în mod eronat a făcut

trimitere la prevederile articolului 396 alin. (4) din Codul contravențional. Or, din

procesul-verbal privind inițierea procedurii contravenționale din 22 octombrie

2016 nu rezultă că pe numele SRL „Reneco-EL” ar fi fost pornit vreun proces

contravențional.

Totodată, instanța de apel s-a abținut să dea răspuns la întrebările: „ce calitate

a avut SRL „Reneco-El” pe materialul contravențional?; ce contravenție a comis

SRL „Reneco-El”?; care a fost finalitatea pe acest dosar sau material

contravențional?; care a fost actul de sancționare a SRL „Reneco-El”?; în care act

este scris că polițiștii urmau să sigileze ușile încăperilor subdiviziunilor

nominalizate a SRL „Reneco-El”?; ce legătură are SRL „Reneco-El” cu materialul

contravențional inclusiv procesul-verbal privind inițierea procedurii

contravenționale din 22 octombrie 2016?”.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău nu trebuia să aplice prevederile Codului

contravențional, deoarece speța dedusă judecății este guvernată de Legea nr. 131

din 08 iunie 2012 cu privire la reglementarea controlului de stat al activității de

întreprinzător.

În acesta ordine de idei, recurentul SRL ,,Reneco-El” a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea depusă de

SRL ,,Reneco-El” în sensul formulat în cererea de chemare în judecată.

La 24 aprilie 2019, completul de admisibilitate din cadrul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a declarat

admisibil recursul depus de SRL ,,Reneco-El” împotriva deciziei din 18 decembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și l-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare

în fond.

Examinând recursul declarat, completul specializat pentru examinarea

cauzelor de contencios administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat

și care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 18 decembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei în Curtea de Apel Chișinău, din

considerentele ce succed.

Ab initio, Colegiul consideră oportun de a învedera că, la 01 aprilie 2019 a

intrat în vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea

nr.116 din 19 iulie 2018, fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

În această consecvență este notabil că potrivit articolului 258 alin. (3) din

Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la

intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în

vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare,

admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face

conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de

apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

6

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018. Or, din înțelesul

logico-juridic al articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ rezultă cert că,

procedurile de contencios administrativ care au fost inițiate până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ, însă nu au fost finalizate, se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a Codului administrativ, conform prevederilor

Legii nr. 116 din 19 iulie 2018.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

În debutul analizei sale Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din

05 aprilie 2018), potrivit cărora din moment ce preeminența dreptului constituie un

principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție vădește că, instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și s-a abținut de a da un

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări formulate de către

apelant în fața instanței de apel, circumstanță care în esență a succedat adoptarea

unei soluții nemotivate, rezultate din încălcarea și aplicarea în mod eronat a

normelor de drept material pertinente speței.

La capitolul dat legislația procedural-civilă consacră principiul general după

care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa

pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei

bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în

drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu

poate fi pusă în situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața

primei instanțe, adică cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.

Laz, Colegiul consideră necesar de a învedera că, acțiunea civilă, cât și de

contencios administrativ este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și

7

garantate, pentru apărarea prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită

de lege a dreptului prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă și de

contencios administrativ constă din trei elemente interdependente: obiectul,

temeiul și părțile acțiunii.

Prin urmare, ținând cont de efectul devolutiv al apelului, Curții de Apel

Chișinău îi revenea o deosebită obligație de a exercita controlul judiciar complet,

în fapt și în drept, manifestat prin verificarea corectitudinii soluției pronunțate de

prima instanță, precum și să efectueze o nouă judecare în fond a cauzei. În acest

sens, instanța de apel trebuia ab initio să determine toate componentele acțiunii, și

în special obiectul material al acțiunii, temeiului apariției litigiului, stabilirii

obiectului probațiunii, care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care

se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă

soluționarea justă a litigiului, precum și să încadreze juridic raporturile litigioase,

prin identificarea cadrului legale pertinent și aplicabil speței.

Implicit speței, Colegiul constată că, efectuând o examinare în fond a cauzei,

în fapt și în drept, instanța de apel nu a determinat specificul obiectelor materiale

ale prezentei acțiuni, care sunt formate din pretențiile reclamantului formulate față

de pârâți și adresate instanței de judecată, și în privința cărora aceasta urmează să

se expună prin hotărâre.

Astfel, Colegiul atestă că, la caz, SRL ,,Reneco-El” a solicitat:

1) constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor de investigații, cât și a ofițerilor

de poliție, manifestate prin sigilarea ușilor la încăperile cu aparate de joc

ce aparțin SRL „Reneco-El” și în care aceasta își desfășura activitatea

profesională și economică;

2) constatarea ilegalității cu anularea proceselor-verbale (actelor) de sigilare a

sălilor cu aparate de jocuri de noroc ale SRL „Reneco-El”;

3) obligarea pârâților să desigileze ușile intrărilor încăperilor sigilate.

Respectiv, la etapa incipientă de judecare a cauzei, instanța de apel trebuia să

verifice dacă revendicările formulate de către SRL „Reneco-El” sunt conexe și

dacă pot fi examinate într-o singură procedură judiciară, având în vedere pârâții

față de care sunt înaintate, temeiurile de drept de apariție, faptele juridice prin care

reclamantul își justifică pretențiile, precum și procedura judiciară în care urmează a

fi judecate.

Or, în sensul articolului 166 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

reclamantul poate formula în cererea de chemare în judecată mai multe pretenții,

conexe prin temeiurile apariției sau prin probe.

În sensul dat Curtea de Apel Chișinău trebuia să efectueze o analiză juridică a

faptului dacă capătul de cerere privind „constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor

organelor de poliție” este conexă prin temeiuri de apariție cu pretențiile privind

„constatarea ilegalității controlului și anularea rezultatelor controlului efectuat de

pârâți”, „anularea proceselor-verbale (actelor) de sigilare a sălilor cu aparate de

jocuri de noroc” și „obligarea pârâților să desigileze ușile intrărilor încăperilor

sigilate”. Or, doar în rezultatul acestei acțiuni procedurale putea fi stabilită

procedura judiciară în care urmează a fi soluționate aceste diferende.

Sub acest aspect, Colegiul reține și faptul că, instanța de apel a apreciat

capătul de cerere privind „constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor organelor de

poliție” ca o pretenție ce constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ,

judecând acest capăt de cerere prin prisma Legii contenciosului administrativ

8

nr. 793 din 10 februarie 2000. Însă, din cuprinsul deciziei Curții de Apel Chișinău

nu conține un memoriu din care să rezulte o analiză amplă și încadrare a acestui

capăt de cerere în obiectul acțiunii în contencios administrativ și în articolul 3

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Or, prin prisma articolului 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este

vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț.

La rândul său, articolul 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 definește „actul administrativ” ca manifestarea juridică

unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorități

publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Actului

administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ,

precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Totodată, având în vedere că reclamantul a solicita „constatarea ilegalității

acțiunilor ofițerilor de investigații ai Inspectoratului Național de Investigații al IGP

al MAI, a ofițerilor de poliție SIFE al IP Centru al DP Chișinău, IP Rîșcani al DP

Chișinău, IP Botanica al DP Chișinău, IP Ciocana al DP Chișinău, IP Buiucani al

DP Chișinău, IP Briceni, IP Bălți, IP or. Rîșcani, IP Florești, IP Sîngerei, IP

Cantemir”, Curtea de Apel Chișinău trebuia să verifice dacă acțiunile acestor

funcționari emană autoritate publică, prin prisma articolului 3 alin. (1) lit. c) din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Distinct acestei circumstanțe, decizia pronunțată de Curtea de Apel Chișinău

nu conține un răspuns cert referitor la faptul dacă, în condițiile speței, colaboratorii

de poliție/ofițeri de investigații sunt funcționari publici în sensul articolului 3

alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, și dacă acțiunile acestora au fost întreprinse întru executarea unui act emis de

o autoritate publică, care constituie act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin urmare, se ajunge la concluzia că, instanța de apel nu și-a exercitat

obligația de a identifica cert toate componentele acțiunii de contencios

administrativ, în special nu a stabilit cadrul legal aplicabil speței dedusă judecății,

iar reieșind din această circumstanță nu a stabilit dacă pretenția privind

„constatarea ilegalității acțiunilor ofițerilor organelor de poliție” poate constitui

obiect al acțiunii în contenciosul administrativ și dacă acest capăt de cerere poate fi

sau nu judecat în procedura contenciosului administrativ.

Succesiv, Colegiul conchide că instanța de apel prematur și neîntemeiat a

constatat că „pretenția privind constatarea ilegală a controlului privind stabilirea

nulității rezultatelor controlului efectuat de pârâți și anularea actelor de sigilare a

sălilor ce aparate de jocuri de noroc ale SRL ,,Reneco-El” nu pot constitui obiect

de examinare în procedura de contencios administrativ, deoarece nu cade sub

incidența articolului 3 din Legea contenciosului administrativ”.

Or, în această parte nici prima instanță, nici Curtea de Apel Chișinău nu a

determinat cert și incontestabil obiectul material al acestei pretenții, și anume care

control se solicită a fi recunoscut ca ilegal și în care anume acte administrative sunt

consemnate „rezultatele controlului efectuat de pârâți”, precum și nu au stabilit

„procesele-verbale (actele) de sigilare a sălilor cu aparate de jocuri de noroc” a

căror anulare se solicită.

9

În această consecvență, Colegiul deduce că instanțele de fond nu au efectuat o

analiză amplă a cauzei, deoarece în lipsa cercetării acestor înscrisuri este imposibil

de a stabili dacă ele constituie acte administrative sau nu în sensul Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău în mod arbitrar a dispus că pretenția

privind constatarea ilegală a controlului privind stabilirea nulității rezultatelor

controlului efectuat de pârâți și anularea actelor de sigilare a sălilor cu aparate de

jocuri de noroc ale SRL ,,Reneco-El” nu pot constitui obiect de examinare în

procedura de contencios administrativ.

Sub aspectul dat Colegiul consideră oportun de a reitera că, prin prisma

principiului nemijlocirii și oralității dezbaterilor judiciare, consemnat la articolul

25 din Codul de procedură civilă, instanța de apel trebuia să cerceteze direct și

nemijlocit probele, prin luarea de cunoștință de înscrisurile care formează atât

obiectul material al acțiunii, cât obiectul probațiunii pe speța dată și să emită

hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședința de judecată.

Or, în conformitate cu articolul 383 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

după explicațiile participanților la proces, instanța de apel verifică probele

administrate în prima instanță și cele prezentate în instanța de apel în condițiile

art. 372.

La caz, însă, din procesul-verbal al ședinței de judecată în ordine de apel se

desprinde faptul că instanța de apel a omis efectuarea unei etape procedurale

importante, și anume cercetarea și verificarea probelor. Or, înscrisurile se

cercetează prin citirea acestora în ședința de judecată, prezentarea acestora

participanților la proces și reprezentanților, cu consemnarea acestui act de

procedură în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Disensiunea creată cu privire la neelucidarea și neverificarea de către

instanța de apel a obiectului material al acțiunii și a obiectului probațiunii creează

impedimente instanței de recurs de a verifica legalitatea memoriului care a format

poziția instanței de apel cu privire la soluția adoptată.

Continuând șirul logic al ipotezelor expuse supra, Colegiul consideră că prin

neverificarea obiectului acțiunii instanța de apel nu putea stabili temeiul apariției

litigiului și nu putea contura faptele juridice, prin care se justifică pretențiile

reclamantului, iar drept consecință nu putea încadra juridic raporturile litigioase.

Respectiv, din acest motiv instanța de recurs nu poate efectua controlul judiciar

amplu al deciziei emise de către instanța de apel, or, în lipsa conturării faptelor

juridice și neidentificării obiectului material al speței nu poate fi verificat faptul

dacă Curtea de Apel Chișinău a aplicat legea care trebuia să fie aplicată sau dacă a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și dacă a interpretat corect dispozițiile

legii.

În această ordine de idei, urmează a fi remarcat faptul că, în esență,

reclamantul invocă evacuarea neautorizată din încăperile în care își desfășura

activitatea profesional-economică.

Prin urmare, judecând prezenta speță instanța de judecată trebuie să răspundă

la întrebările: 1) dacă încăperea în care îți desfășoară SRL ,,Reneco-El” activitatea

profesional-economică se încadrează în noțiunea de domiciliu prin prisma

Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale; și 2)

în ce condiții poate fi efectuată evacuarea unei persoane în situația în care

10

beneficiază de dreptul la respectarea domiciliului și de dreptul de proprietate.

La aspectul dat Colegiul învederează că, în cauza Sobieski-Camerzan vs

Moldova (cererea nr. 3792/02, 13 februarie 2018, §28) Curtea a constatat violarea

articolului 8 CEDO pentru ingerința în drepturile reclamantului ca urmare a

sigilării în mod ilegal a birourilor de avocat al reclamantului în care își desfășura

activitatea profesională.

Instanța de recurs opinează că instanța de apel urmează să verifice dacă

sigilarea încăperilor în care SRL ,,Reneco-El” își desfășura activitatea economică

a fost sau nu arbitrară, precum și dacă a fost necesară într-o societate democratică

ingerința autorităților în drepturile SRL ,,Reneco-El” asupra acestor încăperi.

Astfel, în condițiile din speță trebuie stabilit faptul că evacuarea

reclamantului din încăperile în litigiu a fost efectuată în conformitate cu

prevederile legale și care sunt aceste prevederi legale. Dealtfel, urmează a fi

verificat și faptul dacă evacuarea reclamantului din încăperile ce-i aparțin poate

să fie realizată în lipsa unei căi judiciare. Or, în caz contrar acest fapt ar constitui

o evacuare neautorizată și o încălcare a articolului 8 CEDO.

Sub acest aspect Colegiul constată că, instanța de apel nu a examinat cauza

și prin prisma articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece înaintând

prezenta acțiune în instanța de judecată, reclamantul s-a plâns inclusiv și de faptul

că, prin sigilarea încăperilor sale, în mod arbitrar i-au fost sechestrate un șir de

bunuri.

În cauze similare, Curtea de la Strasbourg a notat că, este incontestabil

faptul că în încăperile sigilate se aflau bunurile mobile ce aparțin reclamantului.

Din acest considerent, a fost adusă atingere bunurilor reclamantului și că această

ingerință se analizează în reglementarea folosirii bunurilor în sensul celui de al

doilea paragraf al Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea inter

alia cauza Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi vs Irlanda,

nr. 45036/98, §§140 și 142; și cauza Sobieski-Camerzan vs Moldova,

nr. 3792/02, 13 februarie 2018, §42).

Prin urmare, această dispoziție impune, în primul rând, ca orice ingerință din

partea autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie

legală (cauza Centro Europa 7 Srl și Di Stefano vs Italia, nr. 38433/ 09, § 187).

Aplicând jurisprudența Curții Europene în cauza din speță, Colegiul

atenționează că, efectuând o nouă judecare în fond a cauzei, Curtea de Apel

Chișinău trebuie să se expună inclusiv și în privința faptului dacă „prin sigilarea

încăperilor reclamantului, în care se află bunurile acestuia, a avut loc o ingerință

din partea autorităților în drepturile reclamantului garantate de Articolul 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și dacă această ingerință a avut vreun temei

juridic și legal. Or, în caz contrar, acest fapt ar constitui o încălcare vehementă a

drepturilor de proprietate ale SRL ,,Reneco-El”, garantate de Articolul 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție.

Cu titlu subsecvent Colegiul atenționează că, în situația în care evacuarea

reclamantului din încăperile în litigiu a fost efectuată în mod arbitrar și a fost

încălcată realizarea acesteia pe cale judiciară, reclamantul este lipsit de dreptul de

dispune de un recurs efectiv în sensul Articolului 13 din Convenție.

Or, articolul 13 din Convenție impune o cale de atac internă care să permită

instanței naționale competente să se pronunțe cu privire la conținutul unei

„plângeri credibile” formulate în temeiul Convenției și să acorde reparații

11

corespunzătoare (a se vedea, printre multe altele, Georgia vs Rusia nr. 13255/07,

nr. 47848/08, §148; Sobieski-Camerzan vs Moldova, nr. 3792/02, 13 februarie

2018, §33).

În cauza Sobieski-Camerzan vs Moldova, nr. 3792/02 Înalta Curte a

constatat violarea articolului 13 din Convenție, deoarece reclamantul a avut

dreptul la o cale de recurs internă efectivă în sensul acestei dispoziții pentru a-și

susține plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție, pentru evacuarea și

sigilarea neautorizată a încăperilor în care-și desfășura activitatea profesională.

Finalmente, coroborând ipotezele descrise supra, precum și din analiza

deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău se constată că instanța de

apel s-a abținut să dea un răspuns cert și bine motivat la întrebările ridicate de către

reclamantul-apelant SRL ,,Reneco-El” în fața instanței și în privința cărora aceasta

trebuia să se expună prin hotărâre judecătorească.

În atare circumstanțe instanța de recurs ajunge la concluzia că instanța de apel

a judecat formal cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 §1 CEDO și a

dreptului apelantului la un proces echitabil. Or, articolul 373 alin. (5) din Codul de

procedură civilă prescrie în mod imperativ că, instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La aspectul dat este imperioasă jurisprudența CtEDO în cauza Hiro Balani vs.

Spania, în care Înalta Curte a notat că, în cazul în care instanța de judecată se

abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a

fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din

CEDO.

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță

lipsește.

La caz este evident că, circumstanțele constatate de instanța de apel nu conțin

o argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din

care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise.

În circumstanțele date, instanța de recurs este în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții date de Curtea de Apel Chișinău și

de a verifica temeinicia și legalitatea acestei soluții.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Reneco-El” împotriva

deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția

instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată

cu încălcarea normelor de drept material.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de judecare în recurs nu este posibilă,

completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios administrativ din

cadrul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității casării integrale a deciziei din

18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei instanței de apel,

pentru o nouă judecare în ordine de apel, în alt complet de judecată.

12

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator și să răspundă la toate argumentele invocate în apel.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) și art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se casează integral decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și se restituie cauza la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

13